Cel mai greu e sa recunosti ca ai o problema si sa ceri ajutor.

Liliana, multumesc pentru portia de vitaimie! E o placere sa intru la tine aici!

29.09.2006

Cei trei batrani

O femeie a iesit din casa si a vazut trei batrani asezati in strada. S-a gandit ca le e foame si i-a invitat sa intre.
"Barbatul tau e acasa?"
"Nu..."
"Atunci nu putem intra..."
Cand s-a innoptat si barbatul casei s-a intors, femeia i-a spus de cei trei batrani si acesta a rugat-o sa-i invite la masa. Femeia a iesit si i-a invitat pe toti trei.
"Noi nu intram in nici o casa impreuna...Numele lui este Belsug, al lui Succes si al meu Dragoste...Acum intra in casa si intreaba-l pe barbatul tau pe care dintre noi doreste sa-l invite."
Femeia a intrat, i-a povestit barbatului. Acesta s-a consultat cu femeia si cu fata lui...au hotarat sa-l invite pe Dragoste.
Femeia a iesit si a spus: "Dragoste, poftim la masa." Dragostea s-a ridicat si a pornit spre casa. La fel au facut si Belsug si Succes. Surprinsa femeia a intrebat din nou..."Parca spuneati ca nu intrati impreuna in nici o casa?"
"Daca i-ati fi invitat pe belsug sau pe succes...noi am fi ramas afara. Insa oriunde merge Dragoste, mergem si noi."


H. Agudelo

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 29-09-2006, 07:34 AM

adevarat ce spui tu aici, liliana

Super subiect, eu il ocoleam crezand ca vb. despre Supradin, Cavit si Magneziu

Ce surpriza, nu?

Sexy...de acum vei intra in fiecare zi sa citesti aici,nu-i asa ???? Asa fac si eu......avem multe de invatat din tot ce ne pune Liliana la dispozitie aici .Multumim ,Liliana !!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Sunteti toate niste dragutze:).

30.09.2006

Toti suntem vase crapate

Un caraus de apa din India avea doua vase la capetele unui bat si le cara pe umeri. Unul dintre vase avea mai multe crapaturi pe unde curgea incet o parte din continut, in timp ce celalalt vas era perfect si pastra tot continutul.
Timp de doi ani la rand s-a intamplat asta in fiecare zi. Bineinteles, vasul cel bun era mandru de performantele lui, se credea perfect pentru scopul pentru care fusese facut.
Sarmanul vas crapat era rusinat de propria imperfectiune pentru ca nu putea sa aduca decat jumatate din continutul de apa.
Atunci, vasul spart i-a spus stapanului asa: "Mi-e rusine si vreau sa cer iertare, pentru ca din cauza crapaturilor mele, nu poti sa aduci decat jumatate din continut, iar pe aceea obtii doar jumatate din venit."
Acesta i-a raspuns cu intelegere: "Cand ne intoarcem acasa, vreau sa te uiti la toate florile superbe care cresc pe marginea drumului."
Si vasul nostru asa a facut. Tot nu intelegea insa. Carausul ii spuse: "Totdeauna am stiut de crapaturile tale, dar am vrut sa scot ce-i mai bun din asta. Am semanat seminte de flori de-a lungul drumului pe unde mergi si, in fiecare zi, tu le-ai udat. Daca nu ai fi fost exact asa cum esti, nu ar fi fost posibil sa creez aceasta frumusete."

Fiecare dintre noi isi are propriile crapaturi...Trebuie sa fim constienti ca exista posibilitatea de a profita de fiecare dintre ele, sa incercam sa scoatem tot ceea ce este mai bun.

H. Agudelo

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 30-09-2006, 08:23 AM

01.10.2006

Lupta fluturelui

Un om a gasit gogoasa unui fluture si a luat-o acasa, ca sa poata vedea cum iese acesta din ea.
Intr-o zi a observat o gaurica. Fluturele lupta din greu sa iasa afara. La un moment dat a parut chiar ca renunta, eforturile ii erau parca zadarnice.
Atunci omul, in bunatatea sa, a hotarat sa il ajute...si cu o forfecuta a taiat putin gogoasa ca sa largeasca gaura. Fluturele a reusit sa iasa. Totusi, cand a iesit, aripile lui erau mici si chircite, iar corpul foarte umflat. Nu reusea sa zboare...Omul, in nerabdarea si bunatatea lui nu intelesese ca lupta fluturelui pentru a iesi prin gaura minuscula avea scopul ei, ca libertatea se putea obtine numai dupa acea lupta, care ajuta fluturele sa-si dezvolte aripile. Privat de aceasta lupta, fluturele si-a pierdut sanatatea si in acelasi timp libertatea...pentru ca nu va zbura niciodata.

De cate ori am dorit sa scurtam drumul pentru a scapa de greutati, sa luam acea foarfeca pentru a inlatura efortul pe care trebuie sa-l depunem pentru a fi liberi. Niciodata nu primim mai mult decat putem duce. Prin eforturile si caderile noastre ne intarim. Sa nu permitem niciodata ca lucrurile pe care nu le putem avea sa ne opreasca sa ne bucuram de lucrurile pe care le avem. Nu e mai bogat acela care are mai mult, ci acela care se multumeste cu putin.

H. Agudelo...cu multumiri Hildei Martinez

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 01-10-2006, 08:59 AM

02.09.2006

Soferul

Odata, un sofer mergea pe una dintre soselele din Statele Unite cu o viteza extrem de mare, cand, dintr-o data, chiar dupa ce a luat o curba, apare un om in mijlocul strazii, dand din maini in mod disperat pentru a-l face sa opreasca. Surprins si speriat, soferul a apasat insistent claxonul, dar vazand ca omul nu se da la o parte a apasat violent pe frana, provocand un scrasnet puternic si lasand doua dare negre pe sosea.
"Asta trebuie sa fie nebun." a gandit soferul. Foarte suparat, coboari din masina si trantind portiera se indrepta catre el si-i zise: "Tu nu ai ochi, nu vezi cat de periculoasa este soseaua asta? Esti cumva nebun?"
"Nu domnule, nu sunt nebun - i-a raspuns individul - numai ca podul de la urmatoarea curba tocmai a explodat. Trebuia sa-mi risc viata pentru a o salva pe a dumneavoastra."

Poate ca si pe soseaua vietii tale a existat vreodata un nebun care ti s-a asezat in drum, rapindu-ti cateva minute. Ce s-ar fi intamplat daca soferul nu l-ar fi luat in seama pe omul din mijlocul strazii?

H. Agudelo cu multumiri lui Mateo Eustaquio

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 02-10-2006, 06:49 AM

03.10.2006

Sa iubesti viata

Iubesc viata pentru ca stiu si sustin ca este cel mai mare dar ce ne-a fost dat, pentru ca a fost primul meu lucru primit si este ultimul care imi va fi luat.

Am trecut prin nenumarate experiente de viata, dar valoarea celei mai neinsemnate dintre ele intrece tot aurul din lume.

Iubesc viata, ma bucur de ea! Ma bucur de caldura blanda a soarelui in fiecare dimineata, de noptile atat de reci si intunecoase care imi transforma ferestrele in oglinzi.

Iubesc viata pentru ca in fiecare zi imi va darui noi experiente si fiecare dintre ele imi va apartine intiparindu-se in sufletul meu.

Iubesc viata pentru ca am gustat-o si gustul ei dulce-acrisor ma fascineaza; iar daca vreun bine mi-a fost platit cu rau, acest lucru nu trebuie sa ma deprime.

Iubesc viata pentru ca ea m-a invatat ca nu binele altuia ma inalta; ca a iubi este mai frumos decat a fi iubit.

Iubesc viata cu toate capriciile ei, cu toata otrava si rautatea ei, caci, daca nu ar exista raul, cum am putea sa ne bucuram de bine?

Iubesc viata si cel mai mult iubesc dragostea pe care am gasit-o in ea; acea dragoste care ma ajuta mereu sa iubesc viata asa cum nu a fost iubita niciodata.

Iubesc viata pentru ca sunt si nimeni nu poate sa stearga existenta mea de ieri sau de acum. O iubesc pentru ca intr-o zi soarele diminetilor mele se va stinge si atunci voi sti de ce iubeam atat de mult viata, cu atata dragoste.

H. Agudelo

lilicule, nu te supara dar ma bag si eu aici putin
am primit ceva pe mail si mi-au dat lacrimile ... (era in PPT si am scos eu doar textul si-l pun aici. )
merita citit

Dragostea si Nebunia
Se spune că demult s-au întâlnit câteva sentimente şi câteva calităţi ale omului. Când PLICTISEALA bombănea a treia oară, NEBUNIA a propus: hai să ne jucăm de-a ascunselea.
INTRIGA a făcut pe mirata iar CURIOZITATEA, fără să se abţină, a întrebat: De-a ascunselea? Şi cum este asta?
“Este un joc în care eu mă fac (îmi acopăr faţa) şi încep să număr, de la unu la un milion, în timp ce voi vă ascundeţi. Când termin de numărat, vă voi căuta până vă găsesc”, explică NEBUNIA.
ENTUZIASMUL dansa de mulţumire iar BUCURIA ţopăia pentru că a reuşit să convingă ÎNDOIALA şi chiar INDIFERENŢA, cea pe care n-o interesa nimic.
Dar nu toţi au vrut să participe. ADEVĂRUL a preferat să nu se ascundă.
De ce? Pentru că la sfârşit îl găseau mereu.
ORGOLIUL considera că jocul acesta era o prostie. În fond îl deranja că nu fusese ideea lui. Iar LAŞITATEA a preferat să nu rişte.

NEBUNIA a început iute să numere.

Prima care s-a ascuns a fost LENEA care , aşa cum face mereu, s-a tolănit pe prima piatră care i-a ieşit în cale.
INVIDIA s-a ascuns după TRIUMF, care prin propriile puteri, a reuşit să se urce în copacul cel mai înalt.
GENEROZITATEA aproape nu reuşea să se ascundă. Fiecare loc i se părea minunat pentru oricare dintre prieteni.
Lacul cristalin pentru FRUMUSEŢE.
Coroana unui copac era perfectă pentru TIMIDITATE.
O adiere de vânt i se părea magnifică pentru LIBERTATE.
În fine, după ce s-a gândit la toţi, GENEROZITATEA s-a ascuns într-o rază de soare.
EGOISMUL în schimb a găsit un loc foarte bun de la început. Era aerisit, comod, doar pentru el.
MINCIUNA s-a ascuns după curcubeu.
Iar PASIUNEA şi DORINŢA, printre vulcani.
Când NEBUNIA aproape terminase de numărat, DRAGOSTEA încă nu găsise un loc să se ascundă căci toate erau ocupate.
Până ce într-un târziu a văzut o tufă de trandafiri şi s-a hotărât să se ascundă între flori.
“Un milion!”, zise NEBUNIA. Şi începu să caute. Prima care a apărut a fost LENEA care era la doi paşi.
PASIUNEA şi DORINŢA s-au simţit în vibraţia vulcanilor.
Fără să vrea a găsit INVIDIA. Şi a găsit imediat şi TRIUMFUL.
Pe EGOISM nici n-a trebuit să-l caute pentru că a ieşit singur. Ascunzătoarea lui era de fapt un cuib de viespi.
De atâta căutat, NEBUNIEI i s-a făcut sete. Şi apropiindu-se de lac a descoperit FRUMUSEŢEA.
A fost mult mai uşor să găsească INDOIALA. Stătea şi nu putea să se hotărască unde să se ascundă.

Aşa i-a găsit pe toţi.

TALENTUL era în iarba crudă
NELINIŞTEA, într-o peşteră întunecată.
MINCIUNA, în spatele curcubeului
Şi a găsit chiar şi UITAREA, care uitase că se joacă de-a ascunselea.
Doar DRAGOSTEA nu era de găsit.
NEBUNIA a căutat în fiecare copac, în fiecare izvor, pe crestele munţilor.
Şi când era să se dea bătută, a văzut tufa de trandafiri.
A luat un băţ şi a început să mişte crengile. Imediat s-a auzit un ţipăt de durere.
Spinii răniseră ochii DRAGOSTEI.
NEBUNIA nu ştia ce să mai facă să se scuze. A plâns, s-a rugat, a implorat, a cerut iertare şi a promis să rămână mereu împreună.
De atunci DRAGOSTEA este oarbă şi NEBUNIA este mereu lângă ea.


De aceea se spune c㠓Să iubeşti este o nebunie, dar măcar să iubeşti nebuneşte.”.


Acest mesaj a fost editat de julyalina: 03-10-2006, 11:12 AM

Super fetelor, mai vreau...

E povestea columbiana din 27.09.2006 O gasesti acolo putzin aranjata de mine . Nu ma supar nici un pik...ma bucur.

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 03-10-2006, 02:00 PM