06.11.2006

„Vorbeşte ne despre Mâncare şi Băutură”

Iar Almustafa dădu răspuns:

„O, dacă aţi putea trăi din aroma pământului şi, asemenea plantelor, să vă îndestulaţi cu lumină!
Dar dacă trebuie să ucideţi pentru a mânca şi să furaţi mieilor şi iezilor laptele de la mamele lor pentru a vă potoli setea, atunci faceţi din acestea un act de sfinţenie.
Şi fie vă masa un altar pe care cei puri şi nevinovaţi din păduri şi câmpii sunt jertfiţi, pentru tot ce este mai pur şi încă mai nevinovat din om.

Când, cu gura însetată, muşcaţi dintr un măr, spuneţi-i în cugetul vostru :
„Seminţele tale vor trăi în trupul meu şi mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea.
Şi împreună ne vom veseli în toate anotimpurile”.

Toamna, când culegeţi viile şi vă stoarceţi mustul strugurilor, să ziceţi în sinea voastră:
„Şi eu, la fel, sunt o vie şi rodul meu va fi cules şi stors
Şi ca şi vinul cel nou voi fi depus în vasele veşniciei.”
Iar în iarnă, când veţi pitroci vinul, să tresalte în inima voastră un cântec pentru fiecare cupă.
Şi să aveţi în fiecare melodie câte un gând, pentru zilele toamnei, pentru vie şi pentru teascuri."


Kahlil Gibran

07.11.2006

As vrea sa nu va suparatzi daca pentru astazi v-am pregatit o poezie eminesciana, care mie, personal mi se pare extraordinara...citit-o cu spiritul, cu mintea deschisa shi gasiti-i intelesurile dintre randuri.

08.11.2006

Ieremia

Ieremia s-a nascut cu probleme fizice si cu probleme de intelegere. Avea o boala care ii lua putin cate putin viata. Chiar si asa, parintii lui au incercat sa-i ofere o viata normala trimitandu-l la scoala. La 12 ani Ieremia era in clasa a doua. Invatatoarea era vizibil deranjata de el, pentru ca mereu ii iesea saliva din gura si scotea gemete. A discutat cu parintii, dar acestia au implorat-o sa-i inteleaga. Invatatoarea a incercat sa-i inteleaga si s-a straduit mai mult.
Primavara se apropia si copii au inceput sa vorbeasca despre Paste. Invatatoarea s-a hotarat sa le dea o tema legata de aceasta sarbatoare. A dat fiecaruia cate un ou mare de plastic si le-a spus: "Vreau sa le duceti acasa astazi, iar maine sa mi le aduceti inapoi cu ceva inauntru care sa reprezinte o noua viata." "Da", au raspuns copii emotionati.
A doua zi cei 19 elevi ai clasei erau foarte nerabdatori sa vada ce pusese fiecare in ou. Invatatoarea le-a adunat pe toate intr-un saculet de panza si apoi a inceput sa le deschida pe rand. In primul a gasit o floare. O fetita a ridicat mana si a strigat: "Este al meu." In altul a gasit un fluture. Unul dintre oua era gol. Invatatoarea l-a pus deoparte fara sa spuna nimic, pentru ca banuia ca este oul lui Ieremia si nu dorea sa-l faca de ras. Atunci copilul a intrebat: "Dar despre oul meu de ce nu spuneti nimic?" "Pentru ca este gol..." Ieremia a privit-o drept in ochi pe invatatoare si i-a spus: "Si mormantul lui IIsus era gol..." Timpul parca s-a oprit in loc.
Trei luni mai tarziu Ieremia a murit. Toti au fost surprinsi cand au vazut pe mormantul lui 19 oua de plastic. Toate erau goale.

H. Agudelo

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 08-11-2006, 07:50 AM

Uai de capul meu ce super e chestia asta. O shtiam, dar acum ca ai spus-o am conshtientizat-o shi ma simt excelent. July...ca de obicei m-ai lasat....wow. Multzam fain.

09.11.2006

Iertati si intarzierea de astazi...Azi am un examen, luni predau o lucrare, marti am o testare pe probleme de serviciu...plus lucrul cotidian. Ma iertati, asa-i?

Sarutari in aer

De multe ori avem de invatat de la copiii nostri. Acum ceva vreme un prieten a pedepsit-o pe fata lui pentru ca a stricat o rola intreaga de hartie aurie pentru impachetat cadouri. Nu prea aveau bani si copila a incercat sa decoreze o cutie de cadouri, pe care s-o puna sub bradul de Craciun. In ciuda faptului ca era pedepsita, micuta i-a dat cadoul tatalui in dimineata urmatoare si i-a zis: "E pentru tine tati!" El s-a simtit rusinat pentru reactia pe care o avusese, dar s-a suparat din nou cand a vazut ca pachetul era gol.
A tipat la ea: "Nu stii ca atunci cand faci un cadou trebuie sa fie ceva in el?"
Micuta l-a privit cu lacrimi in ochi si i-a zis: "Tati, nu este gol. Eu am pus acolo multi pupici numai pentru tine tati..."
Tatal s-a simtit distrus. A luat-o in brate pe fetita lui si a rugat-o sa-l ierte. Prietenul meu a pastrat cutia aceea multi ani. Cand se simtea descurajat, mai lua cate un pupic din cutie, amintindu-si cu cata dragoste fusesera pusi acolo.
Sa-i intelegem pe copiii nostri si sa avem rabdare. Ei au intotdeauna sau ceva foarte important sa ne spuna.


H. Agudelo, cu multumiri unui Anonim.

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 09-11-2006, 01:08 PM

Lilicule, eu iti multumesc pentru fiecare vitamina pe care ne-o oferi!
Succes la examen si spor la toate treburile pe care le ai!

cu placere lilicule



iertam, iertam si pupam de mai multe ori
si-ti multumim pentru vitaminizare

10.11.2006

Perla

Jenny era o fetita frumoasa de 5 ani, cu ochi stralucitori. Intr-o zi, in timp ce era intr-un magazin cu mama ei, a vazut un colier de perle false care costa 2,5 dolari. Cat de mult si-l dorea! A intrebat-o pe mama ei daca i-l cumpara si ea i-a raspuns: "Facem o intelegere, eu iti cumpar colierul si cand ajungem acasa, facem o lista de lucruri pe care le-ai putea face tu ca sa-l poti plati, bine?". Jenny a fost de acurd si mama ei i-a cumparat colierul.

Jenny se straduia in fiecare zi sa faca toate treburile pentru a putea plati. In scurt timp, si-a platit datoria. Jenny isi iubea perlele! Le purta pretutindeni: la gradinita, cand dormea si cand iesea cu mama ei.

Jenny avea un tata care o iubea foarte mult. Cand mergea la culcare, el se ridica din fotoliul sau favorit ca sa-i citeasca povestea preferata. Intr-o noapte, dupa ce i-a citit povestea i-a zis: "Jenny, tu ma iubesti?" "Oh, da, tata". "Atunci daruieste-mi mie perlele tale", i-a cerut el. "Oh, tata, nu perlele -a zis Jenny. Dar ti-o dau pe Rosita, papusa mea preferata. Mai stii care? Mi-ai facut-o cadou anul trecut de ziua mea. Ti-o dau cu lucrusoarele ei cu tot. E bine tata?" "Oh, nu fetita mea, lasa, nu conteaza" si sarutand-o pe obraji, i-a zis: "Noapte buna micuto!".

O saptamana mai tarziu, tatal o intreaba din nou, dupa ce ii citeste povestea: "Jenny, ma iubesti?". "Oh, da tata, sti cat de mult te iubesc!" i/a raspuns ea. "Atunci da/mi mie perlele tale". "Oh, tata, nu perlele; dar ti-l dau pe Lazos, calul meu de jucarie. Este preferatul meu, parul lui e atat de moale si poti sa te joci cu el si sa-i faci codite". "Oh, nu, fetito, lasa" si i-a zis la ureche: "Somn usor!"

Dupa cateva zile, cand tatal intra in dormitor sa-i citeasca povestea, Jenny statea pe pat si cu tremur in voce i-a zis: "Ia, tata" si i-a intis mana. A deschis palma: in ea se afla pretiosul colier. Tatal, cu o mana a luat colierul de plastic si cu cealalta a scos din buzunar o cutiuta de catifea albastra. In cutiuta erau superbe perle adevarate. Le pastrase acolo, asteptand ca Jenny sa renunte la acel lucru ieftin ca sa-i poata oferi unul de valoare.

Asa e si cu tatal nostru ceresc. El asteapta ca noi sa renuntam la lucrurile fara valoare din viata noastra pentru ca El sa ne dea comori nepretuite. Nu e bun Dumnezeu? Asta ma face sa ma gandesc la lucrurile de care ma agat si la care nu-mi vine sa renunt si ma intreb: oare ce vrea Dumnezeu sa-mi ofere in locul lor?

H. Agudelo, cu multumiri lui Felicidad Garza si unui anonim.

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 10-11-2006, 07:59 PM

11.11.2006

Lectia

Un sot s-a dus sa viziteze un batran intelept pentru a-i spune ca nu o mai iubea pe sotia lui si ca avea de gand sa se desparta.

Inteleptul l-a ascultat, l-a privit in ochi si i-a zis un singur cuvant: "Iubeste-o". Pe urma a tacut

-Dar deja nu mai simt nimic pentru ea.
-Iubeste-o a zis din nou inteleptul.

Si in fata nedumeririi domnului, dupa o cuvenita tacere, a adaugat: "Sa iubesti este o decizie nu un sentiment; sa iubesti inseamna dedicare si daruire. A iubi este un verb si rodul acestei actiuni este dragostea. Dragostea este un exercitiu de gradinarit: sa smulgi tot ceea ce face rau, sa pregatesti terenul, sa semeni, apoi ai rabdare, uda si ingrijeste. Fii pregatit pentru ca vor fi calamitati, vor veni secete sau prea multa ploaie, dar nu iti abandona gradina din cauza asta. Iubeste-ti perechea, adica accept-o, pretuieste-o, respect-o, arata-i dragoste si devotament, admir-o si intelege-o. Asta este totul, iubeste-o".

H. Agudelo cu multumiri Stellei Velasquez si lui Gonzalo Gallo

De-ar fi asa de simplu cum zice inteleptul...

12.11.2006

Iata cuvinte duhovnicesti ale cuviosului Paitie Aghioritul: „Lumea vrea sa pacatuiasca si Îl vrea si pe Dumnezeu Bun. El sa ne ierte si noi sa pacatuim. Noi adica sa facem orice vrem si Acela sa ne ierte. Sa ne ierte mereu si noi... vioara noastra.”

13.11.2006

Un pacient de 32 de ani îl întîlni pe terapeutul Richard Crowle .
“ Nu reuşesc să mă las de obiceiul de a-mi suge degetul mare,” se lamentă.
“Nu-ţi face mari probleme din cauza asta, “ îi spuse Crowley. “Dar încearcă să sugi un alt deget în fiecare zi.” Pacientul încercă să facă întocmai cum i s-a spus. Şi de fiecare dată cînd îndrepta mîna spre gură, trebuia să facă o alegere conştientă pentru a alege care deget trebuia să fie subiectul atenţiei sale în acea zi. Înainte de sfîrşitul acelei săptămîni, obiceiul era vindecat. “Cînd un viciu devine obişnuinţă, e greu de controlat,” spune Richard Crowley. “ Dar cînd ni se cere să dezvoltăm noi atitudini, să luăm decizii noi şi să facem alegeri noi, devenim conştienţi că nu se merită”.

Paulo Coelho...Maktub

14.11.2006

“Uită-te la acel sfînt umil care merge pe stradă,” spuse un diavol altuia. “Cred că voi merge să-i corup sufletul.” “ Nu te va asculta pentru că este interesat doar de lucrurile sfinte” îi spuse tovarăşul său.
Dar diavolul, în maniera sa impetuoasă, luă înfăţişarea Arhanghelului Mihail şi apăru în faţa sfîntului.
“Am venit să te ajut,” spuse.
“Cred că m-ai confundat cu altcineva,” răspunse.
“Nu am făcut nimic în viaţa mea care să merite atenţia unui înger.”
Şi îşi văzu de drum fără să ştie niciodată pe cine evitase.

Paulo Coelho...Maktub