Sotul meu e bolnav.
Sufera de munca in exces.
Nu doarme destul, mananca aiurea, functioneaza doar dupa 250 ml de cafea strong cu 4 linguritze de zahar( adica asa se trezeste si fumeaza de rupe
E mai tot timpul plecat, munceste de rupe si io m-am saturat.
Ioana ii simte lipsa, io nu mai spun.
De o saptamana e revoltat, tot el, ca singurele noastre conversatii sunt:
-Cand mergem la cumparaturi?( intreb io)
-Tati imi dai _____bani?( ioana)
Voi cum va descurcatzi?

Amalia m-ai atins unde ma doare cel mai tare, uneori am impresia ca sotul meu e un musafir in casa, care vine numai ca sa doarma, munceste asa de mult incat de multe ori uita sa manance.
Calatoreste mult iar cand vine acasa primul lucru care il face este sa conecteze laptopul la serverul de la serviciu sa urmareasca toate retelele, doarme cu tel. sub perna, cand plec in calatorie trebuie sa am internet in hotel , altfel cautam pana nu mai putem cazare.
Ma enervez de multe ori si ii spun ca e tata de ocazie, fetele cand il vad incep sa vb. amandoua in acelasi timp, sa stea numai in bratele lui.
Eu cred ca trebuie clonat altfel nu stiu cum o sa mai reziste, iar de cand e director il vad si mai rar.
Ce folos daca ai un salariu super si dai pe acasa din ani in paste.

eu fetelor nu mai zic nimic, m-am obisnuit, adevarul este ca postul pe care il are el este un post bun pentru galati si ne descurcam binisor cu banii, intr-adevar pentru banii astia munceste de rupe, dar de asemenea sotul meu este si un om mai tacut, mai retras, adica daca n-ar munci si ar avea 6-7 milioane si ar fi acasa mai devreme tot ursuz ar fi ca asa ii este felul. deci tot n-am comunica prea mult, nu mai zic activitati in aer liber mai putin si de iesit undeva nici n-am avea cu ce....asa ca eu il las sa munceasca, cu toate ca mi-as dori sa fim o familie ca in filme, dar asta nu se poate decat in capul meu ....cred ca daca ar sta prea mult acasa mi-as face o mie de nervi sa-l vad ca pierde timpul aiurea si nici nu comunica cu familia, ma bucur ca nu se duce in baruri, cu fufe, asa ca din punctul asta de vedere m-am obisnuit....nu stiu cum o sa suporte bia lipsa tatalui atatea ore, dar sper ca o sa stiu sa o fac fericita

Acest mesaj a fost editat de himere2005: 27-02-2007, 02:16 PM

Dragele mele io cred ca suntem o adunatura de muieri destepte.
Ce ziceti ca e de facut?
Io sunt la capatul rabdarii.

Eu ma duc la el, il sarut pe gatutz, ii spun ca munceste mult, ca a albit, ca are nevoie de o pauza, ca si eu am nevoie de el, sa fim numai noi 2, sa ne iubim ca inainte, sa facem plimbari lungi de manutza,ii las usor capacul de la laptop si.....TZAC. ii inchid laptopul
Ramane telefonul .Pe asta imi e mai greu sa il inchid, dar atunci cand suna cineva la 1 noaptea raspund eu ca am somnul usor si ii spun ca sotzul meu doarme, sau este ocupat cu altceva , sa revina la o ora decenta.
Sambata si duminica sunt numai ale noastre, nu vb.nimic legat de serviciu, doar barfim colegi, ca asta imi place si mie.
Dar, de regula eu fac mereu planurile de week-end, de concedii, ii spun numai data care am stabilit-o si isi ia liber.
Cum credeti ca am ajuns sambata si duminica in Salamanca????l-am anuntat vineri seara cand a venit prietena mea la noi ca dimineata plecam, ca am bagajele facute (inclusiv pt.el), hotel rezervat si motorina in masina.
L-am luat pe sus, si pe nepregatite, nu a apucat sa spuna ca e de garda, ca are nu stiu ce incident...stie ca sunt in stare sa plec singura.
Sunt Berbec ce naiba, nu gasesc eu cum sa il scot din starea asta???nici acum nu stie cu cine s-a insurat

da, mie imi pare rau ca mai mereu noi avem initiativa, planurile, dar ei? sa-si bata si ei capul al meu sot ma intreaba tot timpul in we ce planuri avem si daca-i zic "tu ce propui?" raspunde "pai in general tu esti cea cu planurile "...ideea este ca eu vin cu planuri, dar cateodata daca sunt legate si de alte persoane si lui ii este lene sa se deplaseze nu stie cum sa se mai fofileze si ma trimite singura

Himere daca m-ar trimite undeva singura l-as trimite si eu undeva Al meu ma insoteste mereu, si la paine daca e nevoie, indiferent cat e de obosit, cat de agasante sunt prietenele mele.La noi a iesi undeva inseamna toti 4.
Sau numai noi 2.Nu se eschiveaza niciodata, si de multe ori ma intreb de unde are atat de multa rabdare cu mine si resurse sa zambeasca si sa ne faca sa ne simtim bine.

Daca voi va plangeti, eu ce sa mai zic... Pentru ca workoholica sefa eram pana acum eu, dar de cateva luni si prietenul meu imi calca rau pe urme. Adica muncim ca disperatii si ne vedem cand apucam. De exemplu saptama trecuta ne-am vazut miercuri (10 minute, cat am trecut eu pe la el pe la birou) si duminica seara (vreo 2 ore cat a venit acasa sa se schimbe si sa mancam impreuna cu niste prieteni). Apoi ne-am vazut aseara putin, azi dimineata cand a plecat la munca si... Dumnezeu cu mila! Iar asta in conditiile in care eu sunt in concediu, deci am timp 100% pentru el. De joi incolo, cand ma intorc la munca... nu stiu ce va fi Si nu e bine deloc, pentru ca ne-am instrainat unul de altul, pentru ca in timpul pe care il petrecem impreuna nu mai vorbim decat lucruri pragmatice, stricte si la obiect. Adica stabilim cine plateste facturile, cine cumpara cadou vreunui amic, cine cheama instalatorul sa repare chiuveta si cat atat.
E atat de obosit incat mi-a spus ca a adormit in masina la semafor.
Iar eu... nu numai ca nu stiu ce sa-i fac lui, dar mai grav e ca nu stiu ce sa-mi fac mie. Ce sa fac sa ma opresc. Am discutat cu el despre asta si singura concluzie la care am ajuns a fost ca trebuie sa mai muncim asa cativa ani ( ) ca sa reusim sa ne cumparam alta casa, alte masini, sa punem bani deoparte pentru zile negre si pentru perioada in care eu voi face un copil si nu voi avea salariu. Dar ma tem ca atunci va fi prea tirziu pentru noi. Simt ca il pierd, simt ca ne pierdem unul pe altul.
Si stiu ca si eu sunt de vina. Dar nu ma pot opri. Ce sa fac? In meseria mea muncesti ori foarte mult ori deloc. Daca nu esti cel mai bun nu existi. Ori eu am rate la banca.

Uffff Ella, trebuie sa separi cumva serviciul de casa, sa le echilibrezi ca nu merge asa,stiu ca sunt ani de sacrificiu, dar o sa te trezesti ca au trecut pe langa tine si nu ai simtit, ca ai muncit exact cand trebuia sa te bucuri de viata si de tinerete.
Eu ii spun sotului meu....munca e la birou, cand intra in casa suntem noi.Sa faca distinctie.E greu dar nu imposibil.
Trebuie sa ai si o viata sociala, sa iessi la un teatru, un film, o plimbare in parc,sa jucati un remmy , o canasta cu prietenii nu numai munca si iar munca.

Asa e Sexy, ai dreptate in ce spui, dar problema se pune CUM? Cum sa fac sa echilibrez serviciul de casa cand eu traiesc doar ca sa muncesc? Cum sa fac sa petrec timp mai mult si mai de calitate cu prietenul meu cand el e plecat de 3 saptamani week-end de week-end, iar urmatoarele 2 saptamani am aflat ca s-ar putea sa plec eu din tara?
O sa incerc si eu sa aplic regula ta cu lasatul serviciului la usa casei. O sa ii spun si lui si n-o sa mai verificam mail-urile de acasa, n-o sa ne mai luam de lucru acasa. Sa vedem, poate tine figura... Am incercat odata sa ne inchidem telefoanele ca sa fim in liniste. Dar eram ca intr-un film prost. Le-am inchis dar amandoi stateam incordati si ne uitam pe pereti intrebandu-ne in gand "oare cine ne-o suna acum?, oare ce grozavii se intampla la birou si eu nu stiu".
Stiu ca trece viata pe langa mine, nici nu-mi aminti! Sunt constienta de toate astea, sunt constienta ca nimic pe lume nu merita sa-mi sacrific eu tineretea, viata, relatia.

Trebuie sa inveti sa te relaxezi . Aveam si eu perioade cand eram contactat la ora doua noaptea sau 5 am pentru rezolvarea unor probleme dar trebuie sa inveti sa spui "Nu pot/nu vreau". Iar daca asta nu se poate, inchide-ti telefonul. Mi s-a intamplat sa-mi inchid telefonul si doua saptamani. In momentele acelea tot timpul oferi replica "ella@compania.ro" alaturi de "Iti voi raspunde cat mai curand posibil" si apoi prioritizezi. E simplu.

Oricum, niciodata nu lucra de acasa. Oamenii se obisnuiesc cu asta si apoi o sa li se para lor normal sa-ti ceara asta, iar tie o sa ti se para la fel de normal sa lucrezi [si] in timpul tau liber. Nu e.

Doamne, Alex, cata dreptate ai!!!!

Ella o sa ti cont de ce a scris Alex????eu sper ca da.

Sexy, ce sa zic, eu incerc sa tin cont. In fond, si faptul ca scriu aici, ca am identificat si recunoscut problema si incerc sa gasesc o solutie e un pas inainte, nu? Dar nu stiu cat de repede si cum o sa-mi iasa.

De exemplu maine... 8 martie... eu MI-AM LUAT LIBER. Am stat azi pana la 7 la birou sa termin toata treaba, am venit acasa intr-un suflet sa imi anunt iubitul de marea veste. Dar, surpriza! Casa era goala caci iubitul a plecat cu treaba la Craiova. Si nu crede ca se intoarce decat maine seara. Mi-a spus ca nici prin cap nu-i trecea ca eu as putea sa lipsesc in buricul saptamanii de la birou, asa ca i s-a parut normal sa isi planifice aceasta iesire. Sa-l scuz ca se revanseaza sambata. Dar eu sambata am programare la cosmetica si coafor (deja le iau si pe astea ca pe niste obligatii, nu ca pe o placere. Ca doar n-o sa umblu, ma scuzati, neepilata), la 1 ma duc sa-mi ridic o comanda de pantofi si intre timp trebuie sa fac curat, sa spal, sa spal masina, sa socializez cu mama (ca ea nu intelege si se supara), sa trec pe la posta ca am o recomandata (amenda, probabil) si, daca nu cer prea mult, as vrea sa si dorm.

Si, da, recunosc, ma mananca palma sa imi iau ceva de lucrat acasa. Pt ca joi plec la Bruxelles sa fac un contract si sunt nepregatita. Mi-e jena sa ma duc acolo nepregatita, ma tem sa nu ma fac de .. 2 lei, ma tem sa nu pierd contractul. Iar orele de lucru nu imi ajung sa citesc toata documentatia. Ce sa fac???? Zice-ti-mi voi ce sa fac???

Am intrat intr-o perioada asa de stresanta incat nu mai stiu cand trec zilele. Sotul meu isi ia de lucru acasa.Innebunesc cand vad ca sta langa mine si programeaza, scrie mail-uri, face informes asta la 12 noptea, dimineata la 5 ma trezesc singura in pat. Sper ca el e la baie si il gasesc in salon programand in continuare.Pe intuneric.
Incep sa ma ingrijorez pt. el, abia mai mananca.Vb. cu el si nu ma asculta...
Daca ii spun ceva imi zice ca a fost ambitia mea sa ajunga director.