Va multumesc fetelor pentru cuvintele voastre calde, pentru incurajari, pentru totul.

Morcoveii au venit, au stat, m-au agitat si-acum au plecat.
Cred ca din cauza ca, oarecum am realizat ca... de dat inapoi nu am cum... doar de mers inainte. Si ca, orice si oricum ar fi, trebuie sa trec prin asta, prin tot ceea ce inseamna "experienta de-a deveni...mama".

Astazi implinim 39 de saptamani. Suntem pe ultima suta de metri.

Doctorul m-asteapta si... stie de problema mea : intru in panica, iar la durere, teama, frica... corpul meu nu mai raspunde... it shuts down.

A zis ca impreuna cu asistentele, vor face tot ce-i posibil sa-mi fie bine atat mie, cat si bebelului.

Totusi, e ingrijorat putin, din cauza ca eu sunt prea stramta a zis... si s-ar putea ca nasterea naturala sa fie o problema. Ma va lasa totusi sa incep natural si, daca vor fi ceva probleme, vom ajunge la Cezariana.

Va pup dulce si va imbratisez cu drag.

37 weeks

38 weeks

Acest mesaj a fost editat de honey79: 11-02-2008, 09:56 PM

Arati minunat, Honey! Nastere usoara si fara complicatii

Astazi am implinit 39 de saptamani. Cand a trecut vremea????
Imi aduc aminte cum ... spre sfarsitul lui Iunie imi anuntam sotul prin telefon, din Romania, ca vom avea un bebe. Nu m-a crezut. Am ajuns acasa, in Germania, mi-a luat 2 teste ne-romanesti,caci n-avea incredere in acelea, si...that was that: bebe era pe drum.

Uitandu-ma in urma, ma gandesc ca bebe ar trebui sa devina un mare calator, avand in vedere ca, am aflat de el in Romania, apoi am zburat in Germania dupa care, taman aici...in inima Texasului.
A fost o sarcina usoara, as putea spune, desi sotul imi zice ca nu stie daca se baga la un al doilea bebe, caci in primele 3 luni m-am simtit mizerabil... iar acum spre sfarsit, iarasi.
Dar din punctul meu de vedere, stiind cate se pot intampla pe parcursul acestor 9 luni, eu zic c-am fost ok.

Am mutat mobila in Romania (nestiind ca-l am pe bebe in burtica), apoi impachetat 2 tiruri de stuff.... curatat casa din Germania, zburat 15 ore cu avionul...ajuns aici, locuit in hotel 3 saptamani, alergat zi de zi ... sa ne gasim o casuta... casuta noastra, o noua casa, o noua viata, o noua familie.

Cand in sfarsit am vazut-o, mi-am spus in gand ca DA, asta e casuta mea. A mea si-a familiei mele, casuta in care bebe al meu va creste frumos,cuminte si sanatos si in care vom fi cu totii fericiti.
N-am dat inapoi nici cand, am gasit un mic scorpion-rosu in chiuveta de la baie.
Asta e casuta mea!

Au urmat zile lungi, de asteptare... intr-o camera de hotel: eu, sotul,2 pisici si bebe in burica...pentru definitivarea actelor. Cand in sfarsit ne-am mutat, am zis ca de-acuma gata, bebe poate veni pe lume. Va avea un acoperis deasupra capului. Desi,era totusi prea devreme.

In casuta, ok..doar ca dormeam pe jos, pe-o saltea gonflabila... n-aveam vase, tacamuri... nada. Ne-am luat 2 scaune si-un TV.
Astea au fost primele lucruri.
Am luat bradut... l-am impodobit cu mult drag;era casa goala, dar aveam bradut.
In ziua dinaintea Craciunului, ne-au venit canapelele... deja era parfum... Moshu nu ne uitase.

Mai usor sau mai greu, zilele, saptamanile au trecut.
Am facut de toate... adunat frunze in gradina, carat mobila, aranjat, curatat casa,vopsit camera lui bebe... ales lucruri pentru bebe,etc...iar acum... suntem aproape la final.
Final de perioada de gravidutza... perioada in care am avut sentimente dintre cele mai ciudate, de la super fericire, la o adanca depresie, la plansete with no reason si raset isteric la fel.

Am citit sute,mii de pagini...scrise de cele peste 100 de fete de aici, de la Odiseea noastra, a mamicilor de Ianuarie-Februarie 2008.
Am fost alaturi de fiecare.... am avut emotii pentru fiecare, m-am bucurat, m-am intristat cand a fost cazul.
In fiecare dimineata citesc cu aviditate tot ce s-a scris peste zi, curioasa sa aflu ce s-a intamplat cu fiecare.

I-am facut capul mare sotului, povestindu-i in fiecare zi,timp de 8 luni de zile tot ce se intampla, ce se discuta, cine nastea, cu cate grame si ce Apgar venea pe lume fiecare Clopotel.


De Aniversarea noastra, in Aprilie, am sa-i dau o Diploma de ... "the best Husband in the world".Se vede ca ma iubeste enorm, daca mi-a suportat toanele si hormonii timp de 9 luni si n-a luat-o la fuga.
Desi, s-a intamplat sa cad in extrema cealalta, sa ma supar pe el, caci... nu mi-a adus deloc un buchet de flori ..sau mic-dejunul la pat, sau... sa-mi faca cafeaua de dimineata. Dar au trecut.
Iar seara, cand ma bag in pat, langa el.... printre... uff, awww,aoleu,hmmm, un sughit si-o mica ragaiala.... sunt cea mai fericita. Il iau in brate si adorm cu zambetul pe buze.
A mai trecut o zi.


Va pup zuzici.
Nu stiu ce m-a apucat astazi.... de-am pus pe "hartie" gandurile mele. Cateva din ele, anyway.
Poate pentru ca... momentul marii intalniri este atat de aproape.Moment la care nu vreau sa ma gandesc, moment blocat cumva undeva in mintea mea.
Iau totul cu pasi mici. Dimineata, ora pranzului, ok...e 5pm...vine sotul, cina...sa trecem si peste noaptea asta...asa... usor, usor.

Pupici dulcici si imbratoseli cu drag...si... scuzati o zuza nebuna si toata aberatia ei.







Mesajul de mai sus l-am postat la Odiseea noastra, a mamicilor de Ian-Feb 2008, astazi, cand m-am trezit cu un sentiment de...nostalgie... de.. nu 'stiu ce.

Honey, numai cine a trecut prin toate astea te poate intelege... ...adica inclusiv eu. O sa treaca si momentul intalnirii...care o sa fie cel mai "tare"moment din viata ta. O sa vezi bb si o sa uiti de toate...eu am facut cezariana, l-am avut mai tarziu, dar tot aia e!
Te pup si nastere usoara.

Cred ca am contractii. Burtica mi-e ca o piatra... pe seara m-a durut rau jos, osul...
Iar acum... am asa niste dureri de nu pot sa respir...nu stiu daca-s contractii, caci nu seamana cu durerile menstruale...cum am inteles c-ar fi.Sunt insa ca niste ciocanituri in interior,destul de puternice.

Plus ca am nasul infundat rau de tot, abia pot sa respir.Iar de vreo 2 zile picioarele mi se tot umfla,mai ceva ca (,) coca de cozonac la dospit.Azi chiar m-am speriat de cum aratau...chiar i-am zis sotului ca ma duce la spital in papuci de casa.

Acest mesaj a fost editat de honey79: 12-02-2008, 09:08 AM

Poti suna medicul pentru linistea ta....
Eu nu sunt in masura sa zic ceva...ca nu stiu cum e cu contractii de nastere, din motivul invocat mai sus. Dar stiu ca m-a durut burta toata sarcina, din cauza ca a fost f jos si am facut tratament.

Mersi, Axe.

Sper sa fiu ok. As lua un No-Spa.... poate ma lasa.

Dureri n-am avut, in afara celor normale, mici, de nebagat in seama.

Ufff...de sunat doctorul,mai astept. Eventual,daca se intetsesc, imi trezesc sotul si mergem la Spital la o monitorizare.

Pupici.

Neata .Honey esti superba .Eu nu stiu ce sa iti spun cu privinta la nastere ca inca nu am trecut prin aceasta etapa a vietii dar stiu ca aducerea unui este unul din cee mai frumoase momente din viata .

Am uitat de diferenta de fus orar....

Te-am citit azi noapte si am ramas cu impresia ca vei naste foarte curand. Am fost surprinsa sa intru acum si sa vad ca ai avut si dureri. Sper ca esti bine si tu si bebe (viitor sau actual). Daca se verifica presimtirile mele, cred ca ma declar medium

He he, Tzutzic.
Pupi dulci.

Nu stiu daca e ..soon enough ...dar, daca nimic nu se intampla pana Luni, 18 Feb (cand mergem la un ultim control)...doctorul vrea sa induca nasterea. Oricum, mi-a zis clar ca saptamana viitoare nasc....fie vine bebe de la sine pana atunci, fie "ajutat".
Nu vrea sa ma mai lase mai mult de-atat,caci mi-e din ce in ce mai greu.

O sa fie bine.
Asteptam cu interes, mai e un pic pana luni.
Stiu ca ti se vor parea cele mai lungi zile , dar o sa treaca

Haide Honey-bebe Eu ii fac galerie, ca poate il prind si eu pana plec

Saraca de tine Honey ,imi pare ca esti asa de chinuita si obosita .Picioarele umflate imi inchipui cum te simti.Dumnezeu sa te usureze cit mai repede si o nastere usoara sa ai,draga.Acus-acus vine bb