04.10.2006

Marioneta

Se presupune ca acela care gandeste este o papusa de carpa...

Daca pentru o clipa Dumezeu ar uita ca sunt o papusa de carpa si mi-ar da un dram de viata, poate ca nu as spune tot ce gandesc, dar in fond m-as gandi la tot ce spun.

As pretui lucrurile nu pentru cat costa, ci pentru ceea ce inseamna.

As dormi putin si as visa mai mult, inteleg ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina.

As merge cand altii se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm, as asculta in timp ce altii vorbesc si cat de mult m-as bucura de o inghetata buna de ciocolata.

Daca asa avea o inima, m-as exprima cat de mult urasc inghetul si as astepta sa iasa soarele.

As picta un cu vis de Van Gogh pe stelele dintr-un poem de Benedetti, iar un cantec de Serrat ar fi serenada pe care as oferio Lunii.

As uda cu lacrimile mele trandafirii pentru a le simti durerea spinilor dar si sarutul carnos al petalelor.

Daca as avea un dram de viata...nu as lasa sa treaca o zi fara sa le spun oamenilor ca-i iubesc, ca iubesc.

I-as convinge pe toti ca sunt preferatii mei si as trai indragostit de dragoste.

Le-as explica tuturor cat de mult gresesc cand nu se mai indragostesc atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca daca nu se mai indragostesc, imbatranesc.

Copiilor le-as da aripi si i-as lasa sa invete sa zboare.

Batranilor le-as spune ca moartea nu vine o data cu varsta, ci o data cu uitarea.

Am observat ca toata lumea vrea sa urce pe culmile muntelui fara sa stie ca adevarata fericire sta in modul in care urci abruptul.

Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca de sus pe celalalt doar daca il ajuta pe acesta sa se ridice.

Nu suntem marionete, asa ca nimic din toate acestea nu ne este interzis...

H. Agudelo...dupa Gabriel Garcia Marquez

Sper din suflet ca nu m-am repetat...n-am fost foarte atenta, sunt foarte incurcata cu munca...zapaceala

Si daca te incurcai te descurcam noi.

nu am citit tot

05.06.2006

Sfaturi pentru a fi fericit

Cand cineva iti da un buchet cu spini, in loc sa-l iei cu indignare si sa risti sa te intepi, primeste-l cu seninatate si planteaza-l in gradina vietii tale. Dar cand aduni trandafirii, nu uita sa trimiti cel putin unul acelei persoane. La urma urmei, de la ea ai primil buchetul.

Cand cineva iti da un sut, in loc sa i-l intorci, gandeste-te ca ai facut un pas inainte, in timp ce el a ramas un pas in urma.

Cand cineva tipa la tine, nu raspunde cu aceeasi moneda pentru ca vei risca sa ragusesti si tu.

Cand cineva te scuipa, gandeste-te ca putina saliva si apa te pot face sa fii mai curat ca inainte, pe cand cel care te-a scuipat a pierdut saliva care l-ar fi ajutat la digestie.

Cand cineva rade de tine, zambeste-i. La urma urmei, el are cea mai mare nevoie sa i se zambeasca.

Pentru cine stie sa rada cu inima, timpul nu exista.

Credinta se traieste si gata.

Traiti astazi. Nu traiti in trecut si nu va lasati paralizati de viitor.

Nu visati, ci impliniti-va visele, amintiti-va ca sunteti proprii vostri fauritori.

Asculta-i pe toti, dar pastreaza-ti identitatea...

Si mai ales aminteste-ti ca mai bine gresesti, decat sa nu faci nimic...

Humberto Agudelo si Valerio Albisetti

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 05-10-2006, 06:52 AM

06.10.2006

Vei fi invingator

Cand egoismul nu-ti va limita capacitatea de-a iubi.

Cand vei avea incredere in tine insuti, desi toti se indoiesc de tine si nu te va interesa ce-ti vor spune.

Cand faptele tale vor fi pe cat de repede realizate, pe atat de durabile.

Cand vei putea renunta la rutina fara ca acest lucru sa-ti afecteze metabolismul vietii.

Cand vei sti sa distingi un zambet de o zeflemea si vei prefera sa lupti toata viata decat sa cumperi o victorie falsa.

Cand vei actiona din convingere si nu din lingusire.

Cand cei putea fi sarac fara a-ti pierde din bogatie si bogat fara a-ti pierde din modestie.

Cand vei stii sa ierti la fel de repede ca atunci cand ceri sa fii iertat.

Cand vei stii sa mergi alaturi de un sarac, fara sa uiti ca este un om si alaturi de un bogat, fara sa gandesti ca este un zeu.

Cand vei stii sa-ti recunosti greselile la fel de repede ca si izbanzile.

Cand vei stii sa oferi liniste celui care nu-ti cere vorbe si absenta celui care nu te apreciaza.

Cand nu va mai trebui sa suferi pentru a cunoaste fericirea.

Cand nu vei mai incerca sa cauti raspunsuri in cele din jurul tau, ci in tine insuti.

Cand vei accepta greselile si nu-ti vei pierde rabdarea, atunci si numai atunci vei fi un invingator...

H. Agudelo cu miltumiri unui Anonim

Mi se pare ca acest text seamana foarte mult cu una din poeziile pe care le apreciez mult...Daca a lui Kipling. De aceea m-am gandit ca nu va veti supara daca voi plasa aici si textul acestei poezii, pentru a face comparatie

Daca
R. Kipling

De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău
Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău
Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine
De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi.

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă
Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,
Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,
Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa
De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi ceea ce-i mai mult chiar - să ştii - vei fi un OM!

Meditati la asta fetele mele...poezia aceasta mi-a atins sufletul.

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 06-10-2006, 07:27 AM

Daca mi-as putea trai din nou viata ...
de Emma Bombeck (scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de cancer)

M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in camara.
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult.
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plins si ris mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat... l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc.
Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat.
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.


Femeia

La 3 ani: Se priveste si se vede regina.
La 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa
La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halulasta!!)
La 20 de ani: Se priveste si se vede"! prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum
La 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani: Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani: Se priveste si vede intelepciune, risete si abilitate, iese si se bucura de viata,
La 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.

Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!

"Be kinder than necessary, for everyone you meet is fighting some kind of battle."

A DAY WITHOUT SMILING IS A WASTED DAY ! !

Prieteni sunt acele persoane, care te iubesc, cu toate ca te cunosc bine.
asta este foarte adevata

Acest mesaj a fost editat de julyalina: 06-10-2006, 11:25 AM

July Multumesc..

07.10.2006

Maria Jose

"In ziua in care s-a nascut fata mea, Maria Jose am simtit si o mare bucurie si o mare tristete. Imi doream un baiat. Dupa cateva luni m-am lasat captivat de zambetul ei, imi faceam planuri, totul era pentru fetita mea.
- Tata, intreba fetita, cand o sa implinesc cincisprezece ani, ce o sa primesc cadou?
- Dar iubire, de-abia ai 10 anisori, mai e pana atunci..."
Intr-o dimineata m-am intalnit cu Randolf, tatal Mariei Jose. Omul era foarte fericit, era atat de mandru de fata lui. Maria Jose era bucuria casei.
Intr-o duminica, in timpul slujbei de la biserica...Mariei Jose i s-a facut rau. L-am ajutat pe Randolf s-o duca la spital. Diagnosticul a fost clar si dureros...suferea de-o boala grava de inima, avea nevoie de un transplant. Fata era pe moarte. Chiar in acea luna, Maria Jose implinea 15 ani.
Intr-o dupa amiaza, in sfarsit au gasit un donator...lucrurile aveau sa se rezolve. Transplantul s-a facut...succes total. Dar Randolf nu venea deloc la spital si Maria Jose era surprinsa si necajita.

Cand a intrebat unde e tatal ei, mama i-a dat o scrisoare in care scria:
"In momentul in care citesti scrisoarea ai implinit deja cincisprezece ani si ai deja o inima puternica. Cand am aflat ca o sa mori, m-am hotarat sa-ti raspund la intrebarea pe care mi-ai pus-o cand aveai zece ani. Iti daruiesc inima mea, sa faci ce vei dori cu ea. Traieste fata mea. Te iubesc."

Maria a mers la cimitir si asezandu-se langa mormantul tatalui ei, a privit spre cer si a zambit, pentru ca stia ca tatal ei ii era alaturi.

H. Agudelo....cu multumiri lui Mary Escajadillo

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 07-10-2006, 01:09 PM

08.10.2006

Nenorocire sau binecuvantare

Intr-un sat mic, traia un batran cu baiatul lui de 17 ani. Intr-o zi, singurul cal alb cu care lucra a sarit gardul si a fugit cu niste cai salbatici. Lumea din sat murmura:
"Ce nenorocire pe dumneata nea Cipriane!"
Iar el, linistit raspundea:
"Poate e o nenorocire, poate e o binecuvantare..."

La cateva zile dupa, calul alb s-a intors cu un alt cal, salbatic. Lumea il saluta pe [*****] zicand:
"Ce noroc nea Cipriane!"
Ciprian raspundea:"Poate un noroc, poate o nenorocire..."

Dupa alte cateva zile, baiatul, incercand sa urce pe calul alb a cazut, fracturandu-si un picior si ramanand schiop.
Oamenii spuneau: "Ce nenorocire!"
Batranul raspundea:"Nenorocire sau binecuvantare..."

Dupa o vreme a izbucnit razboiul. Toti tinerii din sat au fost luati la lupta, doar baiatul lui Ciprian nu, pentru ca era schiop...Toata lumea din sat a spus:"Ce binecuvantare!"
Doar Ciprian insista...."Poate da, poate nu....Dumnezeu stie..."

H. Agudelo, cu multumiri lui Luis Vece

lliliana am citit toate citatele tale m-a emotionat mult cel cu MARIA JOSE . stii ca e un nume portughez? SI MAI ALES IMI PLACE MOTTOUL TAU.

09.10.2006

„Vorbeşte-ne despre Iubire.”

ALMUSTAFA îşi înălţă capul privind mulţimea şi o tăcere adâncă pogorî peste toţi. Apoi, cu o voce mare, începu:

„Când Iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar dacă vocea-i vă vorbeşte, daţi-i crezare, chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui, tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curata de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.

Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.

Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine, nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,
fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.

Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în inima Creatorului”.
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.

Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topeşti şi să devii izvor ce sursurul în noapte-şi cântă,
Să cunoşti durerea prea marii duioşii,
Să fii rănit de prea multa înţelegere,
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te,
Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de Iubire,
Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul pe care ti-l da,
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,
Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”


Kahlil Gibran

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 09-10-2006, 07:05 AM

10.10.2006

Cum a facut Dumnezeu mamele

Cand Dumnezeu le creea pe mame, s-a surprins lucrand in plus in cea de-a sasea zi. In acel moment a aparut un inger si l-a intrebat:
"Doamne, nu crezi ca pui prea multe la lucrarea aceasta?"
"Dar tu nu ai vazut de cate are nevoie? Trebuie sa fie perfect lavabila, dar nu poate fi din plastic, sa aiba 180 de parti mobile...toate inlocuibile; sa aiba o poala care sa dispara atunci cand se ridica in picioare, sa aiba un sarut capabil sa vindece orice, de la un picior rupt la o deziluzie din dragoste si bineinteles, sa aiba trei randuri de maini."
"Trei randuri de maini? zise ingerul. Sub nici o forma..."
Nu mainile imi creeaza probleme, ci mai degraba cele trei randuri de ochi pe care trebuie sa le aiba. O pereche de ochi care sa vada prin usa inchisa atinci cand intreaba -Ce faceti acolo copii?-, ea deja sa stie. A doua pereche sa fie la ceafa ca sa vada ce nu vrea, dar ce trebuie sa stie. Si bineinteles, cei normali cu care sa vada copilul nazdravan si sa-i spuna din priviri -Inteleg si te iubesc.- Sunt atat de aproape de a crea ceva asemanator mie...Hmmm... I-am facut si un dispozitiv ca sa se poata vindeca singura cand este bolnava, sa poata hrani o familie de sase persoane din doar o jumatate de kilogram de carne si sa poata avea si un copil de trei ani in grija."
"Mi se pare un model delicat Doamne..."
"E foarte rezistenta, gandeste si mai mult decat atat, are intuitie..."
Ingerul atinse obrazul mamei: "Aici e o scapare Doamne..."
"Nu e o scapare, e o lacrima..."
"Pentru ce?"
"Pentru a exprima bucuria, tristetea, durerea, deceptia, singuratatea si mandria...Totusi, nu-mi amintesc s-o fi pus acolo..."

H. Agudelo

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 10-10-2006, 06:41 AM

Deeeeeeeci....
Cateodata ne intrebam de ce prietenii nostri ne trimit glume fara sa scrie un cuvant. Poate acest lucru va explica. Cand esti foarte ocupat dar tot vrei sa tii legatura, ce faci? Trimiti o gluma. Cand nu ai nimic de spus, dar tot vrei sa mentii contactul ce faci? Trimiti o gluma.
Cand ai ceva de spus, dar nu stii cum, sau nu stii ce, trimit o gluma. De asemenea, ca sa stii ca esti important, ca ti se duce dorul, ca esti inca iubit si indragit, ghici ce primesti? O gluma. Deci, data viitoare cand primesti o gluma, sa nu ai impresia ca ai primit inca o gluma forwardata, ci ca cineva s-a gandit la tine azi si ca prietenul tau de la capatul celalalt al calculatorului a vrut sa iti daruiasca un zambet.

Esti binevenit la castronul meu oricand.