am citit.. zilele astea trebuie sa ma infiintez la un plafar...
mersic

eu nu am dormit de 48 de ore si sunt de o saptamana in depresie totala nu am ras nu am plans de o saptamana si ceva si gandurile astea nu ma lasa sa dorm sau sa fac orice, orice as face fac parca sunt programat nu simt nimic bucurie iubire fericire ma simt obosit mental am gandit chestile astea in continu de 48 de ore si de o saptamana
e 3:35 pm o sa incerc sa dorm deja am suparato pe mama e ingrijorata aproape am depresat-o si pe ea bunica e ingrijorata la fel si prieteni incearca sa ma ajute dar pentru mine parca sunt singur in univers nu stiu ce am dar nu mai savurez nimic din viata nu mai am placere in ce fac de cand am inceput cu gandurile astea aiurea incurcate, fara sens, nu au nici un sens, ma gandesc decat sa traiesti trist sa astepti sa mori sa vezi ce e dupa mai bn nu iti pasa si traiesti fericit, si tocmai asta e ca ma gandesc ca nu am timp sa fiu fericit si imi fac griji sa fiu fericit cat mai pot si asa fericirea nu vine pacea interioara nu vine si frica anxietatea insomnia si toate relele sunt pe mine, inainte daruiam iubire prietenie fericire si primeam acum nu pot da fericire prietenie zambet orice si nu pot primi la fel

Avem o sectiune care poate te va face sa zambesti putin.

sper sa nu imi fi pierdut simtul umorului dar stiu ca inainte as fi ras la reclamele si bancurile de pe site
acum poate e si de la lipsa de somn deja sunt putin peste 50 de ore de nesomn

Poate descoperi ...cauza........,adica ma refer la faptul,ca ,ceva te-a suparat foarte tare,in ultimul timp .
Ai incercat aromoterapie cu lavanda ,dar un masaj,o plimbare mai indelungata in aer liber?

Acest mesaj a fost editat de f1cvb: 07-04-2008, 07:53 AM

masaj si aromoterapie nu am incercat, dar m-am plimbat destul, problema la mine e ca am primit prea multe informati si am gandit prea mult in asa fel incat ma gandesc la mine ca si 2 notiuni, constinta si subconstientul si stind ca fericirea e data doar de subconstientul meu incerc sa imi auto testez subonstientul, deobicei daca ajuti lumea te simti mai bine, acum daca ajut pe cinevas stiu ca ar trebui sa ma simt mai bine si pentru ca ma astept sa ma simt mai bine nu mai se intampla, alta chestie e ca ma simt singur, parca viata a devenit o lupta cu mine insumi cu subconstientul ca sa experimentez chesti, acum orice fac parca fac doar pentru mine automat nu stiu cum sa explic sigur am mintea asa incurcata incat nu mai ma ia nici somnul, as vrea sa existe ceva sa imi stearga informatile astea, pentru ca acum 2 saptamani a fost ca si cum m-as fi trezit in trupul asta deodata, totul a fost lipsit de sens dintr-o data si am primit multe informati parca din nimic, vreau sa fiu fericit si nu pot in niciun fel, macar m-am m-ai linistit pentru k maine ma duc la phiholog poate ma ajuta, ma gandeam ca hipnoza ar putea sa ma ajute, poate imi sterge gandurile si informatile astea, inainte imi placea sa ma aprecieze cineva iar acum parca nu are rost sa ma aprecieze, ma gandesc daca ma apreciaza persoana aia intrun final nu conteaza atata timp cat nu interactioneaza cu mine, mi-am pierdut simturile, acum as putea pleca dezbracat pe strada pentru ca stiu ca nu conteaza ce cred ceilalti despre mine atata timp cat nu interactioneaza cu mine, si inca o chestie e ca am devenit egoist ma gandesc la problema mea nu mai asta imi sta in gand, ii ajut pe alti pentru ca stiu ca asa e bine, dar asta nu mai imi da satisfactie, de exemplu m-am dus la biserica am stat slujba si ma tot gandeam poate ma afecteaza cumva, poate ma ajuta Dumnezeu sa imi dea un scop sa fiu cum eram inainte, dar mintea mea logica subconstientu nu ma lasa, inima, ratiunea mea, scopul sau ce mi-a mai ramas, imi spune ca exista Dumnezeu si sa iubesc si sa fac bine la alti, iar subconstientul meu sau mai bine zis mintea mea care vrea un scop logic nu ma lasa sa gasesc placere in astea si nu ma lasa sa cred 100%, imi da dubi, ma gandesc ca salvarea mea ar putea fi sa dau timpul inapoi sa nu ma fi gandit la asta si sa imi scada inteligenta, sa nu pot percepe asemenea notiuni, poate prin hipnoza, vreau sa imi recapat si ego-ul, partea din mine care vroia sa fie respectat admirat care admira si respecta automat nu pentru o notiune de bine, as putea sa vorbesc despre problema asta a mea mult in dorinta de a ma ajuta pe mine insumi, parca egoist, dar mi-a mai ramas o notiune de bine pentru alti si imi spune ca nimeni nu vrea sa auda atatea nonsensuri care in fond nu conteaza pentru voi oricum. Asa ca o sa inchei. Inca un lucru mi-am zis : de ce sa fiu deprimat toata viata si sa ma macine gandurile astea cand pot fi fericit, dar ceva nu ma lasa sa nu ma gandesc la asta si sa imi folosesc inima din nou, vreau sa ma manifest cu inima din tot sufletul, dar imi pare ca ma manifest ca un robot pentru o notiune fara sa primesc emoti. E foarte foarte incurcat, as da Orice! sa nu mai gandesc asa mult sa nu imi pese de toate chestile astea sa fiu cum eram sa pot rade, glumi, iubi, ajuta, trai.

Ma intreb cata iubire ai,tu ,in viata ta?La biserica nu este suficient sa te duci o data,ci de fiecare data cand simti nevoia.Cred ca ar trebuie sa discuti cu un preot !Accepta lumea asa cum este ,si revino in ea....constat ca esti undeva ,in "sfere prea inalte",...si oricum...fericirea este doar o stare de moment! Nu cred ca sa fii fericit,poate fi un scop...!Petrece-ti cat mai mult timp,in mijlocul naturii !Incearca si meloterapia,dar ca la orice terapie alternativa,trebuie sa fii consecvent! Gandeste-te cum ar fi sa pierzi,ceva din ce ai ! Numai bine!

stiu ca ai dreptate, iubire nu prea am in viata, si stiu ca ai dreptate dar ma gandesc ca ce fac, fac degeaba intrun final. probabil nu am fost o persoana buna, nu am ajutat destule persoane nu am daruit iubire destula, cred ca mie mi-e frica doar sa nu fiu o oaie prin turma cea mare, si caut prea mult fericirea si pacea interioara incat mi-e teama ca nu o sa o gasescesc niciodata, chestia asta, gandurile astea nu ma lasa nici sa dorm, offffff as vrea sa nu ma fi gandit la astea.
Cred ca sa ajuns la asta pentru ca am fost si o fire rusinoasa, pe cine am placut nu i-am putut spune in fatza, iar fetele care mi-au facut avansuri si aratau foarte bine, eu imi spuneam ca nu au cum sa placa pe cineva ca mine un timid si m-au intimidat prea mult si asa am avut putine prietene si nu am ajuns sa iubesc pe nici una adevarat, acum ceva timp nu concepeam sa spun adevaru despre mine incercam sa ascund sa par o fire rece, fara probleme, dar adevaru e ca sufeream in sinea mea sa nu imi patez "imaginea" ca eu nu am probleme si nu sunt timid, problema e ca acum mi-a disparut orce ideie de timiditate, sa spun sincer sunt inca virgin si am 18 ani, si nu am recunoscut pana acum sa nu cad in compatimire, de 3 ani mi-am pierdut viata sociala, de 3 ani stau majoritatea timpului la calculator, pana acum o saptamana de cand mi-au venit gandurile astea ca nu o sa pot sa mai fac ce imi place sa ma joc la calculator intr-un final, si acum nu mai gasesc nici un motiv sa ma joc orice joc posibil, si ma gandesc ca jocurile m-au dereglat m-au stricat, in loc sa stau la calculator mai bine ieseam mai des pe afara cu prieteni si imi cautam o prietena, daruiam prietenie si iubire, ma duceam la scoala imi faceam mai multi prieteni si nici nu mai imi veneau asemenea idei in minte.
Din clasa intai pana in clasa 7-a-8-a am avut premii ma simteam bine o faceam pe mama mandra, ii spuneau profesori ca sunt cel mai bun din clasa ma simteam foarte bine, dar odata ce am intrat in lumea jocurilor nu am fost 2 ani la scoala am spus motive ca si "e prea departe", "vin seara pe strazile alea pline de drogati" de fapt eu vroiam sa stau la calculator sa ma joc de dimineata pana seara tarziu ba chiar si noaptea, ma intristez cand ma gandesc ca mi-am dat seama ca nu e bine deloc prea tarziu, pentru toti tatzi si toate mamele care au copii si sunt la calculator non stop, nu faceti greseala sa isi piarda viata frumoasa pentru un calculator, reduceti timpul in care acces la calculator, acum poate o sa va urasca dar mai tarziu poate isi da seama ca ce ati facut e pentru binele lor, eu nu am avut tata sa ma invete ce sa fac sa imi impuna regului, mama m-a lasat sa fac aproape ce vreau, eu sper sa nu fiu pierdut, sper sa imi revin cu terapie, hipnoza orice, dar de dragul fericiri, motivului si a iubiri, nu lasati copii sa isi distruga viata pentru niste jocuri. Daca sunt rusinosi, dati motive sa aiba incerdere in voi in parinti, ca sa poata discuta deschis ORICE problema si cand spun orice ma refer la orice lasand orice rusine deoparte viata lor e mai importanta odata ce poate sa aiba incredere in voi, datile motive sa nu fie timizi, sa aiba incredere in sine, viata e asa frumoasa si ma tem ca nu o sa mai am parte de ce poate oferi, aveti grija de voi si de copii vostri de familia voastra de prieteni, trebuie sa ma duc la scoala diriginta mi-a dat o sansa, toate cele bune !

Intr-adevar, se pare ca nenorocirea de calculator ti-a schimbat cursul firesc al vietii. Dar timpul nu e trecut. Era tragic sa fi realizat lucrurile astea pe la vreo 30 de ani. Ai doar 18 ani, poti face multe. Te poti reapuca de scoala, poti sa socializezi din nou, iti poti lua un job care sa-ti tina mintea ocupata... Nu te da batut!

ops ! sper sa nu citeasca prea multa lume ce am scris mai sus
acum sunt fericit am prieteni care ma sprijina si am vzut un film pshihologic despre fizica quantica si am ascultat melodi care imi plac am mancat ce imi place am descoperit gustu din nou si am putut sa rad din nou cu adevarat yay viatza e frumoasa din nou
va recomand si voua se numeste "the secret"
oricum azi ma duc la pshiholog sa vad ce zice;;)

Asa Marian
That's the spirit! Uite ce frumos e afara, mergi in parc, fa o plimbare, te va binedispune si mai tare!

Anunta-ne ce faci la nenea psihologul!

Sti ca si eu te sustin atat cat pot.
Cred ca ai facut primul pas in bine, spre socializare ti-ai deschis inima in fata unor persoane care pot sa iti dea un sfat sau sa iti faca reprosuri ( ceea ce nu este cazul).Spre deosebire de alte forumuri, aici este o lume deschisa, nu exista rautati si invidie, suntem multe femei mature, pregatite, cu capul pe umeri,care avem copii si de varsta ta (cel putin asta cred eu, si eu sunt o fire ffffoarte credula ca si tine), dar aici am primit si suturi in fund si incurajari.
Silviu, incearca sa stai mai mult afara din casa, descopera bucuria de a bate mingea pe maidan, de a juca baschet in curtea scolii, de a fuma in wc-uri pe ascuns.De a face excursii si blatul intr-un tren personal unde nasul abia asteapta sa iti ia spaga.
Sunt multe lucruri frumoase pe care trebuie sa le descoperi.



PS: uite ca azi ne-a tocat pe amandoi sa ne plimbam la doctor .Al meu m-a pus sa fac ceva analize ca mi-o ia inima la alergat odata cu pulsu , sa vad al tau ce spune .
Succes baiat frumos.

hey mersi mult
cu fumatu prin wc pe ascuns batutul mingiei si alte dastea parca ma descriai pe mn si preteni mei acu ceva timp nu stiu daca imi mai revin cum eram, ba sunt bine ba ma ia gandurile in afara lumii noastre si nu pot sa opresc gandurile si cat incerc ma ia mai rau, da' am incredere k revin cu picioarele pe pamant la un moment dat
multumesc de incurajari sunteti prea dragutze multa fericire voua si celor la care tine-ti !

Sper ca nu te bagi cu capul in nisip ca strutul si nu mai vb cu noi .
Sa sti ca e foarte usor sa fii ca inainte.
Am si eu o intrebare .
-Ai telefon in casa? De ce nu ii suni pe prietenii cu care bate-i mingea? cred ca or sa fie super incantati sa te vada si sa te scoata la o berica mica cu alcool, ca acusi ai 18 ani.Ce zici? Punem pariu ca asa o sa se intample???