05.02.2006

In primul rand va rog sa ma iertati pentru absenta indelungata. Nu promit, dar incerc din rasputeri sa nu mai absentez atat de mult. Ma bucur de faptul ca am reusit sa intru de la serviciu, acasa am mai putin timp decat aici. Nu v-am uitat, e greu sa fiti uitate Mi-era dor de voi . Bine v-am regasit.

AIN SOPH AUR: LUMINA FĂRĂ DE SFÂRŞIT

Atunci când deschidem geamul dimineaţa şi zărim soarele, suntem fericiţi să vedem lumina sa, să simţim căldura sa şi ne lăsăm penetraţi de viaţa pe care o răspândeşte în univers. Dar dacă am putea părăsi Pământul pentru a ne apropia de Soare, am descoperi ceva negru, obscur, care nu ne va mai bucura de loc. Iată un mister cu care ne-am mai întâlnit şi înainte, pentru că o experienţă analoagă au şi toţi cei care au mers foarte departe pe Calea Luminii. Şi mulţi dintre ei nu s-au mai întors, pentru că ridicându-se la acele înălţimi, nu s-au mai putut întoarce pe Pământ. Fluturele se arde de flacăra lămpii care îl atrage. Cei care au vrut să atingă Absolutul au dispărut, topiţi de puterea vibraţiilor sale.
Noi nu vom şti niciodată dacă tenebrele sunt adevărate tenebre sau ele ne apar aşa din cauza incapacităţii noastre de a le vedea. Cum putem şti dacă tenebrele sunt sau nu sunt o realitate? Pentru a facilita înţelegerea, Iniţiaţii, care au vrut să instruiască oamenii asupra misterelor lui Dumnezeu şi ale Creaţiei, învaţă că Lumina iese din tenebre.
Ain, Ain Soph, Ain Soph Aur... Astfel au încercat unii să exprime realităţi care scapă înţelegerii noastre. Absolutul, nu putem vorbi de el, dar păstraţi noţiunea şi mulţumiţi lui Dumnezeu, Tatăl vostru Ceresc care vă iubeşte, care vă ajută să creşteţi şi care lucrează în inima voastră, căci cuvintele sunt numai o manieră de a vă prezenta această realitate. Cereţi Cerului să vă dea lumina pentru a penetra aceste Mistere spre care nimeni nu poate decat sa va orienteze.

Omraaam Michael Aivanhov - De la om la Dumnezeu

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 05-02-2007, 12:39 PM

Lilisssssssshhhhhhhhhhhhh!
Ma bucur tare mult ca ai revenit!

daaaa,

Mey...ma facetzi sa ma simtz ashea....cumva.... Multam fain...

06.02.2007

Incepe cu tine.

Munceşte cu tine şi lasă pacea să se manifeste în toate activităţiile tale. Fiecare are un spirit care poate fi şelfuit, un corp care poate fi antrenat şi o cale pe care să o urmeze. Eşti în viaţă pentru a cunoaşte ceea ce este sacru în tine. Adu pacea în propria ta viaţă şi aplică pacea în tot ce te înconjoară.

Paradisul se află acolo unde te afli şi acela este locul unde te poţi antrena. Pacea este medicamentul pentru o lume bolnavă. Răul şi dezordinea din lume există pentru ca omenirea a uitat că tot ceea ce există îşi are originea într-o singură sursă. Întoarce-te la sursă şi părăseşte gândurile pe egoism, dorinţe meschine, mânie. Cel care nu are nimic, de fapt are totul.

Din când în când este necesar să ne retragem în vârful munţiilor sau în văile ascunse, pentru a reface legatura cu sursa vieţii. Inspiră şi înalţă-te până la capătul universului; expiră şi adu universul înapoi, în interiorul tău. După aceasta, respiră toată fertilitatea şi vibraţia pământului. În cele din urmă, amestecă repiraţia cerului şi pe cea a pământului cu propria respiraţie, devenind însăşi Respiraţia Vieţii.

Atunci când viaţa este victorioasă apare naşterea, când ea este înfrântă, apare moartea. Un luptător este întotdeauna angajat într-o batalie pe viaţă şi pe moarte pentru Pace.

Contemplă alcătuirile acestei lumi, ascultă cuvintele înţelepţilor şi însuşeşte-ţi tot ceea ce este bun.
Cu aceste lucruri la bază, deschide uşa ta catre adevăr.

Nu nesocoti adevărul, care este chiar în faţa ta. Studiază curgerea lină şi liberă apei unui fluviu prîntre stânci.

Invaţă din carţile sfinte şi de la oamenii înţelepţi.

Tot ce se află în jurul tău - chiar şi munţii, râurile, plantele şi copacii - ar trebui să-ţi fie profesori.

Recrează fiecare zi îmbrăcându-te cu cerul şi pământul, îmbăiaze-te cu înţelepciune şi iubire şi stai în inima Mamei Natură.

Morihei Ueshiba - Arta Pacii

Ce frumos scrie

Citind randurile de mai sus ,pentru o clipa am crezut ca sant in paradis si m-a cuprins asa o stare de liniste.
Intradevar foarte frumos .

07.02.2007

Fiecare zi din viaţa unui om conţine bucurie şi furie, durere şi placere, intuneric şi lumina, urcuşuri şi caderi.

Fiecare moment este o parte din natura - nu incerca sa te opui sau sa negi ordinea cosmica a lucrurilor.

Viaţa insaşi este o permanenta incercare. Transcede taramul vieţii şi al morţii şi atunci vei fi capabil sa abordezi cu calm şi cu stapanire de sine crizele cu care te vei confrunta.

Dacă esti atacat cu foc impotriveşte-te cu apa, devenind complet fluid şi liber curgator. Prin natura sa, apa nu se loveşte de nimic, şi nu se opune la nimic. Din contra, absoarbe orice lovitura fara vatamare.

Un lucru e mereu uitat - eşecul este cheia succesului; fiecare greşeala ne invaţa ceva.

Nu ataca. Atacul este dovada pierderii controlului. Nu fugi de provocare, contopeşte-te cu ea. Nu fugi insa dupa aceasta.

Dacă percepi adevarata natura a pământului şi a cerului, vei inţelege propria ta natura. Dacă inţelegi un anumit principiu, pune-l în practica pentru ca acesta este progresul.

Adevarata victorie este victoria asupra ta insuţi; aproprie-te cat mai mult de acea zi!

Nu poţi sa vezi sau sa atingi divinitatea cu simţurile tale grosiere. Divinitatea este în tine, nu în alta parte. Uneşte-te cu Divinitatea, şi vei fi capabil sa percepi zeii, oriunde te-ai afla, dar nu incerca sa-i inţelegi sau sa te agaţi de ei.

Calea este extrem de vasta. Din timpuri trecute şi pana acum, nici chiar cei mai mari inţelepţi nu au fost în stare sa perceapa şi sa inţeleaga întreg adevarul; explicaţiile şi invaţaturile maeştrilor şi ale sfinţilor exprima numai o parte a întregului. Nimeni nu este în stare sa cuprinda cu totul aceste lucruri.

Indreapta-te pur şi simplu spre lumina şi caldura, invaţa de la cei intelepti, devino tu intelept..

Morihei Ueshiba - Arta Pacii

scrise de o cunostinta

Hello....hellooooo ! Iar esti la munca si nu poti sa intrii? Sau ai mainile ocupate cu stim noi cine?

08.02.2007

Nu esti niciodata multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ti-a daruit existenta, deoarece atentia ta se indreapta intotdeauna spre altceva.
Ai fost plasat acolo unde natura nu a planuit sa fii. Nu te indrepti spre realizarea propriului tau potential. Tu incerci sa fii ceea ce vor altii sa fii, insa acest lucru nu te va putea multumi niciodata. Iar cind apare nemultumirea, logica iti spune: "Poate ca ceea ce ai nu este suficient; straduieste-te sa obtii mai mult!" Atunci incerci sa obtii mai mult, incepi sa cauti.
Si toata lumea apare cu o masca zimbitoare, toata lumea zimbeste fericita, astfel incit fiecare vrea sa-i pacaleasca pe toti ceilalti. Si tu porti, la rindul tau, o masca, astfel incit ceilalti cred ca esti ceva mai fericit; iar tu, la rindul tau, ai impresia ca ei sunt mai fericiti. Iarba pare a fi mai verde in curtea vecinului. El priveste insa iarba din curtea ta; pentru el aceasta este mai verde. Ea pare efectiv mai verde, mai mladie, mai frumoasa. Acestea sunt iluziile pe care le creeaza distanta. Cind te apropii insa mai mult, incepi sa vezi ca nu este chiar asa. Dar oamenii ramin la distanta unii de altii. Chiar si prietenii, chiar si iubitii, se tin unul pe altul la distanta; o apropiere prea mare ar fi periculoasa, s-ar putea ca ei sa vada ceea ce esti in realitate. Iar eroarea isi are sursa in chiar modul in care pui problema, astfel incit - orice ai face - nefericirea te va urma. Vezi pe cineva care dispune de multi bani: iti vine imediat ideea ca banii reprezinta cauza fericirii. Priveste la acest om! Cit de fericit pare sa fie! Asa ca alergi dupa bani. Un altul este mai sanatos; alergi dupa sanatate! Un altul face altceva si arata foarte multumit - il urmaresti! Dar de fiecare data e vorba de celalalt...

Osho-Viata acum si aici...

09.02.2007

Fiecare este atit de nefericit incit vrea sa gaseasca o explicatie acestui fapt.
Iar societatea v-a dat pentru asta o strategie foarte buna: faptul de a judeca. Mai intii te judeci, desigur, pe tine insuti in legatura cu toate lucrurile.
Nici o fiinta nu este perfecta si nici un om nu poate fi vreodata perfect, deoarece nu exista perfectiune; prin urmare, faptul de a judeca este foarte usor. Tu esti imperfect si exista o serie de lucruri care dovedesc aceasta imperfectiune. Si atunci te infurii, te ridici impotriva ta si impotriva intregii lumi: "De ce nu sunt perfect?" Dupa care privesti spre ceilalti, incercind sa regasesti aceasta imperfectiune in fiecare.
Si doresti sa-ti deschizi inima, deoarece pina nu o deschizi, viata ta va fi lipsita de orice celebrare, va fi aproape moarta.
Insa nu poti sa faci acest lucru direct. Trebuie sa distrugi mai intii in intregime acest mecanism.
In primul rind: nu te mai judeca pe tine insuti. In loc sa te judeci, incepe sa te accepti pe tine insuti cu toate imperfectiunile, cu toate slabiciunile, cu toate greselile si esecurile. Nu iti cere sa fii perfect. Aceasta inseamna sa ceri ceva ce nu este cu putinta; te vei simti frustrat. La urma urmei, esti o fiinta omeneasca.

Osho-Viata acum si aici...

10.02.2007

Orice efort de evitare a singuratatii esueaza si va esua, deoarece este impotriva legilor fundamentale ale vietii.
In fond, nu ai nevoie de un surogat care sa te faca s-ti uiti singuratatea; trebuie doar sa devii constient de singuratatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simti, este atit de frumos tocmai pentru ca reprezinta eliberarea de multime, de turma, de celalalt.
Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sa auzi cuvintul "singur", ca iti si amintesti de o rana; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te raneste. Ai nevoie de cineva pentru a-l umple. Cuvintul "singuratate" nu are acelasi sens - de rana, de gol care trebuie umplut. Singuratate inseamna pur si simplu implinire.
Esti un intreg; nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa. Incearca deci sa gasesti centrul tau launtric in care esti totdeauna singur, in care singuratatea a fost intotdeauna perfecta. In viata, in moarte sau oriunde ai fi, esti mereu singur.
Insa aceasta singuratate este atit de plina - nu este nici un gol -, atit de completa, atit de incarcata cu toate darurile vietii, cu toate frumusetile si binecuvintarile existentei, incit imediat ce ai gustat din propria ta singuratate, durerea va disparea. In locul ei se va naste un ritm nou, de o extraordinara blindete, pace, fericire si binecuvintare.
Aceasta nu inseamna ca un om care este centrat in singuratate nu isi poate face prieteni; in realitate, numai o asemenea fiinta poate avea prieteni, deoarece pentru el prietenia nu mai reprezinta o nevoie, ci o impartasire. Fiinta umana are atit de mult, incit poate imparti cu altii.

Osho-Viata acum si aici...

11.02.2007

Noi suntem trei, Tu eşti trei

Când nava sa a făcut un popas de o zi pe o insulă îndepărtată un episcop a hotărât să îşi folosească acest interval de timp în modul cel mai profitabil cu putinţă. A început să se plimbe pe plajă şi a întâlnit trei pescari care dădeau la peşte. Intr-o engleză stricată, aceştia i-au spus că au fost creştinaţi de misionari încă cu câteva secole înainte.
Noi, creştini! i-au spus ei cu măndrie, arătând unii către ceilalti. Episcopul s-a arătat impresionat. I-a întrebat atunci dacă au auzit de Rugăciunea Domnului. Nu auziseră. De data aceasta, episcopul a fost şocat.
Atunci, ce spuneţi atunci când vă rugaţi?
Ne ridicam ochii spre cer şi ne rugăm astfel: „Noi suntem trei, Tu eşti trei, ai milă de noi”.
Episcopul a rămas revoltat de primitivismul rugăciunii şi de erezia pe care o conţinea ea. De aceea, şi-a pierdut întreaga zi încercând să-i înveţe Rugăciunea Domnului. Pescarii nu aveau o memorie prea grozavă, dar şi-au dat osteneala, şi înainte de plecare, episcopul a avut satisfacţia de a-i auzi spunând Rugăciunea de la un cap la altul, fără greşeală.
Cateva luni mai târziu, nava sa a trecut din nou pe lângă insulă. In timp ce îşi recita pe punte rugăciunea de seară, episcopul şi-a amintit cu plăcere de cei trei oameni care învăţaseră să se roage, graţie eforturilor sale pline de răbdare.
Subit, el a văzut o rază de lumină care se apropia de vas. Spre uluirea lui, în mijlocul ei a zărit trei persoane care mergeau pe apă. Capitanul a oprit nava şi toată lumea s-a adunat să vadă minunea.
Evident, erau cei trei pescari ai episcopului.
Sfinţia ta, au exclamat ei, am văzut nava cu care călătoreşti si ne-am grăbit să venim la tine.
Dar ce doriţi? i-a întrebat episcopul, încă nevenindu-i să-şi creadă ochilor. Sfinţia ta, ne pare foarte rău, dar am uitat rugăciunea corectă. După ce spunem: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, facă-se voia Ta…”, nu ne mai aducem aminte restul. Spune-ne din nou rugăciunea.
Smerit, episcopul le-a răspuns:
Mergeţi acasă, prieteni, şi de fiecare dată când vă rugaţi, spuneţi, la fel ca înainte: „Noi suntem trei, Tu eşti trei, ai milă de noi!”

Antony Mello - Cantecul pasarii

Trimite acest mesaj tuturor acelor persoane care sunt importante pentru tine, acelora care te-au făcut să ZÂMBEŞTI când aveai nevoie, acelora care te-au făcut să vezi partea bună a lucrurilor când nu vedeai altceva decât întuneric, acelora pe care-i apreciezi, acelora care înseamnă ceva pentru tine…….
de aceea vi-l dau si voua

Acest mesaj a fost editat de julyalina: 12-02-2007, 02:19 PM