In ziua asta morocanoasa e o incantare ceea ce citesc aici.
Multumesc

Mi-ai adus zambetul pe buze...ma bucur din tot sufletul:)

Ciao!Eu chiar am niste carticele intitulate "Vitamine zilnice pentru suflet".5 volume....liliana le ai si tu sau cum ti-a venit ideea?

Da...si cu ele am inceput...voi continua cu altele. Am scris acolo, la sfarsit cine e autorul:)...Am toate cele sase volume si mi-au placut atat de mult ca am dorit sa le stie si altii. Nu le-am gasit in libarie, doar pe net. Primele 2 volume le-am cumparat in Arad, venisera la Catedrala Catolica moastele Sf. Anton. Era lume si tara acolo si era plin de tarabe. Dupa ce le-am citit m-am interesat daca mai sunt. Nu le-am gasit in nici o librarie. Pana la urma le-am descoperit pur intamplator pe net. Mai am carti cu "vitamine" de alti autori decat Agudelo...Albisetti, Gibran...e lunga lista. Vitaminele nu-mi apartin, sunt doar putin adaptate. Am scris jos autorul de fiecare data.

20.09.2006

Pachetul de biscuiti

Pe un peron al vietii...

Cand a ajuns in acea dupa-amiaza in gara, s-a anuntat ca trenul cu care avea sa calatoreasca avea intarziere de aproximativ o ora.
Eleganta doamna, putin suparata, si-a cumparat un pachet de biscuiti, o revista si o sticla de apa...ca sa mai treaca timpul. In timp ce rasfoia revista, un tanar s-a asezat langa ea si a inceput sa citeasca un ziar. Deodata, doamna a observat ca baiatul, fara sa spuna un cuvant, a intins mana, a luat pachetul de biscuiti, l-a deschis si a inceput sa manance, unul cate unul, linistit.
Femeia s-a suparat, nu dorea sa fie nepoliticoasa, dar nici nu dorea sa lase aceasta situatie sa treaca neobservata.
Cu un gest exagerat, a luat pachetul de biscuiti si a scos unul, l-a aratat tanarului si l-a mancat privindu-l drept in ochi. Ca raspuns, tanarul a luat si el un biscuit si zambind, l-a mancat.
Doamna era din ce in ce mai iritata, baiatul din ce in ce mai zambitor.
Cand in pachet a mai ramas doar un singur biscuit, baiatul a intins mana, l-a luat, l-a rupt in doua si i-a intins jumatate doamnei. "Multumesc!" a spus femeia. "Cu placere..." a raspuns tanarul.
Atunci s-a anuntat plecarea trenului...
Doamna s-a ridicat furioasa de pe banca si s-a urcat in vagon. L-a privit pe geam pe baiat gandind: "Ce obraznic, ce needucat, ce oameni mai sunt pe lumea asta!" Continuand sa-l priveasca cu resentiment pe tanar a deschis geanta ca sa scoata sticla de apa si a ramas total surprinsa cand, chiar in geanta ei, a dat peste pachetul ei de biscuiti, INTACT.

H. Agudelo cu multumiri Patriciei Cantu Cardenas

21.09.2006

Pastreaza-ti calmul

As vrea sa spun de la inceput ca aceste cuvinte au fost scrise de o tanara oarba surdo-muta din nastere...ciudat...Exista o carte scrisa despre un astfel de personaj...se numeste Bruta si este scrisa de Guy de Cars. Merita citita.

Pastreaza-ti calmul, bataile inimii isi normalizeaza ritmul in timp ce judecata se linisteste. Fa pasii privind spre viitor. Intalneste linistea muntilor, risipeste muzica raurilor care traieste in amintirile tale. Traieste intens pacea somnului. Invata sa iei o vacanta de un minut pentru a mirosi o floare, sau sa contempli linistea serii citind cateva randuri dintr-o carte buna. Aminteste-ti ca a trai intens nu inseamna a trai repede si ca viata inseamna mai mult decat a creste viteza. Tu, care vezi...roteste privirea si intelege ca stejarul creste mare si puternic pentru ca o face incet si bine. Pastreaza-ti calmul, incetineste pasul si infige radacinile in cel mai bun pamant, care sa merite, pentru a creste catre stele.

H. Agudelo....multumiri lui Hellen Keller

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 21-09-2006, 06:19 AM

22.09.2006

Eu pot fi capabil sa cantaresc lucrurile

Numele ei era doamna Thompson. Cat timp s-a aflat in fruntea clasei a cincea, prima zi de scoala o incepea spunandu-le copiilor o minciuna. Ca majoritatea profesorilor, ea ii privea pe elevi si le spunea ca ii iubeste in egala masura pe toti.
Doamna Thompson observase insa pe unul din elevi, Teddy Stoddard, de anul trecut, ca nu se prea potrivea cu ceilalti copii, hainele lui erau neingrijite si tot timpul se simtea nevoia unei bai bune. Copilul incepuse sa fie chiar respingator.
La scoala unde preda Doamna Thompson s-a cerut o revizuire a trecutului fiecarui copil si profesoara a avut o mare surpriza citind dosarul lui Teddy : Clasa I -"Teddy este un copil stralucit, cu un zambet inegalabil. Isi face temele foarte curat si are bune maniere...este o placere sa-l ai aproape." Clasa a II-a- "Teddy este un elev excelent, se intelege bine cu colegii, dar este ingrijorat pentru ca mama lui are o boala incurabila." Clasa a III-a- "Mama lui Teddy a murit. Isi da toata silinta, dar tatal lui nu se prea intereseaza, iar atmosfera de acasa il va afecta curand." Clasa a IV-a "Teddy este in urma fata de colegii lui, nu prezinta nici un interes fata de scoala. Nu prea are prieteni si uneori adoarme in clasa."
Acum, Doamna Thompson si-a dat seama de problema lui Teddy si ii era rusine de ea insasi.
Cand de Craciun copiii i-au adus cadouri impachetate in tot felul de hartii sclipitoare , Teddy i-a adus un cadou impachetat stangaci intr-o hartie ingalbenita, rupta dintr-o punga. Unii copii au izbucnit in ras. Inauntru era un flacon de parfum inceput si o bratara veche. Doamna le-a spus copiilor sa taca si s-a aratat incantata de cadou. Si-a dat cu putin parfum pe incheietura mainii si atunci copilul, cu lacrimi in coltul ochilor, i-a spus: "Acum mirositi ca mama mea."
Un an mai tarziu a gasit sub usa un bilet: "Ati fost cea mai buna profesoara din viata mea."
Dupa alti 14 ani a gasit din nou un bilet. Numele se lungise putin, scrisoare era semnata de Dr. Theodore F. Stoddard.
Povestea nu se termina aici. A mai venit o scrisoare in care Teddy scria ca avea sa se casatoreasca si pentru ca tatal lui murise in urma cu doi ani, o ruga pe Doamna Thompson sa vina la nunta lui in calitate de mama a mirelui...
...S-au strans in brate si Dr. Stoddard ii spuse profesoarei la ureche: "Va multumesc ca ati crezut in mine." Doamna Thompson a tras aer in piept si a raspuns: "Teddy, eu iti multumesc, pentru ca nu stiam ce inseamna sa educi pana nu te-am cunoscut."

H. Agudelo cu multumiri Ednei Karina Moncada

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 22-09-2006, 06:34 AM

23.09.2006

Valoarea ta nu se schimba

Un orator si-a inceput seminarul aratand auditoriului o bancnota de 20 de dolari.Adresandu-se celor 200 de spectatori, a intrebat: "Cine vrea aceasta bancnota?" S-au ridicat cateva maini. "O voi da unuia dintre dumneavoastra, dar mai intai o sa fac asa..." si a facut-o ghem, mototolind-o. Apoi a insisitat. "Cine o mai vrea acum?" Mainile s-au ridicat din nou. "Bine... a zis...dar daca voi face asa?" si i-a dat drumul din mana si a inceput s-o calce. A luat-o de jos, a aratat-o auditoriului asa cum era, mototolita si murdara si a intrebat: "Dar asa, inca o mai vreti?" Mainile erau tot pe sus.
"Prieteni, ati invatat o lectie importanta: nu conteaza tot ce i-am facut bancnotei, dumneavoastra oricum o vreti pentru ca valoarea ei a ramas aceeasi. In continuare valoreaza 20 de dolari. De multe ori in viata cadem, , ne mototolim sau ne tavalim pe jos pentru deciziile pe care le luam sau pentru circumstantele in care ne aflam. Ajungem sa credem ca nu valoram nimic. Dar nu conteaza prin cate am trecut sau prin cate am putea trece, niciodata nu vom pierde valoarea pe care o avem."

H. Agudelo cu multumiri Adrianei Maria si lui Guillermo

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 23-09-2006, 09:52 AM

24.09.2006

Ceea ce poti obtine

O poveste spune ca erau doi copii care se dadeau cu patinele pe un lac inghetat. Era o dupa-amiaza infrigurata si innorata. Copiii se jucau fara probleme cand deodata gheata s-a crapat si unul dintre copii a cazut in apa. Celalalt copil, vazand ca prietenul lui se sufoca sub gheata, a luat o piatra si a inceput sa bata cu ea cu toata forta, pana ce a reusit s-o sparga si mai mult sa-l salveze pe prietenul lui.
Cand au ajuns pompierii si au vazut ce s-a intamplat, s-au intrebat: "Cum a reusit? Gheata era foarte groasa, este imposibil!"
In acel moment a aparut un batran si a zis: "Eu stiu cum a facut." "Cum?" "Nu era nimeni langa el sa-i spuna ca nu se poate..."

Daca iti imaginezi, vei reusi...

H. Agudelo...cu multumiri familiei Gregorini

25.09.2006

Povestea lui Marcos

Intr-o zi Marcos se intorcea de la scoala. Dupa cativa pasi si-a dat seama ca baiatul din fata lui se impiedicase si ca ii cazusera niste carti si un casetofon mic. Marcos s-a apropiat si l-a ajutat. Cum mergeau in aceeasi directie, Marcos l-a ajutat sa care lucrurile. In timp ce mergeau a aflat ca pe baiat il chema Bill si ca-i placeau jocurile video, baseballul si i-a povestit ca avusese multe probleme. Probleme la scoala pentru ca avea note mici, probleme acasa cu parintii si colac peste pupaza probleme cu prietena lui. Mai intai au ajuns la casa lui Bill si Marcos a fost invitat sa intre si sa bea o racoritoare. Au petrecut dupa-amiaza frumos, razand si discutand pe diverse teme. Pe urma Marcos a plecat.
S-au reintalnit la scoala, luau pranzul impreuna de 2-3 ori pe saptamana. Au terminat liceul, mai departe au mers la aceeasi facultate.
Cu trei saptamani inainte de absolvire Bill ii spuse lui Marcos: "Iti aduci aminte de prima noastra intalnire?...Doream sa stii ca atunci caram lucrurile acelea pentru ca imi golisem dulapul si...aveam cu mine somniferele mamei...doream sa ma sinucid. Pentru ca te-ai oprit sa ma ajuti sa le strang, nu doar m-ai ajutat...mi-ai salvat viata."

Fiecare salut, fiecare zambet, fiecare mana pe care o intindem in ajutor pot salva un suflet ranit. Exista un miracol numit PRIETENIE, care se cuibareste in inima. Nu stii cum se intampla sau cum incepe, dar stii ca un prieten este cineva care iti inalta sufletul. Prietenii sunt un giuvaer nepretuit si rar. Atata-le prietenilor tai cat de mult ii respecti si ii iubesti....H.Agudelo cu multumiri lui Rodrigo Cortes

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 25-09-2006, 06:32 AM

26.09.2006

Emilia Kaczarowka

Emilia este prietena mea. Are aproape 40 de ani si este sotia unui producator de textile. Traieste intr-un sat foarte sarac dintr-o tara comunista. Emilia are un baiat si-mi vorbeste despre greutatile cu care se confrunta. Stie ca eu am oarecare intuitie si cauta la mine sfaturi bune. Vorbind despre copii am discutat despre cat de nesigur este viitorul pentru o familie ca a lor. Pe urma are 40 de ani, nu? "Sa nu-ti treaca prin cap sa faci un copil, ai fi fara judecata!"
La cateva luni Emilia mi-a dat vestea ca este insarcinata. "Femeie ignoranta, de ce nu m-ai ascultat?" Prezicerile mele fataliste se implinesc una dupa alta: Emilia moare la nastere, apoi moare baiatul cel mare si tatal. Micul Karol ramane singur pe lume.
Astazi, 60 de ani mai tarziu, milioane de oameni, barbati si femei de toate rasele si conditiile sociale ii spun lui Karol altfel. "Ioan Paul al-II-lea, te iubeste intreaga lume!"
Emilia, iarta-ma!

H. Agudelo...cu multumiri unui Anonim

27.09.2006

Poveste columbiana

Se spune ca la un moment dat s-au adunat pe Pamant toate sentimentele si calitatile oamenilor. Cand Plictiseala cascase pentru a treia oara, Nebunia, nebuna ca de obicei le-a propus un joc.
"Ne jucam de-a v-ati ascunselea?"
Intriga a ridicat spranceana intrigata si Curiozitatea nu s-a putut abtine si a intrebat: "Dar ce este asta?"
"Un joc. Eu imi acopar fata si incep sa numar, voi va ascundeti si apoi eu trebuie sa va gasesc..."
Entuziasmul a dansat la brat cu Euforia. Bucuria a sarit de-atatea ori incat a reusit s-o convinga pe Indoiala si chiar si pe Apatie, pe care niciodata n-o interesa nimic.
Dar nu toti au dorit sa participe.
Adevarul a preferat sa nu participe, pentru ca pana la urma tot il gaseau. Lasitatea nu a indraznit sa riste. Mandria a fost de parere ca era un joc prost (de fapt o deranja ca ideea nu fusese a ei).

"1,2,3..." jocul a inceput...

Lenea s-a ascuns dupa prima piatra intalnita in drum. Credinta s-a urcat la cer. Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului care, cu forte proprii, reusise sa se urce in cel mai inalt copac. Generozitatea nu reusea sa se ascunda, pentru ca fiecare loc pe care-l gasea i se parea minunat pentru unul din prietenii ei: lacul - minunat pentru Frumusete, scorbura unui copac - minunat pentru Timiditate, zborul unui fluture - pentru Senzualitate, o rafala de vant pentru Libertate. Pana la urma s-a ascuns intr-o raza de soare.
Egoismul a gasit un loc numai pentru el, Minciuna dupa propria imaginatie, Pasiunea si Dorinta in centrul unui vulcan, Uitarea - am uitat unde s-a ascuns...

Cand Nebunia a terminat de numarat, Dragostea nu gasise inca loc sa se ascunda. Pana ce a zarit o tufa de trandafiri si, induiosata s-a ascuns intre florile ei.

Prima care a fost gasita a fost Lenea, la trei pasi, dupa o piatra, apoi a gasit-o pe Credinta pe care a auzit-o vorbind cu Dumnezeu in Cer. Au urmat Pasiunea si Dorinta pe care le-a simtit vibrand in miezul vulcanului. Din greseala a gasit-o pe Invidie si si-a dat imediat seama unde poate fi Triumful. Egoismul a iesit singur pentru ca s-a dovedit ca se ascunsese intr-un cuib de viespi. Facandu-i-se sete s-a apropiat de lac si a gasit Frumusetea. Indoiala era pe un gard, nehotarata pe care parte sa se ascunda. Pe Talent in iarba proaspata, pe Neliniste intr-o grota intunecata, pe Minciuna in vazul tuturor, pe Uitare...uitase ca joaca si ea...

Doar Dragostea nu era de gasit nicaieri. A cautat dupa fiecare copac, sub fiecare piatra, in apele fiecarui paraias, pe culmile muntilor, in fiecare coltisor de pe planeta...si cand era pe punctul de a se da batuta...a zarit o tufa de trandafiri si i s-a parut ca este cineva acolo. A inceput sa miste crengile si a auzit un strigat de durere. Spinii ranisera ochii Dragostei. Nebunia nu mai stia ce sa faca pentru a-si cere scuze. A plans, a implorat, a cerut iertare si a promis ca toata viata-i va fi servitoare.

De atunci, de cand s-a jucat prima data pe Pamant "De-a v-ati ascunselea", Dragostea este oarba, iar Nebunia o insoteste peste tot.

H. Agudelo...cu miltumiri unui Anonim

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 27-09-2006, 06:58 AM

Ce mistoooooooo!

O sa ajung dependenta de Vitaminele astea .

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 27-09-2006, 11:17 AM

28.09.2006

Mecanica sufletului

Un om conducea o masina pe un drum lung si singuratic, cand deodata masina s-a oprit. Omul a coborat si s-a uitat la ea sa vada ce are. Gandea ca in curand va gasi defectiunea masinii sale. O cunostea bine, caci o avea demult. Totusi, intr-un tarziu si-a dat seama ca nu reuseste.
In acel moment a aparut o alta masina din care a coborat un domn, acesta oferindu-se sa ajute.
"Domnule, e masina mea, o cunosc ca-n palma. Nu cred sa reusiti s-o reparati, daca eu n-am reusit."
Celalalt barbat a insistat schitand un zambet.
"Bine, incercati, dar nu cred sa reusiti..." insista omul nostru.
Cel de-al doilea, s-a pus pe treaba si in scurt timp a reusit sa porneasca automobilul.
Proprietarul uimit a intrebat: "Dar cum ati reusit?"
"Stiti, numele meu este Felix Wankel...Eu am inventat motorul rotativ pe care-l are masina dumneavoastra..."

Spuneti-mi de cate ori, lovindu-ne de probleme afirmam...aceasta esta viata mea, problema mea, destinul meu?...incercati sa cereti ajutor mecanicului de suflete

H.Agudelo...cu multumiri lui Jose Octavio Acosta Gil