Eu ma gandesc mereu la ai mei si imi aduc aminte cum spuneam ca mama e cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai mare cuoana , asortata mereu , coafata, mereu am vrut sa seman cu ea si chiar seman pana la un anumit punct
Copilele mele , mai ales cea mare imi spune mereu ca nu sunt o mama ca toate celelalte, ca sunt nebuna, ca ma pun la mintea lor si fac multe, multe lucruri care nu le fac mamele, de ex. joc sotronul in parc , sar coarda, chiar mai bine decat ele, alerg, merg pe role, joc remmy, fazan si barfesc cand vad ceva ciudat. Bianca spune ca nu asta fac mamele, ca ele sunt mereu serioase si nu se pun la mintea copiilor. Eu nu o contrazic, i-am sugerat sa isi cumpere si ea o mama normala si a zis ca nu m-ar schimba pt.nimic in lume. Atunci de ce nu sunt o mama normala??????
Miruna crede altceva, bine e mult mai mica, la numai 6 ani pe mine ma vede cea mai si cea mai....
Ce spun copii vostrii despre voi? sau mai exact cum ar trebui sa ne vedem parintii?

Eu cred ca e foarte bine ca poti fi asa. Si mama mea e asa, sau cel putin era cand eram copil... cu siguranta as fi fost altcineva daca as fi avut o mama "batoasa", tot timpul serioasa, care sa-mi impuna tot felul de reguli si comportamente. Imi pare bine ca a stiut (pana la un anumit punct) sa fie copilaroasa, vesela si "nebuna".

Este foarte bine sa fii apropiata de copii. Fiica mea are aproape 18 ani si mereu am fost aliata ei, am sprijinit-o, am facut nebuniile de pe lume, am intrat pe mirc pentru ea, cand m-a rugat, ma stiau prietenii ei cand intram pe cate un canal . Fiica mea imi spune ca nici un coleg de-al ei nu are mama asa ca mine. Ei nu pot vorbi cu parintii asa cum vorbim noi. Este un lucru foarte bun sa stai la discutii cu copii, sa joci sotron, sa sari coarda cu ei, sa alergi prin parc... asa faceam si eu .... Va pup.

Acest mesaj a fost editat de violett: 05-10-2006, 07:21 AM

Nu sunt asa .Sunt putin mai serioasa
Mereu nu am timp sa fiu mai mult cu ea si imi pare foarte rau.Poate s-au ingramadit prea multe probleme pe caul meu.Mereu vine seara de la serviciu,spal vase,mincare,curatenie,lectiile cu Danuta.Si cind ma uit e noapte.Simbata si duminica iarasi treburi prin casa si uite asa imi trec zilele,dar fata creste.Acest topik m-a pus pe ginduri

Aki...eu nu am copii ( din pacate) dar.....vin si eu cu ceva de spus . Fa-ti timp pentru Danutza !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Eu am avut o mama care nu a "avut timp" de mine si ...relatia noastra e destramata acum Ai grija ce faci cu fata ta !!!!!!!! Sunt convinsa ca esti o mama buna dar....fa-ti mai mult timp pentru ea !!!!!!! Vasele si curatenia mai pot astepta cateva ore....relatia cu fata ta nu are timp de asteptat !!!!!!!

Mama mea este o fire mai rezervata si nu s-a jucat niciodata cu noi, nu a facut nici o nebunie cu noi dar am stiut ca intotdeauna ma pot baza pe ea la nevoie. Si m-am bazat si ma bazez inca desi am ajuns la aproape 40 ani. Intotdeauna ( fara exceptie) m-a sprijinit - chiar si cand am facut prostii si asta cred ca a contat foarte mult pentru increderea mea in mine.
Eu - ca mama sunt mult mai apropiata, mai dragastoasa, mai la mintea lor - dar totusi sper ca si baietii mei sa stie ca intotdeauna se pot baza pe mine.

Imi aduc aminte ca mama nu a avut niciodata timp pt. mine, muncea mult si mergeam cu ea numai in concediu la mare, in rest am fost crescuta de doica si de fratii mamei care imi sunt cei mai buni prieteni, as fii vrut sa stea mai mult cu mine dar nu a vrut. Cand am avut nevoie de un sfat, o parere, ref . la ciclu, stiti voi, adolescenta, bla, bla, am aflat din wc-ul de la scoala sau de la alte mame mai deschise cu copii lor.
De aceea prefer sa stau acasa cu fetele , chiar daca sunt mari, vreau sa fiu langa ele, cu ele, prietena, mama, partenera de joaca, sa fac nebuni si sa le jughinesc , tachinez,decat sa ajunga ca mine si sa spuna ca ....mami a lor nu a fost la nici o sedinta cu parintii cum fac eu acum.
Imi iubesc mama, acum e langa mine mereu, ma ajuta infinit de mult cu fetele, se sacrifica pt. noi, e BAZA MEA dar e la pensie si e cu nepoatele ei.
Sfatul meu, nu irositi cei mai frumosi ani ai copiilor. Mai tarziu se simte, iar cei 7 ani de acasa atarna greu.

Sa va raspunda fata mea....Cristina. Ii dau cuvantul

Mama,
pai... ce v-as putea spune eu despre ea? Sunt atat de multe lucruri ! E cea mai buna prietena din lume, are mereu grija de mine fie ca sunt bolnava sau sanatoasa, fie ca iau note mari sau nu . Stiu ca ne mai certam din cand in cand dar... stiu ca nu putem fi suparte una pe cealalta mai mult de o zi. E mereu alatulri de mine si ma ajuta si face eforturi imense pentru ca eu sa pot avea tot ce imi doresc. M-a invatat ca minciuna are picioare scurte (citeste-n mine ca intr-o carte deschisa de cand eram un piticot ). Am inteles ca am multe de invatat de la mama (stie ea ce stie ca nu degeaba e mama). Mama ma pretuieste cel mai mult pe lumea asta si nu stiu ce m-as face fara ea.

Cat despre tata, in ultimul timp a fost plecat de acasa cu serviciul, mereu mi-e dor de el. Mereu ma face sa rad si cel mai mult imi place atunci cand prinde un profesor de-al meu la inghesuiala(mai ales pe dira sau pe doamna director)! Cand aude dira de tati e clar ca nu are chef sa discute .

Ii iubesc pentru ca sunt ai mei si mi-au oferit toata inima lor.

Acu...eu

Ma uitam la ce-a zis fie-mea ieri despre mine. Hmmm, sunt o mamica fericita.