Ce v-ar placea cel mai mult sa faceti pentru a va castiga existenta? (parca suna a intrebare de interviu )
Sunt curioasa daca practicati meseria pe care vi-ati dorit-o sau daca inca studiati pentru a o putea practica. Ce v-a determinat sa va alegeti meseria pe care o aveti (sau facultatea pe care o faceti)?

De cand eram inca in generala m-am hotarat la ce facultate o sa dau, am invata cu drag si spor, am facut chiar un master in domeniu, am profesat vreo 2 ani si apoi mi-am dat seama ca nu vreau (nu pot) sa fac asta toata viata. Una e in teorie, alta e practica. Sunt de acord ca mi-am format o gandire rationala, logica, o capacitate ridicata (zic eu) de analiza, interpretare si gasire a solutiilor, dar nu vreau sa fac asta toata viata (sau mai bine zis nu pentru altul ).
Imi doresc propria afacere si...deci...meseria de patron. Pentru asta in schimb as avea nevoie de resurse financiare asa ca... intre timp mai muncim pe cate o plantatie.

Eu lucrez in domeniul in care mi-am dorit dintotdeauna sa lucrez, dar mi se pare de multe ori ca ma plafonez. Salariul e bun, dar as vrea mai mult de la un job. Someday... intre timp insa dau tot ce pot si-mi gasesc satisfactii mici in faptul ca imi iese ce mi-am propus la servici, chiar daca seful nu vede niciodata ce fac... adica ar fi tot aia daca as sta toata ziua si m-as uita la filme sau daca as munci... dar nu-mi place mie sa stau degeaba asa ca ma provoc singur de multe ori.

Puteti crede ca ma duc la serviciu de drag Da, eu ma duc cu placere acolo si in birou este o atmosfera placuta! La varsta mea nu stiu ce mi-as fi dorit sa fac dar acum lucrez cu "hartoage" si 1-2 ori pe saptamana fac munca de teren (...bat in usa oamenilor sa le mai amintesc ca au datorii la stat ). Hartoagele nu ma plictisesc, ma distrag de la tot ce este in jurul meu, nici nu stiu cum trece timpul iar oamenii in general imi plac si intotdeauna le vorbesc frumos si din 10 datornici 8vin la plata .

Nu mi-ar placea sa fiu in locul tau, sa bat la usile oamenilor sa le amintesc ca au datorii la stat. Cred ca primesti o gramada de injuraturi, desi tu nu ai nici o vina. E fain sa lucrezi cu oamenii, numai sa nu-i pui sa plateasca. Mie meseria ideala mi s-ar parea sa fac review-uri la hotele, localuri, mancaruri, locuri, statiuni...

Daca aveti nevoie de cineva pe care sa trimiteti sa se plimbe pe bani, eu sunt persoana aceea.

In cazul meu meseria nu are nimic de a face cu facultatea care am terminat-o.Am terminat R.E.I si am ajuns economist intr-o firma de contabilitate.
Si stiti ce?URASC CONTABILITATEA si sper sa ma orientez spre marketing.

Eu am facut medicina - pentur ca asta mi-am dorit. Dar nu am avut nici rabdare nici bani sa intru in sistem. Asa ca ( atunci cand am vazut ca am o casa de tinut, copii de crescut, facturi de achitata) m-am reprofilat ( dupa o emigrare de 1 an in America). Am lucrat o vreme pentru o firma britanica care intermedia afaceri in industria usoara - si mi-a placut la nebunie. Dupa o vreme mi-am facut propria afacere in industria usoara ( am o fabrica de confectii). Si imi place la nebunie ce fac ( mai putin in zilele de livrare) . Cred ca am fost nascuta sa fiu director - sa fac programari, sa negociez contracte, sa pastrez contactul cu clientii.

Mi-ar mai place sa imi fac un centru de sanatate ( cu sali de sport, medici nutritionisti, cosmetica medicala - electrostimulari, impachetari). Poate in viitor.

Si eu ma numar printre norocosii care se duc la serviciu cu drag. Daca n-ar fi asa nu cred ca as gasi energia sa ma dau jos din pat dimineata.
Ma ocup de proiecte cu finantare UE (Phare, Ispa si Sapard) si am terminat limbi straine si drept. E multa munca, stres o gramada, responsabilitati la fel. Dar ai satisfactia muncii, rezultatele sunt palpabile.
Daca intr-o zi m-as trezi ca nu imi mai place ce fac, n-as avea nici o problema sa schimb domeniul si sa o iau de la capat. Pentru mine esential e sa imi placa ce fac.

am studiat la liceu mate fizica din placere,apoi am terminat ca proiectant imbracaminte din hobby,acum am alt hobby studiez limbi straine,deja 5 1/2 vorbesc si scriu dar lucrez ca si contabil si referent vamal .....oare ce mai urmeaza? vedem noi,,,important ca imi place ceea ce fac la momentul respectiv........

Ella si eu am lucrat 1,5 ani si am facut proiecte pentru finantare europeana. Mie mi s-a parut foarte stresant, multe probleme care apareau si trebuia sa le rezolv eu, chiar daca mi se parea normal sa le rezolve firma, foarte, foarte mare responsabilitate plus o munca enorma. Faceam proiectele romana-engleza, iar un proiect ajungea chiar la 5000 de pagini.

Am terminat facultatea de transporturi si sunt sef de gara.
Imi place la nebunie ce fac, altfel nu as avea enrgie sa vin in fiecare dimineatza, sa plec cand se poate stoarsa de vlaga
Nu m-am gandit nicodatata serios sa imi caut alt job, nici chiar atunci cand ratele erau mai mari ca salariul meu.
Am momente cand ma simt plafonata, deoarece in 6 ani mi-am facut Proceduri pentru rezolvarea problemelor, dar anul asta s-au schimbat toate reglementarile internationale asa ca a trebuit sa asimiles un timp scurt mute lucruri noi si mi-a trecut.

buna Amalia ! (sunt _sweetie_, remember me?

oao,esti sefa in gara Craiova ?

Am observat ca e o categorie (destul de mare) de oameni care nu au curajul sa recunoasca faptul ca s-au plafonat. Nu sunt multumiti de nivelul profesional, locul de munca nu ii satifsface, dar acesti oameni se scuza cu expresia "am un salariu bun". Adevarul, insa, este ca nu au chiar un salariu bun, este tot acel "sunt ok, aici, mai bine mai astept". Imi amintesc ca acum un an aveam un salariu de trei ori mai mic decat acum, dar mi se parea ca am un salariu super bun. Cele mai multe zile ma taram la servici, abia asteptam concediul, dar cred ca imi era frica, de fapt, ca nu voi mai gasi un alt serviciu. Dupa ce am plecat de acolo m-am mirat ca am stat pe un salariu atat de mic asa de mult timp.

Supriza: acum sunt in aceeasi situatie. Consider ca am salariu bun, lucrez la o companie cu renume intr-o pozitie destul de buna, insa cele mai multe dimineti as vrea sa fie sambata. Simt ca serviciul actual nu ma stimuleaza, cred ca as putea sa ma dezvolt profesional mult mai rapid. Si totusi, aceeasi teama imi opreste impulsul de a cauta altceva, de a merge mai departe: oare mai gasesc un alt loc cu un salariu macar atat de mare?

Oare cati dintre noi sunt in aceeasi situatie, fara a recunoaste, insa?

Spicuire din alt subiect:

Eu sunt. Dar va povestesc mai tarziu.