Pisik - cea mai buna abordare a unui sef este sa-i spui exact si calm ce vrei. Eu apreciez asta intotdeauna la angajati. In momentul in care stiu ce vor - stiu si cum pot sa-i multumesc. Orice sef normal la cap vrea sa-si multumeasca subordonatii pentru ca numai un subordonat multumit este eficient.
Eu lucrand cu oameni foarte simpli nu prea reusesc sa obtin claritate in idei - si imi ia foarte mult timp pana inteleg ce ii deranjeaza si ce doresc pentru a indrepta o situatie.

De-am avea toate sefi ca tine......ce bine ar fi

Cand m-am angajat prima data in industria asta am facut-o la o reprezentanta - ca sef de reprezentanta - bineinteles ca aveam cel mai mare salariu de acolo - in ciuda faptului ca eu nu stiam nimic despre afacerea respectiva si erau fete angajate de multa vreme si care ar fi putut foarte bine sa preia slujba. Numai ca niciodata nu-si exprimasera dorinta de a conduce biroul. Asa ca in momentul in care fosta sefa a plecat ei au cautat un sef. Una dintre ele - o fata deosebit de capabila dar si deosebit de timida era prima angajata si avea cel mai mic salariu. A trebuit sa-i negociez eu cresterea de salariu pentru ca ea nu indraznea.

Chiar daca seful e un magar - oricum tu trebuie sa-i spui ce vrei pentru ca in momentul in care esti nemultumit sa nu zica ca el nu stia de problema.

La un moment data sefa mea de la acea agentie - o englezoaica mi-a spus o vorba pe care nu am mai putut s-o uit.
Eu presupusesem ca stie de o problema ( era evidenta). Aparent ea nu sesizase problema si a iesit un mare scandal. cand mi-a cerut socoteala - eu m-am aparat zicand ca presupusesem ca stie - in engleza assume. Ea mi-a zis ca asta e : a.s.s you and me ( a.s.s u me). Adica suntem niste proaste amandoua.

De atunci nu mai las niciodata lucrurile nespuse si neclarificate - fara presupuneri, fara supozitii.

Acest mesaj a fost editat de alandana: 01-09-2006, 12:12 PM

Eu tot am probleme cu forumul. Sunt de-acord cu tot ce a spus alandana. Pisik, tu nu ai un manager? Eu nu m-as duce direct la director, prima data as discuta cu managerul (sau managerii), apoi m-as duce la HR si doar daca nu m-ar baga nimeni in seama as merge la director. In mod normal, la director nici nu prea ai cum sa ajungi decat daca e o firma foarte mica, dar in general asta nu e treaba lor, de aia sunt managerii acolo.

am vrut sa modific ticker-ul si asta a iesit... acum nu merge site-ul, 25 mai am

Pisik bafta multa si sa ne tii la curent cu ce se intampla. Si eu daca as avea bani as deschide o gradinita, mi-ar placea tare mult sa lucrez cu copiii.

deea .. o poza cu tine si micuta ne pui si noua

pisik ori e la masa, ori a plecat sa discute...

Eu nu am fost pusa inca in situatia de a cere marire, seful s-a oferit singur, asa ca eu m-am supus
Aveam de gand sa ii cer, dar era o perioada nasoala in firma (incepuse lumea sa isi dea demisia, cauta oameni noi si nu se gaseau pe masura asteptarilor lui) si eu inimoasa, am zis sa nu il stresez atunci cu problemele mele, am mai asteptat.

Si eu as vrea sa-mi reevaluez putin pozitia cand ma intorc luni la birou. Noi suntem o echipa de 5 oameni, prieteni buni intre noi si asta nu e intotdeauna foarte bine. E bine ca nu ne sapam pe la spate si ca ne sprijinim reciproc, dar e rau pentru ca nu ne putem face reprosuri intre noi, nu putem, practic, sa ne punem unul pe altul la treaba.
Eu sunt cea mai veche acolo, eu am format practic echipa. Si din cauza asta eu sunt cea care munceste ca un catir. Tot ce e mai greu, mai urgent, mai riscant... eu fac. Sunt un fel de mama lor, dar intrucat castigam toti EGAL situatia nu mai poate continua, dupa parerea mea.
Am sunat acum vreo 2 ore la birou sa vad ce fac si ce credeti: unul era plecat cu masina la service, alta se dusese la un date cu un nou iubit. Si m-au anuntat ca trebuie sa fac pana miercuri un raport de monitorizare de 200 de pagini.
Luni vreau sa impart proiectele in mod egal. Fiecare sa se ocupe de al lui cum poate mai bine si daca nu face fata... sa plece. Din pacate in meseria asta totul e foarte riscant. La modul ca daca gresesti... te paste puscaria. Dar veniturile sunt mari asa ca riscul merita. Si atata vreme cat si ei sunt platiti, de ce sa-mi asum doar eu riscul??

Acest mesaj a fost editat de Ella79: 01-09-2006, 12:55 PM

Fetele, am discutat cu seful meu direct, directorul dep de MK, a fost ok, mi-a promis ca vorbeste mai departe sa afle si el ce si cum si spera sa se rezolve; sper si eu
acum dep. a plecat la masa in frunte cu lingaul si, desi stiu ca ar fi fost bine sa ma duc, nu m-am dus, una ca postesc, a doua ca am salata facuta de iubi si a treia ca am treaba.
Asta e, poate data viitoare!
Multumesc pt pumnii stransi si sper sa se rezolve ceva

Bravo Pisik pentru curaj. Eu admir angajatii care vin si imi spun in fatza ce probleme au. Desi eu sunt mai mult prietena lor decat sefa asa ca la mine vin si discutam foarte deschis orice problema.


Eu imediat am plecat spre Bucuresti. Mi-e cam groaza de drum.........dar la 19 avem o intalnire IMPORTANTA la Hilton , care sper sa iasa asa cum trebuie.
Sa imi tineti si mie pumnii....

A! WE placut........

Cu ce te ocupi, Ella?

Ai vazut Pisik ca nu a fost chiar asa de rau? Si sefii sunt oameni.

Acest mesaj a fost editat de alandana: 01-09-2006, 01:05 PM

Ma ocup de proiecte finantate de UE. Clientul ne solicita pt ca vrea bani comunitari sa-si dezvolte firma (de ex). Noi facem proiectul pt el, aplicam, facem implementarea, totul in numele lui, inclusiv monitorizarea ex post timp de 2 ani. Si pt asta primit 10% din valoarea proiectului. Suntem un PIU (Project Implementation Unit) intr-o firma de consultanta.





BAFTA MULTA si tie Ramona!!!





Bravo Pisik!!! Sa ramai ferma pe pozitii si sa nu lasi pe nimeni sa "iti inchida gura" doar cu promisiuni.

Pisik ......ma bucur ca ti-ai luat inima in dinti si ti-ai spus oful, pina la urma orice se poate rezolva, doar sa se stie ce trebuie rezolvat. Cunosc foarte bine situatia, la ultimul loc de munca in Romania eram si eu calul de bataie si omul buna la toate, cica eram assistant manager, dar de la secretariat, cafele, cumparaturi, traduceri, toate le faceam. Taman ma mai suna seful in miez de noapte ca nu se descurca fara mine si sa imi aduc rapid aminte, trezita din somn, ce agenda are in ziua urmatoare. El venea la birou pe la 4 dupa-masa si lucra de nebun pina la 2-3 noaptea.
Eu in tot timpul asta nu ma plingeam, chit ca normal, eram cel mai prost platita. Si observam ca in orele acelea in care era in firma seful toata lumea se perinda prin fata lui plingindu-se de una, alta si mai ales de cit efort depun. Eu nu o faceam....si ce mi-au auzit urechile dupa 3 luni???.........pai Dana munceste cel mai putin ...tocmai fiindca nu m-am plis nici macar 1 data.
Am mai rezistat 2 luni, cu promisiuni desarte, pina intr-o seara cind am plecat la 10 seara de la birou si pe drum ma suna, tot urlind si trosnind ca nu aveam dreptul sa plec, el avea nevoie de mine. Asa ca i-am spus sa considere ca preavizul meu incepe de exact 2 minute, timp in care el urla
Taximetristul ma felicita si imi spune ca la o asa domnisoara frumoasa si eleganta nu ii voie sa urle nimeni .

Ideea e ca din pacate in Romania nu sunt respectate clauzele contractuale ale unui angajat, ca nu le sunt respectate drepturile ca angajati si ca vin te miri ce lepre de straini burdusiti de bani si care cred ca respectul suprem le este datorat doar acestor bani care ii invart. Mi-ar placea sa vad mai multa ordine, respect si mai ales o munca platita la valoarea sa

Ella - suna grozav ce faci tu. Si prietenul tau tot la aceeasi firma lucreaza?