Hello

M-am decis imi deschid un nou jurnal, am nevoie de el...e un fel de dependenta i-as putea zice, dar e o dependenta placuta...si inocenta as putea zice....

Sa ma prezint unele dintre voi ma stiti altele nu...pai sunt din Ploiesti, sunt studenta inca, ultimul an, ma chinui cu multele proiecte pentru facultate si desigur most of all proiectul de diploma...in acelasi timp activez intr-o asociatie studenteasca care imi face bine la self esteem ca sa zic asa....fac aikido de 3 ori pe saptamana si mai noi pilates in restul de 2 seri, in we imi iau pauza...

Nu am un regim in momentul de fata, dar incerc din tot sufletul sa mananc 3 mese pe zi si 2 gustari si sa mananc mancare sanatoasa....nu stiu cand voi incepe sa postez meniurile mele, dar voi incepe la un moment dat....

In alta ordine de idei, ma simt la un moment de raspantie, adica facultatea se termina in curand si nu prea stiu incotro sa ma indrept, am mii de idei, dar nu stiu cui sa ii dau curs...

la capitolul dependenta in ultimul timp...mentionez "Sex and the city" si niste cizmulite negre pe langa care trec in fiecare zi, sunt in vitrina unui magazin, sunt 2 modele, pe negru si pe rosu, inima imi spune sa imi iau rosu, ratiunea negru....nu stiu de care sa ascult....aici eram la partea shallow a mea....

Aici inchei povestioara din seara asta....

Sper sa ma vizitati si sa ma incurajati sau din contra....

zbye

Bine ai venit printre jurnaliste, Lady! Eu cred ca te cunosc, dar nu bag mana in foc. Imi dau eu seama pe parcurs.

Cat sport faci! Si periculos pe deasupra! Sunt curioasa cate kile ai si la ce inaltime!

La ce facultate esti? In ce oras? Iti setezi un target legat de corp sau alimentatie? Sa stim cand e cazul sa te aplaudam sau sa scoatem joarda.

Am intrebat cam multe, dar tu decizi daca raspunzi.

hello nessie,

si eu am o vaga impresie ca te cunosc, dar e ok ne cunoastem pe parcurs

sa incep sa iti raspund la intrebari: well nu fac atat de mult sport pe cat mi-ar placea, dar asta e timpul e limitat, am 1.65 inaltime si 67 de kg la ultima cantarire, adica acum cateva zile.

Sunt la Inginerie Economica in Domeniul Mecanic in Ploiesti.

Nu m-am decis inca sa imi setez un scop legat de kg, dar vreau sa arat altfel si asta pot sa o fac prin a manca mai sanatos, adica mai putine porcarele, si deasemeni mai ordonat....nu stiu daca de sapt viitoare, dar in curand o sa pun fix ce mananc eu intr-o zi....si asa ca si chestie care mi-ar placea...well...mi-ar placea sa ajung la 60 kg , dar asta in timp....

poti sa intrebi cate in luna si in stele, I'm here

Si eu sunt din Ploiesti . Multa bafta in ceea ce ti-ai propus

Servus draga mea!
Bine ai venit!
Ce moment fain din viatza ta. Nu ai grija decat a studiului, ai o infinitate de optziuni.
Totul e alegerea, trebuie sa te hotarasti ce vrei si o sa fie bine.
E tare fain ca faci atat sport

Scumpa mea, tare ma bucur ca te pui iar pe scris, imi place tare sa te citesc si mi-ai lipsit. Si eu sint intr-un moment mare de rascruce, termin si eu scoala intr-o luna, ma iau de cap cind ma gindesc pe unde sa o apuc, la mine e mai aiurea, sint baba la tine e firesc si frumos, ca esti la virsta la care trebuie sa simti asta, pentru ca are farmec. Stiu ca tu ai sa alegi bine, ca tare esti inteleapta.
Te cu drag!

Hello, hello

merci mult de vizite....ganesha, amalia, may, nessie

eu....pai am fost in we la ai mei si...am mancat ca a facut maica-mea si d'alea si d'alelalte si na pofta mare, chestii, dar acum mi-am propus un target, adica pe 18 ian avem balul de terminare a facultatii si cum acum cantarul meu arata in jur de , ma rog variaza intre 66 si 68...am zis ca pana atunci sa am in jur de 60, ceea ce cred eu ca e realizabil....
In seara asta o sa imi schitez un plan de bataie, oricum ideea mai putine dulciuri si mai multe fructe si legume rullz:)

In alta ordine de idei mi-am schitat un alt plan de bataie pentru rezolvarea proiectelor pe semestrul asta si nu suna foarte linistitor, dar in fine...o sa le rezolv eu pana la urma...

si ca tot suntem la capitolul ce ma enerveaza profesorii care nu vin la ore in conditiile in care eu ma chinui sa ajung si nu fac alte chestii ca sa fiu acolo si sa ma plimb pe drumuri...ceea e naspa...

ma gandeam sambata sa merg la teatru: "D'ale carnavalului" suna fain, sper sa si reusesc....

acum ma duc sa mai strang nishte chestii prin casa si apoi trebuie sa fug la activitati cu asociatia studenteasca si apoi acasa, aikido si apoi pe la noua calculat adaosuri de prelucrare la un proiect....c'est la vie....

cred ca de sapt viitoare o sa scriu si eu meniuri si chestii, acum ma reobisnuiesc sa mananc 3 mese pe zi si 2 gustari....

Pupici

Bine ai venit Lady!
Spor la lupta cu kg!
Si sotul meu face aikido, foarte greu de inteles sport pt mine, acu m-am obisnuit si am inteles, dar cand am fost la prima examinare imi venea sa rad incontinuu, mi se parea in ignoranta mea, ca oamenii aia danseaza de-aiurea, erau asa haiosi...nu m-am apucat si eu, nu e de mine, dar il sustin pe sotulica; are centura albastra

hello,

pisik, bine ai venit pe la mine...sper sa mai poposesti...

azi...zi nebuna, cursuri, deadline-uri la proiecte care se apropie si ma sperie...ma rog, nu am inceput ziua bine de dimineata...si s-a continuat asa....

in schimb aseara la aikido a fost demential, am simtit ca nush ca am o mare energie in mine care se revarsa si care ramane totusi....

planuri pe seara asta...chestii administrative care se vor concretiza cu un alt mare iesit din casa si apoi pus ce am facut pana acum la un proiectzel intr-o forma mai omeneasca....si apoi baita si timp pentru sufletelul meu....

by the way...reusesc sa am 3 mese pe zi, cu gustarile stau mai prost, adica am din gand in gand dar atunci bad for me, ca azi...pateu cu mocacino not good, dar am zis sa scriu aici ca sa stiu, sa am o evolutie....

pupici...si o seara cat mai calma si relaxanta doresc la toata lumea

Besitos, si sper sa ajungi acolo unde ti-ai propus

buna fetelor,

momentan am niste zile in care incerc sa imi dau seama pe ce drum sa o iau, moment de rascruce ca sa ii zic asa...nu o sa zic prea multe pana cand voi lua o decizie....dar am primit un mail de la o prietena cu o povestioara care mi-a infrumusetat seara si am decis sa o postez aici poate mai ajuta pe cineva cum m-a ajutat pe mine sa zambesc.

So, here it goes....

"Acu' douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Cand am ajuns, la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter... In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.

Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa . Deci am mers si-am batut la usa . "Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii '40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de
sticla.
"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?" zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
"Nu e mare lucru" I-am zis eu. "Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata"
"Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: "Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
"Oh, nu conteaza" spuse ea. "Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil..."
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori...
" Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea. "Doctorul spune ca nu mai am mult timp..."
In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" Am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa staau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum prima aluzie de soare s-a aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:
"Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
"Nimic" am zis eu.
"Dar trebuie si tu sa te intretii."
"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
"Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea.
"Multumesc."
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?.. Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin
surprindere- frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!
Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun: "Ziua de azi este o zi speciala!" Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam.
Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat!!!!!!!!!!"

O seara cat mai placuta va doresc...pupici....

hello all,

desi vremea de afara este neprielnica oricarei activitati, vremea din sufletul meu tinde sa se schimbe, se arata soarele, se rasfrang norii...

incep sa se aseze lucrurile, sa se contureze proiectele si parca tot zbatutul asta "din aripi" ca sa se intample asta a fost aiurea, adica puteam sa imi vad linistita de viata fara sa imi mai fac zece mii de idei in legatura cu asta si tot se rezolvau...

chestii pe care le-am facut in ultima vreme: mi-am luat cizme fix asa cum voiam si cu vreo 100 lei mai putin decat preconizam, si is asa de frumoase si imi dau increderea aia pe care doar tocurile pot sa ti-o dea; am descoperit un cizmar super(pentru reparatul cizmelor vechi, ca parca am petrecut prea multe momente placute impreuna ), cand intrii in camaruta aia, zici ca te intorci in timp, totul e din brad facut acolo si toate cizmele de inapoiat sunt asezate frumos pe rafturi, atata ordine te inconjoara acolo ca simti asa o chestie faina inside.... ; am reusit sa merg la fotograf sa fac poza aia cu toata familia, o aveam pe calc si aveam o rama frumoasa si trebuia folosita si acum ta na na na....

chestii de facut pe viitor: am gasit pe net un site unde scria despre biblioteci care au nevoie de carti si am scotocit prin biblioteca mea si am gasit carticele de care nu mai are cine sa se bucure, sau cine sa le foloseasca la mine si am zis sa fac o mica bucurie altor copii, imi aduc aminte atunci cand eram mica si mergeam la biblioteca si ma pierdeam acolo printre rafturi, era un sentiment de magic si de siguranta....asa ca voi dona cartile astea bibliotecilor care au nevoie de ele , asta e activitatea mea de dupa ce vin de la aikido in seara asta, pe langa schitatul unui plan de afaceri, caci am facut intr-un final rost de datele de care aveam nevoie....

chestii pe care mi le-am propus: gimnastica in fiecare zi, cremuiala in fiecare seara, ca am observat ca daca nu am grija cum trebuie de mine nu ma simt bine in pielea mea si nu asta e scopul...si mi-am mai propus ceva, sa imi las unghiile lungi....

stiu ca astea suna poate destul de superficial, dar nu sunt, sunt mici lucruri pe care le pot face pentru mine....

aseara am facut salata waldorf si a iesit super faina....azi o sa fac salata de sfecla rosie si o sa iasa si mai faina....

pupici ....si see u around

hallo,

merci de pupici si de vizita amalia...

ce v-a adus mosul? a fost darnic? cu mine da...a fost o zi frumoasa azi, mosul mi-a adus dulciuri, ca na asa aduce mosul si o canita din aia de la milka faina rau pentru baut laptic din ea...

de ajutat l-am mai ajutat si eu pe mos si mi-am cumparat un sutien rosu si 2 perechi boxeri, un pulover, ulei de masaj si un ceai absolut superb cu aroma de mango......absolut superb....

acum am in plan experimentarea unei retete, paste cu brocoli, ca na am si paste si brocoli...si apoi mai vedem...

pupici si o seara de 6 decembrie fantastica...