foarte adevarat, liliana!

17.10.2006

Ceva nu e in regula

Aveam 16 ani si locuiam impreuna cu parintii mei in cladirea institutului pe care il fondase bunicul meu la 18 mile distanta de orasul Durban, in Africa de Sud, in mijlocul plantatiilor de zahar. Locuiam destul de departe, la tara si nu aveam vecini, asa ca eu si surorile mele eram de-a dreptul entuziasmati atunci cand puteam sa mergem in oras sa ne vizitam prietenii sau sa vedem un film la cinema.
Intr-o zi, tatal meu m-a rugat sa-l duc in oras la o conferinta care dura toata ziua si eu am profitat de ocazie. Pentru ca mergeam in oras, mama imi daduse o lista de lucruri pe care trebuia sa le cumpar de la supermarket si, cum aveam sa-mi petrec toata ziua acolo, tata mi-a cerut sa ma ocup si de alte lucruri ce trebuiau rezolvate, cum ar fi sa duc masina la atelier.
Cand ne-am despartit, mi-a zis: "Ne vedem aici la ora 5.00 p.m. ca sa mergem acasa." Dupa ce am rezolvat toate treburile in fuga, m-am dus la cel mai apropiat cinema. Eram atat de absorbit de filmul cu John Wayne, ca nici nu stiu cand a trecut timpul. Era 5.30 p.m. cand mi-am adus aminte. Am fugit la atelier, am luat masina si m-am grabit inspre locul unde ma astepta tata.
Era aproape 6.00 p.m. M-a intrebat nelinistit: "De ce ai intarziat?" Imi parea rau si nu am putut sa-i spun ca vedeam un film cu John Wayne. I-am zis ca nu era gata masina si a trebuit sa astept...Asta i-am zis fara sa stiu ca tatal meu sunase inainte la atelier.
Cand si-a dat seama ca l-am mintit, mi-a zis: "Ceva nu e in regula in modul in care te-am crescut pentru ca nu te-am facut sa ai incredere in mine si sa-mi spui adevarul. O sa ma gandesc la ce anume am gresit in privinta ta. O sa merg pe jos cele 18 mile (vreo 27 kilometri) pana acasa si o sa ma gandesc la asta."
Asa ca, imbracat in costum si cu pantofii aceia eleganti, a inceput sa mearga spre casa pe drumuri cu noroi si fara lumina. Nu puteam sa-l las singur...asa ca am condus cinci ore si jumatate in spatele lui...vazandu-l suferind agonia unei minciuni stupide de-a mea. De atinci mi-am propus sa nu mai mint niciodata.

H. Agudelo
Dr. Arun Ghandi, cu multumiri lui Rodrigo Villareal

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 17-10-2006, 06:25 AM

Te rog trimite acest mesaj mai departe la toate femeile care iti sunt rude si prietene, ca sa le amintesti cat de uimitoare sunt!

July...10.10.2006 Cand Dumnezeu a creat mamele


Amalia...

"Pacea nu este o stare pe care o putem obţine mecanic. Dacă veţi căuta pacea menţinând în voi condiţii de tulburare şi excitare, nu o veţi găsi niciodată. Pacea este un rezultat, o consecinţă, ea determină ca toate funcţiile şi activităţile interioare şi exterioare ale omului să fie perfect echilibrate şi armonizate. Trebuie, deci, să cunoaştem mijloacele şi metodele capabile de a produce pacea, şi aceasta este o ştiinţă întreagă." Lazarev

lilisor scuzele mele ca sunt mai zapacita asa din fire

si uite ca sa repar greseala :

18.10.2006

Inelul

"Vin, invatatorule, pentru ca ma simt atat de slab, incat nu mai am forta sa fac nimic, ca sunt lenes si destul de prost. Cum ma pot indrepta? Ce pot face pentru ca oamenii sa ma aprecieze mai mult?"
Invatatorul, fara sa-l priveasca, i-a zis: "Cat de rau imi pare, baiete, nu pot sa te ajut, trebuie sa rezolv intai problema mea personala. Poate mai incolo..." Si facand o pauza a adaugat: "Daca ai vrea sa ma ajuti tu pe mine, as putea sa rezolv problema asta mai repede si pe urma te-as putea ajuta pe tine." "In...Incantat..." s-a balbait tanarul, dar simtea ca iar nu era luat in seama, iar nevoile lui amanate..."Bine", a zis invatatorul. Si-a scos inelul pe care-l avea pe degetul mic si dandu-i-l baiatului i-a zis: "Ia calul de afara si mergi pana la piata. Sunt nevoit sa vand acest inel pentru ca sa platesc o datorie. Trebuie sa obtii cat mai mult posibil, dar sa nu accepti sub nici o forma mai putin de o moneda de aur pe el. Du-te si intoarce-te cu moneda cat mai repede."
Tanarul a luat moneda si-a plecat. Intreaga zi s-a straduit sa obtina moneda de aur...n-a reusit. Dezamagit de esec s-a suit pe cal si s-a intors. A intrat in incapere si a spus: "Invatatorule, imi pare rau, nu am reusit sa fac rost de ceea ce mi-ai cerut. As fi putut face rost de una sau doua monede de argint, dar nu cred ca as fi reusit sa pacalesc pe cineva cu privire la adevarata valoare a acestui inel."

"Cat de important este ce ai spus...Trebuie sa stim intr-adevar, care este adevarata valoare. Urca din nou pe cal si mergi la bijutier. Cine poate sti mai bine decat el? Spune-i ca vrei sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar putea oferi pe el. Dar oricat iti ofera, nu i-l vinde. Intoarce-te cu el la mine."

Tanarul s-a urcat din nou pe cal. Bijutierul a examinat inelul lalumina unei lampi cu lupa, l-a cantarit si apoi i-a zis: "Baiete, spune-i invatatorului ca daca vrea sa-l vanda acum, nu pot sa-i dau mai mult de 58 de monede de aur pe el."

"58 de monede!", a exclamat tanarul...

"Da, a raspuns bijutierul. Stiu ca in timp as putea obtine chiar 70 de monede, dar ce sa zic, daca vrea sa-l vanda urgent..."

Emotionat, tanarul s-a intors la casa invatatorului sa-i povesteasca ce s-a intamplat.

"Ia loc, i-a zis invatatorul dupa ce l-a ascultat. Tu esti ca inelul acesta, o bijuterie valoroasa si unica. Si prin urmare doar un expert adevarat te poate evalua la justa ta valoare. Cum oare pretinzi de la un oarecare s-o poata descoperi?"

Si zicand asta si-a pus inelul inapoi pe degetul mic.

H. Agudelo...cu multumiri Silvitei Gudiel

liliana, stiai ca te iubesc ? si nu sunt pe invers

Cata dreptate ai draga mea.
Pe babeste am mintile razna;
Aurveda zice ca am un dezechilibru Vata;
Psihiatra zice ca am dat pe afara, am ascuns prea multe frustrari, am acumulat prea mult stres si acu trebe sa ma linistesc.
E tare greu.........
Dar lucrez la asta.
Ma tratez, ascult muzica de relaxare, beau ceai antistress, incerc sa fiu calma, fac yoga si exercitii de relaxare, ma rog.........
Trebuie sa marturisesc ca nu sunt o buna crestina ortodoxa, desi citesc rugaciunile, nu simt partea cu umilintza iar pasajele cu tenta de amenintzare( cu focurile iadului) ma infioara.
Deci fac tot ce ma pricep io sa imi gasesc echilibrul.

Si eu sunt ortodoxa. Nu dau prea des pe la biserica. Totusi cred in Sfanta Treime...
Frica...nu asta e calea spre credinta...si nu umilinta cu definitia aceea din dictionar. Iubirea e cheia si smerenia. Adica sa intelegi ca esti supus greselii, ca nu ai dreptul sa te pui mai presus de ceilalti judecandu-i, pentru ca nu esti cu nimik mai bun ca ei...ca esti o biata coaja de nuca intr-un ocean imens...Credinta e bucurie, e lumina, sunt lacrimi de fericire cand ai revelatia ca in sfarsit ai mai inteles o bucatica...ca ai reusit sa mai urci o treapta pe calea elevarii...ca ai sansa sa traiesti aceasta viata pentru a invata mai mult. Credinta e ca un boboc de trandafir care e splendid...dar atunci cand pocneste te infioara. O simti cum iti curge prin vene . Nu umilinta...nu asa cum scrie in dictionar...puterea de a recunoaste ca esti mic, dar totusi mare. ...Smerenia nu inseamna lipsa de personalitate...si astea sunt cuvintele Parintelui Arsenie Boca

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 18-10-2006, 07:09 PM

Imi cer iertare pentru intarzierea de astazi. S-a intamplat ceva si nu am reusit sa intru pe oneden.

19.10.2006

Ganduri ale unui razboinic al luminii

“Deşi am trecut prin tot ce am trecut, nu regret greutăţile în care m-am vârât, din pricină că ele m-au adus în locul unde am dorit să ajung.
Acum, tot ce am e spada aceasta şi i-o încredinţez oricui doreşte să-şi urmeze călătoria. Port asupra mea semnele şi cicatricile luptelor - ele sunt mărturii a ceea ce am trăit şi recompense pentru ceea ce am cucerit.
Sunt semnele şi cicatricile dragi care-mi vor deschide porţile Paradisului.

A fost o vreme când am trăit doar pentru că trebuia să trăiesc. Acum însă trăiesc pentru că sunt un războinic şi pentru că vreau ca într-o bună zi să stau lângă Acela pentru care am luptat atât de mult.
Acum ştiu de ce anume sunt în stare; nu am nevoie să bat lumea expunându-mi calităţile şi virtuţile. Şi totuşi în fiecare clipă se iveşte cineva care vrea să demonstreze că e mai bun ca mine.
Pentru un războinic nu există “mai bun” sau “mai rău”: fiecare om posedă darurile necesare pentru drumul său individual.
Unii inşi insistă însă. Provoacă, insultă, fac totul ca să irite. În această clipă, inima îi spune: Nu accepta insultele, ele nu-ţi vor spori abilităţile. Te vei osteni doar.

Un războinic al luminii nu-şi pierde timpul plecând urechea la provocări; el are un destin de împlinit.
Războinicului luminii nu-i e frică să pară nebun.
Toată ziua stă de vorbă cu inima sa. Spune lucruri care se bat cap în cap, toarnă la baliverne.
Într-o bună zi, îşi observă o schimbare în voce si înţelege că e pe cale să creeze un canal pentru o înţelepciune superioară.
Războinicul pare nebun, dar asta e doar o deghizare.

Un războinic al luminii studiază cu multă grijă poziţia pe care ţine să o cucerească.
Oricât de dificil i-ar fi obiectivul, există totdeauna un mod de a depăşi obstacolele. El verifică drumurile alternative, îşi ascute spada, se străduieşte să-şi umple inima cu perseverenţa necesară pentru a înfrunta provocarea.
Dar, pe măsură ce înaintează, războinicul îşi dă seama că există dificultăţi pe care aproape nu le prevăzuse.
Dacă va aştepta momentul ideal, niciodată nu se va urni din loc; e nevoie de un strop de nebunie ca să faci pasul următor.
Războinicul foloseşte un strop de nebunie. Pentru că - în război şi în dragoste - nu se poate prevedea totul.

Războinicul luminii ştie că nimeni nu e prost, iar viaţa îi învaţă pe toţi - chiar dacă asta cere timp.
El dă tot ce poate şi aşteaptă ca şi ceilalţi să dea tot ce pot. În plus, încearcă să le arate tuturor, cu generozitate, de ce anume este capabil fiecare. Chiar dacă ai tras de multe ori cu arcul, continuă să fii atent la felul cum pui săgeata şi întinzi coarda.

Înlăuntrul fiecăruia dintre noi există un înger şi un diavol, iar glasurile lor sunt foarte asemănătoare. Un războinic ţine cumpăna asa cum trebuie.

Un războinic al luminii nu-şi poate alege niciodată câmpul de bătălie.
Uneori e luat prin surprindere în toiul unor lupte pe care nu şi le dorea; dar n-are rost să fugă, fiindcă aceste lupte îl vor urma.
Atunci, într-un moment în care conflictul devine aproape inevitabil, războinicul stă de vorbă cu adversarul său. Fără să arate frică sau laşitate, încearcă să afle de ce vrea celălalt să lupte; ce anume l-a făcut să-şi părăsească satul şi să-l caute ca să se dueleze cu el. Fără a-şi trage spada din teacă, războinicul îl convinge că acea luptă nu este a lui.
Un războinic al luminii ascultă ce are de spus adversarul. Luptă doar dacă e neapărat necesar.

Războinicul ştie că vorbele cele mai importante în toate limbile sunt cuvinte mărunte.
Da. Dragoste. Dumnezeu.
Sunt cuvinte care se pot rosti cu uşurinţă şi care umplu uriaşe spaţii goale.
Există însă un cuvânt - şi el foarte mărunt - pe care multor oameni le vine greu să-l rostească: nu.
Cine nu spune niciodată “nu” se consideră generos, înţelegător, educat, deoarece “nu”-ul este reputat a fi blestemat, egoist, lipsit de spiritualitate.
Războinicul nu cade niciodată într-o asemenea capcană. Sunt momente în care - când zice “da” pentru ceilalţi - poate zice “nu” pentru sine.
De aceea, niciodată nu spune “da” cu buzele, dacă inima sa zice ”nu”.

Paulo Coelho...Manualul razboinicului luminii

20.10.2006

Naufragiatul

Singurul supravietuitor al unui naufragiu a ajuns pe plaja unei insule foarte mici si nelocuite. S-a rugat incontinuu la Dumnezeu rugand sa fie salvat. In fiecare zi scruta orizontul cautand ajutorul, care parea ca nu mai vine. Obosit, a hotarat ca in final sa-si construiasca o casa de lemn pentru a se adaposti si pentru a depozita putinele sale lucruri.
Intr-o zi, dupa ce a cercetat insula cautand ceva de mancare, s-a intors acasa si a gasit casuta in flacari, cu un fum gros care urca pana la cer. Ce era mai rau se intamplase. Pierduse totul. A ramas mut de tristete si furie. "Doamne, cum ai putut sa-mi faci una ca asta?", se plangea cu furie.
Dar a doua zi, dis de dimineata, a fost trezit de sunetul unui vapor care se apropia de insula. Venise sa-l salveze.
"De unde ati stiut ca sunt aici?", i-a intrebat obosit omul pe salvatorii sai.
"Am vazut semnalul de fum...", au raspuns marinarii.

Este usor sa deznadajduiesti cand lucrurile merg prost, dar nu trebuie sa ne dam batuti, pentru ca Dumnezeu lucreaza in vietile noastre, chiar si in mijlocul durerii, incertitudinii si suferintei. Nimic nu este intamplator...o lectie care ar trebui in sfarsit invatata.

H. Agudelo

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 20-10-2006, 06:24 AM

o alta varianta

In Grecia antica Socrate(469-399 DC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
-Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?
-Stai o clipa, ii replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.
-Trei?
-Asa este, a continuat Socrate.Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?
-Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
-E-n regula, zise Socrate. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
-Nu, dimpotriva..............
-Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?
Omul a dat din umeri, putin stanjenit.Socrate a continuat.
-Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?
-Nu, nu chiar...
-Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?
Omul era invins si s-a rusinat.

Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv

21.10.2006

Va rog sa ma iertati pentru intarziere fetele mele. Am fost plecata aproape toata ziua. Am intrat o data scurt in speranta ca am timp...n-am reusit sa pun vitamina...o fac acum si sper ca "tratamentul" cu vitamine sa nu aiba de suferit pentru aceasta amanare.

Cuvintele inteleptului

A fost odata un rege care avea un intelept foarte batran. Orice decizie avea de luat se consulta cu acesta. Devenise aproape dependent de sfaturile sale. Intr-o zi inteleptul s-a imbolnavit grav. "Inteleptule...ce ma fac eu daca tu vei muri?" Vazandu-i disperarea, batranul i-a dat un inel care avea un compartiment secret si i-a spus sa il deschida numai in cazul in care avea o problema imposibil de rezolvat si ca acolo va gasi raspunsul.
Multi ani dupa moartea batranului, regele a fost de cateva ori pe punctul de a desface inelul, amanand acest moment de fiecare data, pentru o posibila problema viitoare mult mai dificila.
Intr-o zi...n-a mai stiut ce sa se faca si a hotarat sa deschida inelul. Inauntru era o hartiuta pe care scria..."Voi trece si peste asta...".

H. Agudelo...cu multumiri lui Jorge E. Chan (Panama)

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 21-10-2006, 06:50 PM

22.10.2006

De ce este atat de greu sa ai prieteni adevarati?

Poate ca tot timpul cautam ceea ce nu am putut avea. Tatal meu mi-a zis odata, cand eram mic: "Fiule, prietenii se numara pe degetele de la maini si de multe ori, tot iti mai raman degete." De atunci ma intreb intruna: care or fi adevaratii mei prieteni?
Poate ca trebuie sa nu am incredere in nimeni dintre cei pe care i-am cunoscut? Nu stiu cum sa aflu care sunt adevaratii mei prieteni.
Or fi cei care ma cauta sa iesim impreuna sau cei care ma trezesc cand dorm?
Or fi cei care ma sprijina cand sunt trist sau cei care ma fac sa-mi vad greselile, chiar daca nu-mi sunt pe plac?
Or fi cei care ma felicita de ziua mea de nastere si care sarbatoresc cu mine toata noaptea sau cei care cu un simplu telefon ma fac sa ma simt bine?
Or fi cei care sunt acolo cand am nevoie de ei, sau cei care, in ciuda absentei lor m-au iubit cel mai mult?
Oare sunt cei carora le povestesc despre iubirile mele in secret, sau cei la care fac pe grozavul ca mare cuceritor fara nici un temei?
Cei care imi spun ca totul este bine sau cei care ma contrazic si ma fac sa vad raul?
Cei care imi imprumuta bani cand am nevoie, sau cei care ma refuza stiind cum am de gand sa-i folosesc?
Cei care ma saluta si ma strang in brate cand ma vad sau cei care ma primesc cu un suras si cu o sincera strangere de mana?
Cei care imi raspund la tot ce ii intreb sau cei care, fara sa le-o cer, plang cu mine pentru ce mi s-a intamplat?
Cei care imi spun ca ma iubesc sau cei care, cu un zambet, transmit mai mult decat atat?
Cei cu care nu ma cert niciodata sau cei cu care ma supar cateodata?
Adevarul este ca pot exista o multime de feluri de prieteni; dar eu contez pe cei care, desi cunosc sentimentele mele, gandurile mele, imaginatia mea, bucuriie mele, reusitele si esecurile mele, au incredere in mine si, mai ales, ma accepta asa cum sunt, fara rationamente si reprosuri; care pur si simplu spun... uite, cel de acolo este PRIETENUL meu.


H. Agudelo

23.10.2006

Spitalul lul Dumnezeu

M-am internat in spital sa-mi fac un control de rutina si am constatat ca eram bolnav.
Mi s-a luat tensiunea si am un grad extrem de scazut de BLANDETE.
Mi s-a luat temperatura , termometrul a inregistrat 40 de grade de EGOISM.
Am facut o electrocardiograma si diagnosticul a fost ca aveam nevoie de mai multe by-pass de DRAGOSTE, pentru ca venele mele erau blocate si nu pompau sangele la inima mea goala.
Am trecut la ortopedie: nu puteam merge alaturi de fratele meu si nici nu puteam sa-l imbratisez pentru ca aveam o fractura, dupa ce m-am impiedicat de VANITATEA mea.
La fel mi-au gasit miopie, pentru ca nu puteam vedea dincolo de aparente.
La fel mi-au gasit surzenie si mi s-a pus diagnosticul de a fi ramas singur intre cuvintele goale din fiecare zi.
Jalnic, nu?
Am primit si tratament...In fiecare dimineata cand ajung la serviciu o lingura de BUNA ZIUA. La fiecare ora un comprimat de RABDARE si o cana de TOLERANTA. Cand ajung acasa o injectie cu DRAGOSTE, iar cand voi merge la culcare doua capsule de CONSTIINTA CURATA.

H. Agudelo

Acest mesaj a fost editat de lliliana: 23-10-2006, 06:50 AM