Eu cred ca orice om are momentele lui cand plange, cand se descarca, indiferent daca e barbat, femeie sau copil. Diferenta este ca barbatii considera acest lucru mai mult decat o slabiciune; il considera santaj.
Presupun ca si barbatii au dureri, pierderi, dezamagiri, orgoliul ranit (mai ales ), dar care sunt situatiile in care chiar nu mai conteaza nimic si se descarca? Sper sa raspunda si barbatii de forum, mai ales ca e un subiect numai al lor!
Sunt curioasa si de ce considerati ca a plange este o slabiciune si o rusine. Suntem oameni, suntem slabi, asta e natura noastra!

al meu barbat plinge din orgoliu, dar f rar. ce pot sa spun ca nici eu nu prea pling, mai ales in fata lui. atunci cind pling prefer sa nu ma vada nimeni, ma descarc, si iau viata in piept mai departe. probabil si din cauza asta, ca am trecut prin destule situatii intr-un fel m-am mai calit

Al meu iubit a plans cand, dupa o luna de locuit impreuna, a trebuit sa ma intorc in Romania si credea ca e ultima data cand ma mai vede. Dupa 3 saptamani eram inapoi

Dupa parerea mea nu e bine pentru un barbat sa spuna "nu plang niciodata" pentru ca e fals, sigur; pe langa asta mai denota si insensibilitate/indiferenta what ever....si oricum bine a zis Geo la "Masculinitate" ca in viata tot au plans, macar cand au fost mici.

Tatal meu este un om pe care multi se bazeaza si nu arata niciodata nici cel mai mic semn de teama, slabiciune, durere, chiar daca ar fi capatul lumii. Chiar si pe el l-am vazut plangand o singura data, la inmormantarea mamei lui. Eram atat de amarata si indurerata incat nici nu am realizat atunci ce s-a intamplat; cred mai mult de 10-20 de secunde nu a plans, dar oricum...

In schimb, un moment josnic pentru un barbat (baiat pe vremea aia) mi s-a parut cand l-am prins "cu mata-n sac" pe un fost prieten. El avea vreo 19-20 de ani atunci si cand s-a convins ca sunt hotarata sa nu mai aud de el, chiar daca si eu plangeam cu sughituri, a inceput sa planga, sa-l iert ca de nu stiu cate luni (1 an ziceam eu) ma insela cu fosta.

Hai ca va raspund eu... Cam o data la 7 ani. Cand se aliniaza planetele.

Intrebarea e gresita din start. Voi plangeti din orice chestie - suparare, furie, neputinta, ura, iubire etc.
Noi ne manifestam altfel (referitor la cazurile in care plangeti voi): bere, caterinca (da... mai facem si misto de noi insine), pumn in perete (nu eu personal.. ca nu prea imi place), mai multa bere, un fotbal, etc.

Concluzie: plansul nu e o manifestare care ne caracterizeaza in mod general, si asta pentru ca 1 - nu ne sta bine si 2 - nu avem antrenament la asa ceva.

Happy puppy?

Multumi de raspuns! Motivele pentru care nu plangeti le-am inteles, dar alea de la alinierea planetelor?

Haideti, ce va coditi atata? E normal, e omeneste sa ai momente de slabiciune, indiferent ca sunt in public sau nu. pe mine ma interesa sa vad ce anume ii face pe barbati sa spuna "gata", "nu mai pot", "nu ma intereseaz", "asta simt" si e mai important motivul ala decat orgoliul.

Mai... sincer mi se intampla sa ma induioseze cate o intamplare, cateodata, si parca simt ca "sa vezi ca acum plang" dupa care rad in sinea mea si trec mai departe

Sunt insa si momente cand chiar plang... se intampla foarte rar... poate o data la doi ani... nu stiu... trebuie sa fie ceva care sa ma marcheze foarte puternic. Cand se intampla, insa, prefer sa fie undeva unde sa nu fie nimeni prin preajma, pentru ca oamenii sunt stanjeniti atunci cand plange cineva langa ei. Nu consider plansul o slabiciune, ci mai degraba un mod de a-ti mentine inima neimpietrita. Cunosc pe cineva care plange mult si care este printre "cei mai barbati" oameni pe care ii cunosc. Dar omul asta chiar are de ce sa planga, nu ca l-a parasit iubita sau cine stie ce tampenie.

Bruntte, hai sa-ti traduc cum ne manifestam noi:
"gata" - hai la o bere...
"nu mai pot" - ma duci pana acasa?
"nu ma intereseaz" - dute ma de aici!
"asta simt" - ma doare-n cot



Aliniatul planetelor era doar o metafora pentru perioada lunga de timp intre doua plansuri.

Sunt multe persoane care se simt stanjenite atunci cand un barbat plange si nu stiu cum sa reactioneze; asta pt ca s-a impamantenit ideea ca barbatul e "barbat", nu trebuie sa-si exteriorizeze sentimentele, trebuie sa fie un stalp de sprijin pt femeia sa...care plange.

Parca am spus ca noi ne exteriorizam altfel. De ce va tot legati voi de plans?

Voiam sa spun ca intr-un moment dificil, cand imi vine sa plang ( nu ma refer la filme sau alte din astea) mi-ar placea, as prefera ca cel de langa mine (mascul) sa nu planga, sa pot sa prind forta de la el si sa ma 'ridic'.
Apreciez faptul ca voi va exteriorizati altfel

tman, daca nu plingi nu dam bere

Promit sa fiu pregatit pentru momentul respectiv


Np, am deja!