In ultimii doi ani si ceva ma analizez intens, am inteles ca am ajuns la 120 de kg mancand mult, prost, o singura data pe zi fara sa ma misc deloc.
Am reusit sa imi disciplinez cele 3 mese, acum lucrz si la cele 2 gustari.
De o saptamana sunt in actiunea mers pe jos, nu mi-am luat abonament si cel putin odata pe zi cei 2,5 km i-am facut pe jos, sper sa ma tzina obiceiul.
Beau cel putin 2 l de lichid pe zi.
M-am lasat de FUMAT.
Si totusi............... am o problema cu dulcirile, dar cea mai gra problema ca la stress, in general cand nu stiu ce sa fac, cand ma enerveaza ceva asupra caruia nu pot actiuna, atunci fac ce stiu mai bine MANANC!
HELPPPPPPPPPPPPPP
Cum as putea sa rezolv asta, sa scap de pacostea asta ?

eu cred ca ne si gandim prea mult la ce, cum, cat mancam si de-aia ne vine la indemana mancarea atunci cand suntem stresati.

poate ca am uitat sa ne umplem viata si cu alte lucruri, altele decat "ca gatesc azi, ce mananc azi, cate calorii are aia, cate puncte are cealalta"...

nu fac eu pe lupul moralist, ca si eu sunt picata in capcana asta , dar am observat ca atunci cand sunt preocupata de ceva care imi place, uit pur si simplu de mancare!

poate ca prea mult timp "am rabdat de foame" in sensul ca nu prea se gaseau la noi mancaruri diversificate si acum cand ne-am vazut in mijlocul capitalismului Mecdonalist si al Carfourismului ne facem de cap si am transformat mancatul in suprema bucurie si ratiunea de a trai.

eu mai am un motiv pentru care mananc mai mult decat ar trebui: mi se pare ca mancarea nu mai are niciun gust, nici chiar fructele si legumele, si tot incerc sa simt ca mananc si parca nici senzatia de satietate nu mai apare...eu sunt si mai pofticioasa din fire, si cand as manca ceva si nu e gustul ala pe care-l stiam eu de bun, sunt nemultumita si imi vine alta idee de ceva bun si iar nu e gustos si tot asa...sunt intr-un cerc vicios

}{

Acest mesaj a fost editat de _noni_: 20-04-2007, 12:16 AM

Eu mestec guma, cat mai multa... si ce daca are sorbitol... oh well... mai nasol cateodata imi vine sa fumez (depinde de cat de grava e situatia)... recunosc ca o si fac atunci, 2-3 fumuri de tigare cu cuisoare si imi trece... de cand m-am lasat de fumat nu mai intra deloc tigarile normale light sau ba... asa ca fac o posta mica cu sotul meu deh

amalia, cred ca multi suntem in aceasta situatie.
eu recunosc ca mananc si cand sunt nervoasa si cand sunt suparata sau am o anumita problema de parca mancarea si mai ales dulciurile ar putea sa ma ajute sa scap de problema creierul stie ca pentru moment se va simti mai bine daca mancam ceva dulce
nu stiu cum as putea sa scap de obiceiul asta dar chestia cu guma de mestecat (eu nu fumez) nu tine la mine pentru ca pe moment ma amagesc dar peste 1/2 de ora iar voi avea ckef de ceva dulce asta daca intre timp nu am o alta preocupare...

Acest mesaj a fost editat de julyalina: 20-04-2007, 07:35 AM

Ideea e sa iti gasesti acea activitate care iti produce la fel de multa placere ca mancatul. Eu in facultate ma amageam cand stateam la calculator si ma uitam acolo cate o noapte intreaga doar cu cola light langa mine. Nu era sanatos nici aia, dar placerea de a sta la calculator era mai mare decat cea de a manca.

Acum nu mai merge, ca abia mai prind calculatorul acasa "sa imi fac de cap".

si eu mestec guma ca sa nu ma arunc prin frigider. dar mestec tone, zilnic
mai nou ma apucasem de Solano, dar am renuntat. sunt prea dulci si ingrasacioase

ma alatur si eu voua. in general sportul face bine ca sa scapi de dorinta nesabuita de a manca. eu nu fac sport si nici nu-mi gasesc intodeauna preocupari intelectuale care sa-mi distraga atentia de la mancare si kg pe care le iau in general asa le iau, la nervi, nu ca mi-ar fi foame. si uneori mananc pana pleznesc. eu nu sunt fan dulciuri, slava domnului, in schimb la nervi as putea sa mananc de ex. jumatate de paine alaturi de mancare bineinteles

Acest mesaj a fost editat de himere2005: 20-04-2007, 12:34 PM

Eu nu mananc de nervi...mananc cand sunt rusii la granitza...ba sarat , ba dulce....dar de nervi nu...Doamne ajuta ca nu am atractia asta....Eu mananc de pofta in general...de miros...

Ei ...si eu mananc la nervi ,mai rar insa si cand ma apuca ,poate ca nervii vin in momentele cand vin "rusii" insa nu-mi place chestia asta deloc ,am incercat sa iau Magneziu cu Vit.B ,nu stiu daca a ajutat sau nu ptr ca am uitat efectiv sa ma "analizez" .
Ce stiu este ca mai nou mi-am luat un ceainic si m-am dat pe ceai ,beau cel putzin 2 pe zi si incerc sa le beau in perioada gustarilor ,sau imediat dupa masa cand am vazut ca imi taie pofta de dulce si ma simt mai satula (am vazut chestia asta la dieta Ying-Yang ca trebe baut ceva cald dupa fiecare masa) beau ceai verde-cu lamaie sau cu menta ,ceai de tei de lamaie ,etc ....
Incercati si voi sa vedeti daca va ajuta ,la mine merge ,mai greu este ca vine vara insa se poate cu gheata si asa este bun

Dar ce spuneti de mine care mananc de nervi, mananc cand astept un raspuns important, mananc de plictiseala si mai grav mananc si de fericire. La mine orice stare care se departeaza un pic de normalitate ma face sa mananc. Inainte era un lucru grav pt ca dupa ce ca mancam mult si des, mai mancam si prost. Acum mananc des si cat mai putin si sanatos... dar observ aceeasi chestie: orice ``emotie`` m-ar incerca, deja gandul numarul 2 e mancarea.

E adevarat ce zice si noni ca ne gandim prea mult la mancare si inevitabil cand avem un moment mai dificil ea e mereu acolo sa ne inecam amarul. Eu, una, lupt din rasputeri ca raspunsul la frustrarile sau bucuriile mele sa nu mai fie inabusit in mancare si vad ca sunt pe drumul cel bun.

Nu stiu sa va spun alta solutie decat: multa vointa. Usor de zis, greu de facut, stiu... ca nu sunt o ipocrita de 45 de kile care o face pe doctorul psiholog... dar uite asa stau si ma gandesc ca porcaria asta de mancare m-a adus in starea in care sunt azi si asa prind o ura pe ea ... pacat ca imi trece a doua zi cand chioraie matzele si iar o iubesc... dar ma lupt si sper sa reusesc.

Multa bafta!

Eu de nervi, stres, suparare slabesc, nu mananc nimic. In schimb cand sunt fericita si imi merge bine mananc mult si mai ales dulciuri. Nu stiu care e explicatia. Probabil ca sunt defecta.

e si la mine asa, dar doar cand e problema/fericire de corason . Cand am avut probleme sentimentale am slabit vreo 5 kile in 2 saptamni.

Eu cand am probleme si suparari mari slabesc, dar trebuie sa fie mari. De exemplu am slabit cu BAC-ul si am slabit in 2002 cand am avut o mare dezamagire. Dar in rest, la suparari de scurta durata, la nervi am si eu aceeasi reactie: mananc, iar la mine problema sunt ducliurile.
Sufar de obiceiul de a manca in tampenie dupa perioade de regim: mananc fara oprire, fara sa imi dau seama cand ma satur....sper sa reusesc sa dobor problema asta, pt ca deja ma ingrozeste perioada care va urma dupa dieta pe care mi-a dat-o nutritionista

Eu la suparari ma ingras..nu mult, ca nu mananc mult decat f rar, dar mananc fara sa-mi fie foame.Simt nevoia sa compensez lipsa de...afectiune, liniste sufleteasca, sau orice alta lipsa, prin placerea de a manca.Nu ma axez pe un anumit aliment ci depinde de poftele pe care le am in ziua respectiva.Pot fi cartofi fierti in coaja, poate fi painea..depinde.As prefera sa nu pot manca la necazuri..
Si cand sunt ff obosita simt nevoia sa mananc dar am observat ca atunci slabesc, oricat as manca.
Am mai observat ca atunci cand fac exces de cafea imi creste pofta de mancare.
Atunci cand sunt suparata prefer sa-mi iau o cola light, chiar daca stiu cat de nociva, si sa beau toata ziua.Asa reusesc sa nu mananc mult cand sunt suparata.Sau storc lamai si fac suc..cu zaharina.Se bea cu paiul..