M-am plimbat putin pe aici si mi se pare ok atmosfera. Am vazut ca sunt si mai tineri si mai varstnici, si femei si barbati si va intelegeti bine. Sper sa ma primiti si pe mine in clubul vostru si sa nu deranjez.

Vreau sa va cer si eu sfatul. Nu stiu ce sa mai fac. Sunt tristaa si ma simt obosita. Cred ca am incercat sa fac totul si simt ca sunt pe punctul sa renunt.
Sunt cu prietenul meu de 4 ani, am trecut prin multe impreuna, de-am maturizat (zic eu) impreuna, ne-am facut rostul nostru in viata, adica fiecare are serviciul lui, dar parca nu avem rostul nostru impreuna. Nu stiu ce s-a pierdut si ce sa fac sa ne iubim ca la inceput. Acum nu mai e decat servici-casa, servici-casa si foarte rar o vizita undeva. Nu mai e pasiune, nu mai e interes
Inainte cand ne culcam mereu adormeam unul in bratele celuilalt, iar acum adoarme mereu inaintea mea si se intoarce cu spatele.

Oare are pe alta? Va rog ajutati-ma!

Ce varsta aveti?

Eu am 22 si el 24, dar nu stiu ce importanta ar avea.

Pai eu cred ca varsta are o mare importanta mai ales prin prisma faptului ca odata cu trecerea timpului oamenii evolueaza. Iar viteza si directia in care evolueaza este afectata de varsta. Daca discutam sub unghiul asta, se prea poate ca voi sa fi fost cu totul altfel acum 4 ani (nu mult dar semnificativ) si intre timp sa va fi schimbat destul incat motivele pentru care ati inceput relatia sa fie putin fumate.

La 22, 24 de ani voi prezentati simptomele unui cuplu de 30 si (sau poate 40). Nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau dar pot sa-ti spun cum imi miroase mie. In principiu, nu as mai privi cu incredere in viitor si as cauta sa inteleg ce inseamna viata pentru mine si ce nevoi am; foarte important, sa studiezi cu atentie alternativele pe care le ai (ramaneti impreuna, pleci in tarile calde).

Apropo. Ca teorie, eu cred ca relatiile mai mari de 2-3 care nu sunt finalizate sunt o pierdere de timp. Cred ca trebuie sa stii asta cand citesti ceea ce am scris. Nu o aplic la tine acum, pentru ca tu aveai 18 ani cand ai inceput relatia (daca matematica mea este corecta), si cred ca abia acum te indrepti spre o maturitate mai lucida.

Am dat si eu cu paru'n balta. Ok?

De acord ca daca o relatie neimplinita dupa 2-3 ani inseamna ca ceva e subred. Trebuie sa analizezi sa vezi daca s-au schimbat lucrurile care va legau la inceput si daca se poate schimba ceva.

Multumesc pentru raspunsuri.
Tman, nu prea inteleg fraza asta. De ce zici ca avem simptomele unui cuplu de 30-40 de ani?

In legatura cu relatia noastra, adevarul este ca si eu m-am gandit ca dupa ce ne-am mutat impreuna ar fi fost cazul macar sa discutam ce vrem fiecare de la relatie si daca se poate finaliza cu casatoria sau doar stam pana apare "the one". :mellow: Prietenul meu nici macar nu e dipsus sa vorbeaca despre asa ceva, iar eu ii stiu punctul de vedere si nu am deschis niciodata discutia.

De cand am pus mesajul initial, lucrurile stau cam la fel, dar planuim o iesire undeva in afara tarii pentru cateva zile si eu sper sa se mai indrepte. Ma mai gandesc ca e foarte stresat cu serviciu si mereu ajunge acasa pe la 8 seara cand, normal e foarte obosit.

Fraza a fost putin riscanta, recunosc.

Ce vroiam sa spun e ca la 30 - 40 de ani pasiunea se vede mai putin (din exterior, intre n-am fost niciodata ). Asta nu inseamna neaparat ca nu exista, dar n-as baga mana in foc.

Hai, mai da-ne si noua cateva detalii...

De ex, cand v-ati mutat impreuna?


Cat despre "planuim..." vezi sa nu vezi mai mult decat e (scuze pentru sintaxa). Iar despre faza cu stresul, din punctul meu de vedere tu ar trebui sa fii oaza lui de bunadispozitie, nu sa se inchida in fata ta. Toti suntem stresati.

Weekendul asta a fost unul chinuitor ... S-a hotarat vineri seara tarziu sa plece acasa la ai lui (in alt oras) pentru ca cica are tacsu nush ce traba cu el. Asa o fi? Nici nu mai stiu ce sa cred.
S-a intors azi dimineata, dar eu plecam la treba si nu am putut sa discutam. Sa vedem deseara.

Mai, nu stiu ce sa zic, miroase cam nashpa (am deschis si fereastra).

Totusi, tu esti in mijlocul actiunii, sa nu te lasi influentata de ce zic eu.

La telefon ati vorbit macar in timpul w-end-ului? Discutiile cum au fost?

Acest mesaj a fost editat de tmanbone: 17-07-2006, 10:48 AM

Da, am vorbit in weekend si parea ok. Chiar m-a sunat de cateva ori ca "ii era dor de mine" Mi-a adus si niste papuci de plaja, ca stia ca imi caut...
Sa stii ca si eu m-am gandit ca s-ar putea sa fie cu alta, dar cu papucii? doar nu ii zicea aleia ca ii iau pentru prietena mea~

Sa stii ca daca relatia scartaie nu e neaparat din cauza numarului 3.

Ce mi se pare ciudat e ca se decide sa plece pe neastepate si fara sa tina cont daca tu aveai alte planuri (asta am inteles din ce ai scris) iar apoi te suna sa-ti spuna ca ii e dor de tine. Suna a vinovatie.

Acum eu ma joc de-a Bebe Mihaiescu. Treci pe la mine pe la cabinet marti, ok?

Acest mesaj a fost editat de tmanbone: 17-07-2006, 01:48 PM

Diana ce se mai aude pe la tine?

Diana, sper ca nu te-a suparat ultimul meu post.