Trebuia sa pun titlul Barbatul in libertate .
Evadarea numarul 1.
Suna si spune ca intarzie si el dupa serviciu la o bere.
Trec orele si berea se transforma in cubata (tarie cu coca-cola si vorba multa).Atunci devine cel mai simpatic tip dupa fata pamantului.
Ma suna din nou si ma invita si pe mine acolo unde este el cu colegii, dar uita ca el e pe bicicleta si eu vin cu masina...sau o vrea sa ne intoarcem amandoi pe bicicleta, eu pe cadru
Evadarea numarul 2.
Ai ceva de cumparat ? sa nu iesi tu ca e frig.Ok, vreau apa, lapte si paine. Si vine dupa 3 ore din metro sau dintr-un supermarket mare plin cu piese auto, calculatoare si cate si mai cate.
Evadarea numarul 3.
Ies cu fetele la tenis , daca poti sa vi si tu dupa 30 de minute sa le iei ca merge si Jan.
Gestul e super frumos , de fiecare data ai impresia ca te ajuta , ca face totul ca sa iti fie bine, cand colo el scapa de acasa ori de cate ori poate.
Ma gandesc ca sunt si ei niste copii ceva mai mari inca.

La voi cum este?

pai da, si eu consider ca sunt ca niste copii mai mari, nu mai eu stiu de cand ma bazaie sa-si ia laptop desi stie ca nu e o prioritate...de ziua biancai cand a implinit 1 an vroia sa-i luam un laptop de jucarie
felul cum nu prea vrea sa-si asume responsabilitati si ma intreaba tot timpul pe mine ce si cum imi aduce aminte de scolarii care nu-si gasesc cravata si fug s-o intrebe pe mama
il vad copilaros pe el, ii vad copilarosi pe tata si fratele si multi ani prieteni...am studiat comportamentul barbatilor intr-un grup mixt, eu cica vorbeam cu fetele, dar de fapt trageam cu urechea ...cum a intrat o tipa bine in pizzerie au inceput sa-si dea coate sau sa chicoteasca...ce mai..aveau si ei o bucurie, dar este nostim de urmarit comportamentul scolaresc

Nu m-am gandit niciodata in termenii astia la ideea de libertate a barbatului, dar nu prea mi se pare normal sa simti nevoia sa "evadezi" de acasa. Sau hai sa spun altfel - nu as numi-o evadare. Adica nu stiu, faptul ca sunteti casatoriti nu inseamna ca viata lui are acum doar doua laturi: serviciu si familie. Nevoia de socializare este ceva absolut normal si sanatos. Gandeste-te cum ar fi daca ar petrece tot timpul numai cu tine - ideile voastre s-ar contopi si in cazul in care unul gandeste aiurea greseste si celalalt. E bine sa nu ne inchidem in familie, zic eu. E bine sa putem avea prietenii sanatoase cu cei din jurul nostru si pentru a putea mentine o prietenie aceasta trebuie cultivata - adica daca vrei sa ramai prieten cu mine nu putem sa ne intalnim o data pe an.

Gandeste-te asa: petrece zilnic cu tine cel putin 8 ore - cand doarme - la 30 de cm de tine. Alte 10-11 ore le petrece la serviciu. Cele cinci ore ramase pe zi trebuie chivernisite foarte bine. Nu poti sa-i ceri sa ti le dedice tie in intregime.

La mine e complet invers dar acum nu pot sa-mi explic exact cauza: ori e pentru ca nu suntem casatoriti, ori oi fi eu defecta.
Pe mine ma enerveaza sa stea prea mult pe capul meu. Eu am nevoie de libertatea mea, de spatiu, am nevoie sa mai fiu si singura acasa sa nu ma baraie nimeni la cap. Ma bucur cand e plecat cu baietii la bere pentru ca pot sa chem fetele la mine sa barfim in liniste, fara sa se uite el crucis sau pot sa stau linistita acasa sa ma uit la ce program tv vreau eu, sa ascult ce muzica vreau eu sau sa stau 2 ore in cada aca am chef.
Noi ne facem destul de des program se parat, cu exceptia serilor de sambata cand, in general, iesim cu prietenii. Iar daca am chef sa ies cu vreo prietena, ies si gata. El sta acasa sau face orice altceva isi doreste el.
Independenta asta a mea am constatat ca il incita cumva, il face putin gelos dar eu vad asta ca pe un fapt pozitiv. E mai atent la relatia noastra, are grija sa nu ma piarda.
Probabil ca lucrurile se vor schimba cand vom avea un copil. Pentru ca unul din noi (probabil eu) va trebui sa aiba si grija copilului.

ella, sa stii ca nu esti singura defecta ...si mie imi place sa am spatiul meu pentru ca atunci cand ajunge acasa nu mai pot face chiar ce ma taie capul...cel putin asa am senzatia..nu-mi place sa stea cineva cu ciocul pe mine, daca vreau sa beau un pahar in fata pc-ului apa-i il beau sau daca mananc ceva in timp ce tastez la calculator ...ma deranjeaza sa ma dirijeze cineva si sotul meu se mai crede director de magazin cred cand ajunge acasa ...in fine, n-as putea sa stau singura nici sa ma tai, am nevoie de prezenta unui barbat in familie, dar am si eu niste tabieturi si as vrea sa mi le respecte...eu ce n-as da sa aibe si el prieteni sa se mai duca cu unul si cu altul, cred ca ar mai primi cate un sfat bun, sa macar o parere obiectiva...asa daca nu-i convine ceva se inchide in el si nu-i bine

Acest mesaj a fost editat de himere2005: 27-01-2007, 08:10 PM

Subscriu,Ella !!!!

La noi a fost ceva "curios" la inceput : am vrut sa incercam timp de 3 luni sa vedem cum merge si daca se merita sa inaintez actele pentru casatorie in Germania .Ghinionul a fost,la inceput,ca fiecare aveam tabieturile noastre si nu ne gandeam si la celalat !!! Pana cand am izbucnit eu rau de tot intr-o zi si.....atunci a iesit totul la suprafata : Dirk nu iesea cu prietenii din cauza mea !!!! Pentru ca ,eu vorbind -pe vremea aceea - doar engleza ,nu ma incumetam sa ies singura la cumparaturi sau sa merg in vizite . OK,am avut o discutie ffff deschisa si ...de atunci merge totul tare bine intre noi . El iese cand vrea el cu baietii ( de obicei fiecare a 2-a sambata la fotbal ) dar...din cand mai sunt si eu pe acolo.DAR...eu sunt cu fetele ,el cu baietii .Ne mai dam cate un pupic din cand in cand dar in rest e fiecare cu treaba lui ,sa zic asa. La chefuri ...fiecare danseaza cu cine vrea !! NU e regula ca el are voie sa danseze doar cu mine...sau invers.Si nici nu intervin scene de gelozie.
Si...cum spunea Ella : ma bucur cand am cateva ore in care sunt singura in casa !!

Ai dreptate Alex, si eu pun mare accent pe libertate, viata in cuplu nu inseamna ca trebuie sa stam nas in nas mereu, eu as innebuni daca s-ar intampa asa.
Mie imi place sa am spatiul meu, preocuparile mele, prietenele cu care ies, si pretind sa faca si el acelasi lucru..numai ca la el suna mereu ca o face ca sa ma ajute pe mine, sau pentru mine. De ex. zice: nu vin acasa la cina cu prietenii pt. ca ei stau mult si noi trebuie sa culcam copii devreme simte nevoia sa se justifice, de asta zic ca e ca un copil mare.
Eu cand vreau sa ies ii zic: vezi ca vin tarziu, nu ma astepta, culca tu fetele.Si gata, am disparut din peisaj.Stie unde sunt, cu cine, ce fac si este suficient.

Cred ca nu numai barbatii au nevoie de libertate. Fiecare are nevoie de momentele lui de intimitate in care sa se simta bine fara sa se gandeasca la celalalt. Mi se intampla de multe ori sa nu am chef sa ma machez sau sa ma imbrac frumos. Ma simt mult mai bine daca trag pe mine cea mai lejera pereche de pantaloni si decat dau cu mana o data prin par. Nu e exact imaginea pe care si-ar dori-o sa o vada un barbat, dar asa ma simt eu bine.

interesant topic...eu si sotul incercam sa stam pe cit posbil impreuna,dar in acelasi timp fiecare iese cind si unde vrea...ne tinem in contact cu celularele...si mie imi place sa am momentele mele de intimitate ,singura acasa,doar ca avem casa mare si fiecare are camera si spatiul lui personal...cit priveste gelozia ...nu exista...stim fiecare unde si cu cine iesim...

Dupa douaj'de ani de casnicie zic...dupa casatorie...nimeni nu e liber...