Grace - pot sa te intreb de ce faci asta? De ce iti tii un jurnal despre aceasta calatorie? Si de cand ai inceput-o?
Si eu gasesc alinare de cele mai multe ori in rugaciune - iar acest lucru l-am descoperit dupa o viata atee ( nu intentionat dar prin educatie). Nu pot spune ca acum sunt o persoana crestina - de prea multe ori nu am timp sa ma rog, nu am timp sa ajung la biserica, fac treaba in zile de sarbatoare. Dar incerc mereu sa ma indrept, sa gresesc mai putin. Nu postesc - nu pentru ca nu as putea - dar imi amintesc prea tarziu ca e vineri sau miercuri sau perioada de post.

Dar cand am un necaz intotdeauna m-am rugat si intotdeauna am gasit o solutie. Si mereu ma gandesc ca , uite - Dumnezeu ma ajuta iar eu nu fac nicioadata suficient. Cand intru in panica gandindu-ma la ziua de maine mereu ma gandesc la ce mi-au zis preotii si am citit si eu in Biblie : ca Dumnezeu are grija de pasarile cerului cum sa nu aiba grija de mine. Si atunci nu imi mai este frica.

Sper sa nu te superi ca am scris si eu aici.

Ma bucur, Alandana ca ai trecut pe la mine si ca ai spus ce aveai pe suflet.
De ce tin un jurnal despre Calatoria mea? Pentru ca simt nevoie sa trec prin condei (tastatura in cazul de fata ) ceea ce citesc, ce invat, ce simt si ce traiesc. Asa simt mai bine cresterea spirituala. Imi pare foarte rau ca nu am timp sa scriu la fel de des cum as vrea. Zilnic am bucatica mea de inchinare dimineata inainte sa incep ziua. Mi-ar placea sa scriu despre ce am invatat in acele 30 de minune petrecute cu El, dar din pacate nu am timp zilnic.
Si eu sunt tot dintr-o familie de atei tot ca tine, dar am simtit ca Domnul ma cheama si ma bucur ca L-am ascultat.

Spui ca te rogi cand dai de greu si ca Domnul te ajuta. Dar dupa ce ai trecut hopul de ce te opresti? Poate la inceput o sa ti se para ca nu ai timp, te iei cu alte treburi si uiti, dar usor-usor o sa simti nevoia sa stai de vorba cu El. Mi se intampla si mie sa fiu nevoita uneori sa ma ocup de cate o problema dimineata si sa nu mai am cele 30 de minute, dar incerc sa le recuperez seara. Fiecare isi face timp pentru cafeaua de dimineata, sa-si verifice email-ul sau sa dea un telefon unui prieten. De ce sa nu ne facem timp sa stam de vorba si cu Tatal nostru? 5-10 minute nu inseamna nimic intr-o zi, dar te fac sa te simti alt om si o sa gasesti raspuns la multe framantari. Poate te gandesti ce ai putea face in acele cateva minute; pentru inceput iti propun sa citesti din Biblia, iar mai apoi sunt sigura ca o sa simti sa faci si alt ceva.
Ce zici? Te intereseaz? Poate mai scrii si tu din cand in cand aici despre Calatoria ta! M-ar bucura tare mult sa discutam si sa dezbatem diferite teme.

Am inceput sa cred in Dumnezeu mai maricica fiind, pentru ca avand un parinte ofiter de armata...era cam greu cu asta. Mergand intr-o vacanta la bunici...cred ca aveam vreo 12 ani...bunica mea m-a pus sa spun rugaciunea de seara. M-am uitat la ea socata si i-am raspuns..."dar eu nu stiu nici una". Dumnezeu s-o ierte, pentru ca a trecut in nefiinta, ea a fost cea care m-a invatat Tatal nostru...rugaciunea domneasca. Dupa intamplarea respectiva am inceput sa-mi pun intrebari. Stiind ca acasa subiectul e TABU...am cautat in carti ceea ce doream sa aflu...pe la prieteni de-ai mamei, pe la bunici care mai aveau inca in biblioteca si carti religioase. Mi-a cazut intr-o zi in mana Biblia. Am incercat sa o citesc. Nu mi-a iesit din prima...unele pasaje nu le prea intelegem, altele mi se pareau super interesante.
Am crescut...si am citit Biblia asa cum trebuie...in cunostinta de cauza. Sunt ortodoxa, aceasta fiind si religia parintilor si stramosilor mei. Cred in cuvintele aceste carti deosebite, dar cred in modul meu personal.
Biblia trebuie citita cu sufletul...uneori trebuie citita printre randuri. Nu poate fi inteleasa daca nu iti deschizi inima. Fiecare isi creeaza imaginea sa despre Divinitate. Nu sunt fanatica...dar sunt credincioasa si nu ma tem sa afirm asta.
Aceasta modalitate de a-ti exprima credinta li se pare unora ca fiind deplasata. Nu stiu de ce exista aceasta teama ca se va rade de tine daca arati deschis faptul ca esti credincios.
In viata de zi cu zi sunt destul de nonconformista. Nu am deloc atitudinea unui personaj credincios. De aceea de multe ori sochez spunand ca am credinta.
Calatoria lui Grace e binevenita. Fiecare avem drumul nostru in viata si intersectii nenumarate unde, cu liberul arbitru, trebuie sa luam decizii asupra caii pe care vrem s-o urmam. Si uneori n-o luam pe cea mai potrivita....citeam pe undeva o data ca...de fapt...toata viata noastra e o lupta cu Dumnezeu...De ce? Pentru ca El a ales o carare pentru noi...nu tocmai usoara...iar noi nu prea avem chef sa mergem pe cararea aceea si ne tot abatem de la ea. Pentru ca sa revenin la carare...Bunul Dumnezeu ne tot aseaza piedici in cale...sa ne reintoarca la cararea aleasa de El...Si uite asa luptam intreaga existenta...
Iarta-ma Grace...am vorbit si mult...poate si prost...te felicit pentru puterea ta. Nu multora le este data...

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 13-09-2006, 10:27 AM

Pe unde mai esti Grace? Ne e dor de tine...

Sunt prin zona! Multumesc pentru vizita, Liliana! Sunt prinsa in treburi cu serviciu si nu prea ma timp de internet. Va citesc din umbra!

Cu scrisul despre calatoria mea, stau foarte prost si mi se rupe sufletul, dar chiar nu am timp. Totusi ma bucur ca imi respect portia zilnica de a sta in prezenta Tatalui meu si ma simt din ce in ce mai bine.

Pentru astazi am pus o melodie la Muzica.

Toata lumea isi doreste sa fie slaba, dar nimeni nu isi doreste o dieta; toata lumea vrea mai multi bani, dar nimeni nu vrea mai multa munca; toata lumea isi doreste sa stie mai multe, dar nimeni nu vrea (nu poate) sa studieze necontenit ... poate doar cativa oamenii care isi formeaza un obicei din a face lucruri pe care oamenilor obisnuiti nu le place sa le faca. Acestia sunt oamenii de succes!

Secretele succesului sunt devotamentul si consecventa: fara devotament nu vei incepe nicioadata, iar fara consecventa nu vei sfarsi niciodata. Mereu gasim atat de multe motive sa nu incep lucurul pe care ni-l dorim atat de mult, incat uitam ca primul pas este sa incepem!

1. Inecepe intotdeauna cu tine! Daca vrei ca cei din jurul tau se schimbe, tu esti punctul de pelcare. Da-le atitudini si actiuni in urma carora sa actioneze.
2. Incepe cat mai repede! Noe nu a asteptat nici sa-i faca cineca corabia, nici sa inceapa ploaia. A construit corabia din timp, doar cu ajutorul familiei si al lui Dumnezeu.
3. Incepe cu primul pas! Nu poti incepe cu pasul al doilea, asa ca nu te da inapoi si incepe de jos! Primul lucru este sa iti prioritizezi actiunile si nevoile. Restul pasilor vor veni pe parcurs, nu te astepta sa stii de la inceput ce vei face.
4. Incepe acum! Ce astepti? Sa termini scoala? Sa ifi intemeiezi o familie? Pana vei avea copii? Pana copiii vor pleca pe drumul lor? Daca astepti momentul cel mai potrivit nu vei reusi decat sa regreti ca nu ai inceput acum!

Ai grija de viata ta si de lucrurile cu adevarat importante!

Este HAR...
sa iubesti, fara sa fi iubit,
sa daruiesti, fara sa ti se multumeasca,
sa ierti, fara sa fi iertat!
sa ramai linistit desi esti nedreptatit!
sa investesti cladind doar pe sperante!
sa taci, pentru a nu face rau aproapelui!
sa induri fara sa murmuri, fara sa cartesti!
sa slujesti, fara sa fi pretuit!
sa jertfesti, fara sa ti se recunoasca!
sa-l sustii pe cel ce te-a lepadat!
sa crezi desi nu esti pe deplin lamurit!
sa crezi desi nu esti fata in fata!
sa vorbesti de dragul adevarului!
totul sa iti apartina, iar tu de toate bucuros sa te lipsesti!...

Cat esti tu in HAR? si
Cat te straduiesti sa ramai?

Sarbatori fericite alaturi de cei dragi tie, sa fi tot asa de pura si de curata ca si pana acum, dornica sa ii ajuti pe cei din jurul tau.
Craciun fericit.

LA MULTI ANI Grace! Sa ai un An Nou fericit!