Am o prietena relativ apropiata care a patit-o...n-a deschis ochii destul de bine, s-a grabit, habar n-am...oricum ar fi, tot caz tipic de ghinion se numeste, nu? Voi ce ati face?

Pana la urma ce inseamna "sufletul pereche"? Dupa mine reprezinta persoana care iti este data de la Dumnezeu sa iti fie pereche, iar prietena ta deja a intalnit-o.

Cred ca e doar un miraj pentru ea acum; crede ca iarba e mai verde dincolo, atat. Asta in cazul in care nu a fost obligata sa se casatoreasca cu sotul ei si daca a facut pasul din dragoste.

Acum ar trebui sa se concentreze asupra casatoriei ei si sa investeasca toata atentia si toata dragostea in ea, sa evite sub orice forma contactul cu celalat si totul va fi bine.

Eu sunt destul la sceptic la fraze de genul "sufletul pereche". Cum iti dai seama ca e sufletul pereche? Eu nu vad situatia creata decat ca pe un miraj... amestecat cu obsesia femeilor de a se casatori. Si bineinteles ca imediat mai apoi isi dau seama ca de fapt casatoria inseamna si o dependenta 100% de sot. Moment in care se mai gandesc un pic ... oare chiar vreau dependenta? Nu cumva tocmai mi-am gasit sufletul pereche si e altcineva?... Eu i-as recomanda sa se concentreze sa-si construiasca relatia cu actualul, alegerea a fost facuta; miraje de genul "sufletul pereche" vor fi multe de-a lungul vietii, dar pasul a fost deja facut. I-as recomanda sa fie femeie cu caracter si sa-si respecte sotul.

sunt de acord cu voi...cred de asemeni ca trebuie sa discute cu actualul problemele care au aparut...sunt convinsa ca ceva e putred pe acolo de-si arunca ochii dupa gard

Acum nu cititi si voi cu dictionarul in fata. Suflet pereche e doar o expresie prin care am incercat sa scot in evidenta faptul ca e vorba despre ceva serios. Recunoasteti ca se poate intampla sa faci alegeri gresite. Problema apare cand realizezi asta ceva cam tarziu. Sunt momente in care te izbeste o chestie, ai o revelatie....poftim...asa ceva. Nu spuneti niciodata, niciodata...Nu stii ce-ti aduce ziua de maine. Se-ntampla sa nu recunosti iubirea adevarata si sa gresesti. Nobody's perfect. Sa nu aveti impresia ca nu sunteti supusi greselii. In scurta mea viata am spus de multe ori "asa ceva mie nu mi se va intampla". Cu toate acestea mi s-a intamplat si am reactionat mai rau decat cei pe care...i-am condamnat...sa zicem. Desi incerc sa nu judec pe nimeni...o fac...de:)...natura omului. Numai bine.

Sunt sigura ca se poate intampla!!!!Oamenii se schimba, dar poate nu ambii parteneri in aceeasi directie.Si, desi s-au casatorit din dragoste...acum nu se mai regasesc...Sunt prea diferiti, cu aspiratii si dorinte diferite, care ii impiedica sa fie un intreg, sa-si impartaseasca gandurile si trairile si sa traiasca fericirea ca acestea se regasesc si la partener...Sau poate ai fost destul de tanar cand ai ales sa te casatoresti.Eu cred ca niciodata MAREA DRAGOSTE nu e aceea de la varsta de 20-25 ani...ci aceea de mai tarziu, de la maturitate....Si suferinta e f mare: si atunci cand alegerea e de pastrare a casniciei si de traire in compromis restul vietii, fie de renuntare si de nou inceput, cu tot cu senzatia de esec, cu mustrari de constiinta pt suferinta ce i-o provoci partenerului langa care ai petrecut niste ani....Nu e simplu deloc!!!!!Si nici nu se rezolva cu simple discutii.E f importanta comunicarea!Sunt si eu de aceeasi parere!Dar atunci cand celalalt intelege "limba" ce-o vorbesti!!

Depinde...De cit timp sunt impereuna,daca au copii comuni...
Eu inteleg ca nu ar fi pentru ea sufletul pereche actualul sot numai prin faptul ca eu alcoolic un nebun un "bate cinii".Dar daca e un om bun si o iubeste ar trebui sa se concentreze asupra familiei.Pentru o aventura,sau o dragoste de moment nu trebuie sa sufere atitea persoane(copii,actulaul sot) ca sa-i fie ei bine cu viitorul sot.
Dar niciodata nu zi niciodata si nu judeca sa nu fii judecat.E decizia ei.Oricum bafta

As zice ca are o grava problema