e muuult prea greu avand in vedere k se scriu cam aprox 10 pag pe ww
am sa incerc sa fac un rezumat...
ne cunoastem de 6 ani, am fost impreuna 2 ani jum, ne-am despartit, ne-am impacat anul trecut, am vb 6 luni, si ne-am reimpacat inmartie a.c
el e in brasov acum, in 2000 statea in azuga si ne-am despartit k asa am consid eu la mom respectiv.. din cauza distantei nu vedeam vreun viitor al relatiei, ne-am impacat ptr k m-a cautat el.... atunci in per aia el mai avea o relatie si d'aia ne-am si despartit dupa 6 luni d zile, acum in martie totul a fost ok, numai noi 2... totul a decurs ok pana in concediu pe la incepututl lui iulie.. cand zice el ceva s-a rupt...
saptamana trecuta ne-am despartit...
el s-a mutat cu un coleg de serviciu in brasov cu chirie, si mia- spus k nu poate sta singur, k sa ma mut cu el acum acolo.. kl nu rezista nu poate...d mai multe orio mi-a propusasta dar eu nu amvrut, ptr k mai am un an d facul si mi-ar fi fost f greu...sa fi venit in buc o data sau d doua ori p sapt la facult... ptr k nu as fi renuntat...iar tata nu ar fi fostd acord cu mutarea mea acolo.. si ar fi insemnat sa vinsa stau la o prietena.. i-am spus k nu aleg intre el si tata ( eu locuiesc doar cu tata, mama a murit in 2003, iar fratele meu este insurat la casa lui) si nu am sa aleg niciodata....
se pare k in concediu, care a fost prima perioada mai mlunga petrecuta impreuna l-am sufocat si l-am capiat, stateam numai p capul lui.... in sufletul lui.. ( asa a zis si asta am si facut, e adevarat) dar eram fericita k eram amandoi ptr atata timp... in rest ne vedeam sapatmanal... cate 2-3 zile, venea el la mine sau invers... in functie d cum aveam liber...
ptr k nu i-a convenit comportamentul meu in concediu si d atunci incoace si ptr k nu amvrut sa ma mut cu el acum...a decis k e bine sa ne despartim.. fara sa-mi dea nici o sansa sa-i dovedesc k nu sunt asa cicalitoare si sufocanta, asa k a apelat la fosta si s-a mutat aia cu el...sunt sigura k nu o iubeste si a ales asa doar din comoditate...el nu poate sta singur... toata lumea toata fam lui mi-a spus asta...acum eu nu vreau sa ramana lucrurile asa....sunt sigura ca ar fi totul ok intre noi, am nev doar d a-i demonstra asta... stiu c am d facut... dar avand in vedere k aia s-a mutat acolo imi este f greu... dar nu am sa renuntz, deocamdata... a fost o decizie pripita, avand in vedere k duminica mi-a spus mie sa ma mut acolo, i-am explicat k nu s epoate, iar joi ne-am despartit ptr k apoila 3 zile sa aflu k s-a si mutat aia acolo... banuiesc k in ultima per s-au mai intalnit tocmai ptr a avea d unde alege in cazul in care eu nu vreau....
nu am d gand sa las lucrurile asa.... si dk mi-ar cere sa ma mu cuel acum da as face-o....

Uka, am citit si eu ce-ai scris... tare m-am mahnit, si nu vreau sa-i iau apararea prietenului tau, dar sa stii ca sunt oameni care NU pot sta singuri... eu sunt unul dintre ei!
Sunt cu sotul meu de 5 ani, dar abia la sfarsitul anului trecut ne-am casatorit. Inainte de casatorie ne-am certat. Eu am avut o alta relatie cu un tip extraordinar, dar care era de foaaarte departe. Cand ma intorceam in Bucuresti, chiar daca aveam un servici care-mi ocupa tot timpul, seara imi venea sa ma sui pe pereti de singuratate. asadar, am renuntat la acea persoana si m-am impacat cu prietenul meu de aici tocmai pentru ca nu suportatm sa fiu singura. Tin foarte mult la sotul meu si, intre timp, a aparut si Mocutza, care este un dulce de copil haios si razacios... o mica minune! Dar... exista un si un dar...
Iata cum am luat o decizie pentru ca nu puteam sta singura... n-a fost corect fata de celalalt, care poate ca era jumatatea mea...
Distanta asta intre oameni cateodata strica totul. Sper ca tu sa gasesti o rezolvare, nu ca mine.

Eu zic ca n-ai pierdut mare lucru. Mergi mai departe si uita povestea asta. Sfat amator.

ok dar noi ne vedeam... saptamanal....si pana la urma am spus k m-as fi mutat cu el...
eu am sa ma mai intalnesc cu el acum cand merg la munte 19-23.08 si am sa mai incerc sa vb cu el...as fi plecat din buc pana la urma, fara sa ma uit inapoi...sper sa mai am ocazia....nu vreau sa aleaga asa din comoditate...dk el crede k eu sunt jum lui atunci...d c sa nu fim impreuna...

Mai, dar eu nu m-am legat de tine ci de el. Acuma pe bune, dupa 2 ani sare imediat in alta barca (3 zile) pentru ca n-ai vrut sa te muti cu el... las-o nene.

Uka ,draga.Nu te supara,dar vreau sa-ti dau un sfat.Cata-ti de treaba,nu mai repari nimic.Daca a apelat asa usor la alta doar pentru ca era singur,totul e clar.Eu am fost in pielea ta si am incercat sa lupt,dar nu am invins.Si eu am luptat tare mult si degeaba.Cata-ti cararea ta si nu te hrani cu iluzii.Si stiu precis ca o sa ma pomenesti cindva.Iti vreau numai binele
Ca asa si eu am fost incurajata si sfatuita de fetele de pe forum.Si mi-au zis si ele sa-mi cat de treaba ,dar nu am ascultat.imi ziceam:"Ce stiu ele"si acum am ajuns sa pomenesc vorbele lor.Un om neutru,strain vede mai bine situatia si-ti spune totul "verde in ochi"."Dezleaga calul de la gard" si cata-ti de viata ta

Daca el credea ca esti jumatatea lui te-ar fi inteles si te-ar fi asteptat sa termini scoala. Eu zic sa te bucuri ca s-a dat pe fata acum si nu mai tarziu!
Ce te-ai fi facut daca te mutai de prima data cu el si apoi decidea ca nu e chiar asa cum se astepta el? Mi se pare genul de om, care nu lupta pentru nimic, le vrea pe toate pe tava, toate sa fie asa cum vrea el si nu il itereseaza de ceilalti.
Imi dau seama ca te doare, dar esti tanara si ai viata inainte, de ce se ti-o petreci numai in impacari si despariti de acelsi om? Oricum...o parere de-a mea generala este ca relatiile cu impacari si desparti nu vor avea niciodata un viitor. Cei 2 vor ajunge la lucruri din ce in ce mai urate, mai grave, poate chiar sa se urasca si sa se bata. Depinde doar de fiecare cuplu CAND se va itampla asta.

Fruntea sus, ai grija de tine, fii tare si arata-i la intalnirea de pe 19 ca ti-a facut un bine ca v-ati despartit! O sa fie socat!

Uka - o relatie imperfecta inainte de casatorie va deveni cu atat mai putin perfecta dupa casatorie. Eu zic sa cauti pe altcineva care sa te iubeasca asa cum esti, care sa accepte ca nu poti sa-ti organizezi viata numai in functie de dorintele lui. Sa aiba pretentia sa te muti la el cand tu mai ai un an de facultate pentru ca el nu poate sta singur - si pentru ca nu o faci sa se mute cu fosta lui prietena - este cel mai pueril motiv de care am auzit pana acum. Eu cred ca el nu e prea sincer cu tine.

Gandeste-te cum suna - se desparte de tine pentru ca nu poate sta singur si tu ai refuzat sa te muti cu el dar pe de alta parte ceva s-a rupt in concediu cand ati stat impreuna si tu l-ai sufocat cu dragostea ta.


Eu sunt o parte dintr-un cuplu cu probleme, cu despartiri si impacari - dar noi avem 2 copii si motive mai multe sa facem compromisuri. Sa am acum 23 ani si sa nu am copii nu as mai intra intr-o relatie cu impacari si despartiri. Un cuplu isi merita numele si merita pastrat cand trece impreuna peste orice problema.

Acest mesaj a fost editat de alandana: 11-08-2006, 03:38 PM

relatia noastra s-a stricat in concediu dupa spusele lui k l-am sufocat si d atunci nu a mai fost la fel...a devenit confuz si nehotarat, mai putea sa lupte ptr mine dar din cauza asta s-a gandit k nu mai merge, iar ultimele zile petrecuteimpreuna au pus capac si d'aia a luat decizia asta.... si nu a mai vrut sa astepte...altfel o facea...
ma gandeam sa propun sa ma mut cu el pana incep scoala, sa-mi gaseasca serv si sa vedem cum e... dar.. nu mai e asa usor din cauza aleia... eu sper sa nu se fi mutat totusi definitiv ci doar sa stea p acolo...

orice ai face, numai nu veni tu cu propunerea...lasa-l pe el. desi nu cred ca te merita baiatul asta, tare mult mi-as dori sa te vad fericita, uka

am sa-i spun k ma gandisem la asta si vroiam sa-i spun in ultima zi inainte sa plec, dar dk ne- am certat nu am mai spus nimik... sa vad c reactie are...
fericirea mea e la el... ma simt implinita alaturi d el....fericita... asa cum nu am fost niciodata....pur si simplu simt k am totul cand sunt cu el...si nu imi lipseste nimik, kiar dk sa zicem caum a fost ultima oara nuaveam nici 100.000 lei in buzunar... si fumam unul d la altul si in loc d suc am facut un ceai d fructe...

Uka, la ce iti ajuta ca ai totul, cand nu il ai pe el? E clar ca nu e al tau din moment ce acum fosta sta la el. Poate o sa ti para ca sunt rautacioasa, dar ce crezi ca fac? Joaca table? Ai putea sa-l imparti cu alta ca pe tigara?

Gandeste-te ca dragostea e doar chimie si doar de tine tzine daca vrei sa treci peste asta sau nu! Nu e usor, clar, dar nici imposibil! Acum ti se pare ca nu poti trai fara el, ca e tot ce ai vrea, dar la fel o sa gandesti si despre urmatorul de care te vei indragosti!

Doamne, Uka. Asa simtim toate cand simtim ca pierdem un barbat - asta nu inseamna ca neaparat il iubim. Poate insemna si ca inca nu suntem pregatite sa ne despartim de el. Tu poti sa mai saruti un barbat care atat de repede a sarutat o alta femeie? sau relatia lui cu fost a e pur platonica - ea gateste si face curatenie si ii tine de urat?


Later edit 2peu - gand la gand

Acest mesaj a fost editat de alandana: 11-08-2006, 04:34 PM

nu e prima oara cand iubesc.. stiu cum e....
si d'aia stiu k e tot c imi doresc...
si nu nu cred k joaka table...


rel lui cu fosta... e reluata din comoditate....dar nu o iubeste...a fost o decizie pripita si va renuntza...

faza e k.... la un mom dat in rel asta am avut o stare de nesiguranta... si l-am inselat.. ...poate k... asta e si la el...
nu vreau sa mai fac nici un fel d presupunere, va multumesc ptr sfaturi...si ca suntetzi alaturi d mine..

Uka - fii egoista - daca tu nu te gandesti la tine nimeni altcineva n-o va face. Iti spune o femeie de 39 de ani care a trecut prin multe si era la fel de naiva ca tine la 23 ani.
Cate lacrimi am varsat cand il iubeam si nu mai puteam dupa el, cateincercari sa-i arat ca eu sunt femeia ideala pentru el. A realizat asta cand am decis ca dupa 10 ani de cand eram impreuna si 8 de cand eram casatoriti ar fi trebuit sa realizeze asta si singur. Cand am decis sa fiu egoista pentru mine si pentru copiii mei. Am plecat si l-am lasat pe el sa vina sa ma roage sa ne impacam acceptand lucruri pe care nici macar nu i le cerusem inainte.

Acum - cred ca si el ( asa cum era si sotul meu) e tanar. Esti sigura ca nu-l sperie ideea unei relatii definitive? Ca prefera sa mai copilareasca cativa ani?

Eu si sotul meu am fost colegi de facultate - deci suntem de o varsta. Eu am fost pregatita pentru casatorie si copii la 25-26 ani - sotul meu abia de 4-5 ani ( adica pe la 35 ani). Ce am facut - ne-am chinuit unul pe altul ani buni si aproape am distrus o relatie care avea toate motivele sa fie frumoasa.