MOTTO
Iubire, vezi ca azi ajung tîrziu acasa: LA 1.00 AM
TELECONFERINTA, LA 2.00 NASC, LA 3.00 AM MITING

"Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, îsi netezea fusta si
bombanea:
"Stii bancu-ala cu Itic?".
N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, în asa fel încît, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cîntam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca:
"Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cîstig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa
cîstig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cîstig la loterie?! La un moment dat,
Dumnezeu, agasat de atîta vaicareala, se repede la el:
ma, Itic, pe cuvînt ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu
putin: joaca la loterie!"
Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii
noastre private. A continuat:
"Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plîns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramîn
gravida si degeaba! Dupa aia însa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de
fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne întîlnim decît 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie
decît de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai
atunci nu pot, fiindca îmi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj."


Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45
sa luam lunch-ul si sa facem un copil?

Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pîna de [*****]înd admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de
cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n româna, cum se poarta acum, era toata numai taioare,
promousan, targhet, auernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbec. Dama
spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de
cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica
si de barbatii care cred ca femeile sînt inferioare.
Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si
ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau în multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea
mîndria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect. Cînd au împlinit 30 de ani, au facut
consiliu de familie, cu parinti si cu socri, cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat în
ordinea asta. Cînd au împlinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru
era deja un pact cu diavolul.
Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si
pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, îi lasa si lui o felie rece, se
culca, la 10.45 venea si el, mînca uscatura. Apoi se strecura în pat lînga ea, dar n-o trezea niciodata
pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.


Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera îsi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai
aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca
numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de
învatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cîstigat bani. Copiii nu apareau, iar
cuscrii faceau deja consilii numai între ei, hotarau
ceva, însa rezolutia ramînea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau,
erau în miting.


Pe ea, ovulatia o prindea numai în brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot
nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cînd
erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea îi desenase doua ovare si niste puncte pe care le
înghesuiau alte puncte, cu coada.


Femeile s-au opintit cîteva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest
groaznic privilegiu. Muncim ca niste tîmpite, îi multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a
lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de
deadline. Sefii pleaca de vineri la prînz si-i mai vezi luni dupa-masa, cînd se desteapta din mahmutreli
de cinci stele.


Timp în care ai deosebita onoare de a le tine locul,
ca de-aia ai dat atît din coate si-ai facut ulcer de cînd manînci numai kebab în chifla, la serviciu, ca sa
ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul
triumfului tau personal.


Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e împicatit de guguloaie de foldere
galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme",
"rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipînd. Nu pentru ca te
înnebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit strîmb si-ti sta
bretonul ca o bidinea.


Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta…

Ina, o sa inchid acest subiect pentru ca mai este unul identic, Femeia si cariera.

Scuze, am ratat