eu am avut parte de un bebe "rau " efectiv,plangea foarte mult ,avea colici ,si plangea si noaptea ,iar cand nu plangea se trezea de cel putzin 3-4 ori pe noapte ca sa manance ,am avut probleme cu sanii si cezariana nu ma lasa sa ma misc cum voiam ,si pe langa toate astea ,mai trebuia tinuta si casa .
am crezut ca dupa 3-4 luni o sa fie mai bine insa faptul ca se trezea mereu noaptea chiar si dupa ce nu-i mai dadeam mancare noaptea ,el tot se trezea ,sa caute si suzeta si odata trezit era bun trezit ,mereu am avut probleme cu somnul cu el ,nici azi nu doarme cum ar trebui ,
el refuza sa mearga la camin din cauza ca trebuia sa faca siesta

draga Daconst ,chiar ca ai avut parte de o minune ,nu foarte des sunt copii care dorm toata noaptea ,si e mult mia usor asa ,
eu pana la 2 ani nu stiu daca am facut o noapte fara sa se trezeasca

Titou,sa stii ca pe mine m-a ajutat mult faptul ca eram pregatita si cam stiam la ce sa ma astept.In plus de asta,pe forumul DC aveam multe mamici care povesteau prin ce trec si cum au rezolvat diferite situatii.
Pot spune ca asta a fost scaparea mea.A avut si al meu 2 saptamani colici pina am descoperit ca functioneaza sab simplex-ul si pina mi-am dat seama ca statul pe burtica il calmeaza foarte bine.Asa ca de la 2 saptamani copilul meu,a dormit si doarme doar pe burtica.Contrar tuturor parerilor si sfaturilor ca nu e indicat.
Lapte nu am avut nici eu suficient si abia dupa ce i-am bagat formula am putut sa-i stabilesc un program si sa-l respecte pina in ziua de azi.
Meritul meu,daca pot spune asa e faptul ca am vrut sa nasc natural desi puteam alege si cezariana.Asa m-am refacut foarte usor si rapid.A doua zi ma ridicasem din pat si-mi faceam singura dus.
Cu alaptatul am insistat pina la 4 luni aproape si mi-a iesit si asta.In rest,ce sa zic,eu asa am fost de incintata de faptul ca e asa usor cu un bb incit m-as pune sa-l fac pe al doilea deja.
Noroc ca ma tempereaza sotul,sa mai astept 2 ani pina creste Lucas sa vad daca intr-adevar e asa de simplu.

eu am nascut cu cezariana ptr ca bebe nu voia sa vina si a fost greu ,recuperarea a fost destul de anevoioasa si aveam 19 ani si nu stiam nici cu ce sa mananc painea (vorba vine )
am alaptat aproape 6 luni si mai puteam continua daca nu-i bagam asa de repede mancare ,insa pe la 4 luni deja medicul insista sa-i da mancare si pe urma laptele s-a"stricat" s-a facut apa si bebele nu a mai crescut ptr ca laptele nu era destul de satios si alt motiv de urlet ,mia- trebuit aproape 2 saptamani sa descopr ca defapt el plange ptr ca nu se satura ,nu stiam de ce imediat dupa ce mananc incepe sa planga ,iar medicul pot sa zic acuma ,era mai bleg decat mine ,ptr ca nu a recunoscut nici un simtom ,imi tot dadea medicament ca sa-l mai linistesc ,pe urma mi-am dat seama singura ...
defapt mama mi-a zis sa pun lapte intr-o cana si sa vad daca e consistent si daca este un pic uleios ,al meu era apa cu lapte ,pe urma dupa ce l-am trecut la lapte si-a mai revenit si am respirat si eu un pic ,pana au inceput dintii ...

sfatul meu ptr orice mama ar fi sa incerce sa citeasca cat mai mult (din carti sau reviste ) pe mine m-a ajutat asta

Eu nu am trecut prin depresie postnatala, cred ca am fost destul de bine pregatita inainte, am mai crescut un bebe timp de 4 ani , varul meu care acum are 19 ani si e student, si am avut ocazia sa ma lovesc de toate problemele care le ridica un nou nascut si un copil mic.Pe langa asta eu am vrut intotdeauna sa am o familie tare numeroasa, sunt singura la parinti si mi-a fost greu.
Psihicul femeii insarcinate face totul.Sunt femei care intreaba in stanga si in dreapta cum e sa nasti, si celelalte care au nascut spun ca e un chin, ca mai ai un pic si mori, ceea ce nu este adevarat deloc.Eu am nascut 2 copii pe cale normala cu 4 kg fiecare si 53 de cm, dar am fost la fel de optimista si de glumeata si in timpul travaliului, am avut sprijinul sotului meu care nu a iesit nici 5 minute din salon pana nu am nascut.Asta face mult, si nu ajungi sa dai in depresie daca ai suport moral si iti doresti din tot sufletul un copil, si mai alest daca esti pregatita.
Dragele mele, nu plecati urechea la zvonuri, daca sunteti insarcinate bucurati-va din plin de stralucirea pielii, de burtica si de toate kg in plus, faptul ca aduci un suflet pe lume conteaza mai mult decat daca arat de 90-60-90, barbatul de langa tine te va vedea ca pe o zana frumoasa atunci cand alaptezi si ai 3 colaci la burta.

Si eu am avut depresie post partum, inca din spital.Cauza principala a fost lipsa somnului..ne-au dat copiii in salon a doua zi dupa ce am nascut.Eu n-am fost inspirata sa dorm in ziua nasterii...am avut vizite peste vizita, am fost superfericita si uite asa, dupa ce in noaptea cand am nascut n-am inchis un ochi, nici ziua n-am dormit deloc.Apoi seara m-am trezit ca mi-a adus fata la pat.Eram vreo 5 in salon si pe bebei ii gasea pe rand oracaitul.Eu de fel nu pot dormi ziua iar noaptea dorm doar in liniste deplina...drept urmare iar n-am dormit.Urmatoarea zi am zacut cu fata langa mine, aveam febra, frisoane, ameteli.Mancam nonstop de frica sa nu pic din picioare apoi ma lua cu stari de greata.Acasa cand am ajuns am cam avut acelas regim...fata trebuia hranita cam din 2 in 2 ore la inceput, apoi cam din 3 in 3 ore, apoi ma chinuiam sa adorm mai bine de o ora(adorm ff greu).Dupa vreo 2-3 saptamani a inceput sa-mi scada laptele iar fata plangea nonstop de foame.Incepusem sa dorm si ziua, mai statea sotul ziua cu fata cand aceasta n dormea, noaptea insa numai eu eram de garda.Apoi...colicii..pana la 3 luni.Mancam nonstop si beam lichide nonstop pt a avea lapte si cu toate astea in primele 3 luni slabisem 2 kg.Aveam palpitatii si ameteli.Dupa 3 luni fata a inceput sa doarma mai bine(n-a mai avut colici), eu am inceput sa-mi revin...doar ca trebuia sa mananc enorm de mult pt a avea lapte suficient.In 2 luni am recuperat cele 2 kg si un bonus de 6 kg.Abia cand a facut fata 5 luni am constientizat faptul ca...eram enorma.(76 kg)
Sfatul meu pt tinerele mamici e sa incerce sa doarma cat mai mult.Sa-si ia dopuri de urechi si sa doarma.In plus, daca sotii nu vor sa mai stea din cand in cand de garda noaptea, sa le puna copilul in brate.E si copilul lor, responsabilitatea se imparte la 2.Altfel nesomnul poate duce la depresia, la scaderea cantitatii de lapte, la mancat peste masura(pt a avea lapte) si alte urmari.Eu n-am stiut...am crezut ca a fi mama presupune ca numai tu ai obligatii, m-am simtit vinovata pt scaderea cantitatii de lapte...

Ama nu stiu la ce spital ai nascut tu, eu am nascut la Polizu, acum 11 ani, la ora 21 seara, intr-o sambata, chiar in noaptea de Inviere.Dupa 2 ore mi-au adus copila in salon, langa mine, 2 ore numai am avut timp sa ma refac dupa o nastere de 6 ore si copil de 4 kg.Bianca a plans in seara aia 6 ore incontinuu, timp in care colegele de salon mi-au spus sa fac ceva cu ea sa taca.
Eu nu aveam lapte pt. ca nu se instaleaza dupa 2 ore si dupa 1 zi si jumatate de la nastere, asa ca am luat copila in brate si am coborat 2 etaje pe scari cu ea in brate la cabinetul asistentei de garda care dormea , am trezit-o sa faca ceva copilei si i-a dat niste glucoza sa o potoleasca.
deci se poate si mai rau, iar a doua zi la ora 14, duminica , in ziua Pastelui , m-au trimis acasa cu copilul
Noroc ca mama soacra a lucrat in pediatrie infantila 10 ani si altii 30 in ginecologie, a pus mana pe mine si pe copil si intr-o luna ne-a pus pe picioare pe amandoua, o luna eu am dormit in camera mea , cu sotul meu, si soacra dormea cu Bianca in camera si mi-o aducea numai la alaptat.


Sotul meu a fost implicat din prima luna de cand am ramas gravida, a stat langa mine cat am nascut si el, numai el a spalat copii.
S-a implicat enorm in cresterea lor, m-a protejat enorm, m-a menajat ca sa ma odihnesc, a facut eforturi dumnexzeiesti sa fie cat mai mult cu noi si langa noi.Cu toate ca munca il termina.

Sexy, la Universitar am nascut.Din pacate pe mine primele saptamani nu m-a ajutat nimeni.Nici acum nu imi explic de ce..Am dormit cu fata pana a facut 3 luni deoarece noaptea ma tinea ore intregi treaza(colicii..)Uneori efectiv nu mai puteam, aveam crize de plans si nu ma puteam opri..
Acum, cand imi mai zice sotul ca mai vrea un copil ii zic sa si-l faca..
Oricum...e o mare prostie sa dea copiii in salonul mamelor, mai ales in conditiile in care sunt multe mame in salon...si..mai ales la 2 ore de la nastere, cum ai patit tu...

Acest mesaj a fost editat de Ama.ro: 06-08-2007, 10:20 PM

Daca as mai naste odata nu as mai lua copilul in salon, l-as lasa cu ceilalti copii, e obositor rau de tot, ma mir cum am trecut peste asta.
E pacat sa nu mai faci un copil, 2 se cresc mai usor si e si bine pt. ei.