M-am plimbat putin pe aici si mi se pare ok atmosfera. Am vazut ca sunt si mai tineri si mai varstnici, si femei si barbati si va intelegeti bine. Sper sa ma primiti si pe mine in clubul vostru si sa nu deranjez.

Vreau sa va cer si eu sfatul. Nu stiu ce sa mai fac. Sunt tristaa si ma simt obosita. Cred ca am incercat sa fac totul si simt ca sunt pe punctul sa renunt.
Sunt cu prietenul meu de 4 ani, am trecut prin multe impreuna, de-am maturizat (zic eu) impreuna, ne-am facut rostul nostru in viata, adica fiecare are serviciul lui, dar parca nu avem rostul nostru impreuna. Nu stiu ce s-a pierdut si ce sa fac sa ne iubim ca la inceput. Acum nu mai e decat servici-casa, servici-casa si foarte rar o vizita undeva. Nu mai e pasiune, nu mai e interes
Inainte cand ne culcam mereu adormeam unul in bratele celuilalt, iar acum adoarme mereu inaintea mea si se intoarce cu spatele.

Oare are pe alta? Va rog ajutati-ma!

Ce varsta aveti?

Eu am 22 si el 24, dar nu stiu ce importanta ar avea.

Pai eu cred ca varsta are o mare importanta mai ales prin prisma faptului ca odata cu trecerea timpului oamenii evolueaza. Iar viteza si directia in care evolueaza este afectata de varsta. Daca discutam sub unghiul asta, se prea poate ca voi sa fi fost cu totul altfel acum 4 ani (nu mult dar semnificativ) si intre timp sa va fi schimbat destul incat motivele pentru care ati inceput relatia sa fie putin fumate.

La 22, 24 de ani voi prezentati simptomele unui cuplu de 30 si (sau poate 40). Nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau dar pot sa-ti spun cum imi miroase mie. In principiu, nu as mai privi cu incredere in viitor si as cauta sa inteleg ce inseamna viata pentru mine si ce nevoi am; foarte important, sa studiezi cu atentie alternativele pe care le ai (ramaneti impreuna, pleci in tarile calde).

Apropo. Ca teorie, eu cred ca relatiile mai mari de 2-3 care nu sunt finalizate sunt o pierdere de timp. Cred ca trebuie sa stii asta cand citesti ceea ce am scris. Nu o aplic la tine acum, pentru ca tu aveai 18 ani cand ai inceput relatia (daca matematica mea este corecta), si cred ca abia acum te indrepti spre o maturitate mai lucida.

Am dat si eu cu paru'n balta. Ok?

De acord ca daca o relatie neimplinita dupa 2-3 ani inseamna ca ceva e subred. Trebuie sa analizezi sa vezi daca s-au schimbat lucrurile care va legau la inceput si daca se poate schimba ceva.

Multumesc pentru raspunsuri.
Tman, nu prea inteleg fraza asta. De ce zici ca avem simptomele unui cuplu de 30-40 de ani?

In legatura cu relatia noastra, adevarul este ca si eu m-am gandit ca dupa ce ne-am mutat impreuna ar fi fost cazul macar sa discutam ce vrem fiecare de la relatie si daca se poate finaliza cu casatoria sau doar stam pana apare "the one". :mellow: Prietenul meu nici macar nu e dipsus sa vorbeaca despre asa ceva, iar eu ii stiu punctul de vedere si nu am deschis niciodata discutia.

De cand am pus mesajul initial, lucrurile stau cam la fel, dar planuim o iesire undeva in afara tarii pentru cateva zile si eu sper sa se mai indrepte. Ma mai gandesc ca e foarte stresat cu serviciu si mereu ajunge acasa pe la 8 seara cand, normal e foarte obosit.

Fraza a fost putin riscanta, recunosc.

Ce vroiam sa spun e ca la 30 - 40 de ani pasiunea se vede mai putin (din exterior, intre n-am fost niciodata ). Asta nu inseamna neaparat ca nu exista, dar n-as baga mana in foc.

Hai, mai da-ne si noua cateva detalii...

De ex, cand v-ati mutat impreuna?


Cat despre "planuim..." vezi sa nu vezi mai mult decat e (scuze pentru sintaxa). Iar despre faza cu stresul, din punctul meu de vedere tu ar trebui sa fii oaza lui de bunadispozitie, nu sa se inchida in fata ta. Toti suntem stresati.

Weekendul asta a fost unul chinuitor ... S-a hotarat vineri seara tarziu sa plece acasa la ai lui (in alt oras) pentru ca cica are tacsu nush ce traba cu el. Asa o fi? Nici nu mai stiu ce sa cred.
S-a intors azi dimineata, dar eu plecam la treba si nu am putut sa discutam. Sa vedem deseara.

Mai, nu stiu ce sa zic, miroase cam nashpa (am deschis si fereastra).

Totusi, tu esti in mijlocul actiunii, sa nu te lasi influentata de ce zic eu.

La telefon ati vorbit macar in timpul w-end-ului? Discutiile cum au fost?

Da, am vorbit in weekend si parea ok. Chiar m-a sunat de cateva ori ca "ii era dor de mine" Mi-a adus si niste papuci de plaja, ca stia ca imi caut...
Sa stii ca si eu m-am gandit ca s-ar putea sa fie cu alta, dar cu papucii? doar nu ii zicea aleia ca ii iau pentru prietena mea~

Sa stii ca daca relatia scartaie nu e neaparat din cauza numarului 3.

Ce mi se pare ciudat e ca se decide sa plece pe neastepate si fara sa tina cont daca tu aveai alte planuri (asta am inteles din ce ai scris) iar apoi te suna sa-ti spuna ca ii e dor de tine. Suna a vinovatie.

Acum eu ma joc de-a Bebe Mihaiescu. Treci pe la mine pe la cabinet marti, ok?

Diana ce se mai aude pe la tine?

Diana, sper ca nu te-a suparat ultimul meu post.

eu una nu prea "prind" valabilitatea acestei afirmatii.
prin "finalizare" intelegi casatorie?
adica iti "pierzi timpul" cu cineva care, barbat, nu te "inmatriculeaza" pe numele lui si nu te "ridica" la rangul de nevasta?
si, invers, daca "v-ati luat", inseamna ca sigur relatia merita, ca are o finalitate?

A spus ca pleaca din tara.Poate ca inca nu a revenit

Ce spuneam de fapt este ca daca iti ia 3 ani sa iti dai seama ca persoana de langa tine nu este chiar ce cauti si se impune o despartire, ai probabil nevoie de ochelari sau de un miros mai bun. In concluzie, ai cam pierdut timpul, trebuia sa-ti dai seama mai devreme. E clar?

Hai sa mai incerc odata. O relatie se poate finaliza prin casatorie (teoretic spre asta tindem toti dupa o anumita varsta). Iar finalizarea poate sa aiba loc si dupa 2 ani, si dupa 5 ani si dupa 10, 15 (cazuri radicale). Daca in perioada asta totul a fost ok, inseamna ca e super. Daca ti-a luat 5 ani sa iti dai seama ca relatia nu prea are viitor... pai...

PS. Am si eu o parere. Nu ma impuscati!

Nu mai stiu daca am zis sau nu ( ) dar eu am "regula de 3 luni" sa imi dau seama daca merge o relatie sau nu (in linii mari) si "regula de 1 an juma'te" (se poate prelungi pana la 2-2,5 depinde de timpul petrecut impreuna) sa imi dau seama daca e omul potrivit pentru restul vietii.

Cand oamenii se despart dupa mai multi ani, nu inseamna neaparat ca atunci au realizat ca cel de langa el nu e cel potrivit. Ar putea fi:
- spera ca in timp se vor schimba anumite chestii, dar nu a fost asa
- chiar s-au schimbat anumite lucruri, dar in rau
- a intervenit rutina/plictiseala si nu au stiut cum sa treaca peste acel moment
- petrec mai mult timp cu alte persoane decat cu partenerul (cu colegii de exemplu) si se instraineaza.

cred ca ar mai fi, dar astea mi-au venti acum in minte.

Sper ca Diana e bine!

Nici eu nu cred in afirmatia "Ca teorie, eu cred ca relatiile mai mari de 2-3 care nu sunt finalizate sunt o pierdere de timp".
Prietenul meu si cu mine suntem impreuna de 9 ani (bine mersi, indragostiti si foarte fericiti) si nu avem de gand sa ne casatorim inca. Cel putin nu pana nu vrem sa avem un copil. De ce sa fac asta? Doar ca sa-mi schimb numele?? Voi stiti cat mai costa un buletin in zilele noastre!?!?

Nici eu nu sunt de acord cu afirmatia asta...mai ales ca eu si cu sotul meu am fost 12 ani impreuna,ca prieteni si de 5 ani suntem casatoriti.Avem o casnicie minunata si nu cred ca certificatul a schimbat ceva la noi.
Parerea mea e ca nu trebuie sa se finalizeze relatia neparat,daca cei doi se inteleg bine si nu au alte motive sa o faca...ma refer la un copil.

Inteleg. Ia uite ce am scris mai sus:

Atrag atentia ca am zis "finalizare = casatorie", si am folosit si cuvantul "teoretic". N-am zis neaparat ca tre sa va casatoriti. Mai mult, m-am referit la "pierdere de timp" in ideea unei despartiri.

Iar cand am deschis polemica asta spunand "eu cred ca relatiile mai mari de 2-3 care nu sunt finalizate sunt o pierdere de timp", nu cred ca am specificat clar care e finalizarea. Asta depinde de fiecare din noi.

Nu cred ca-i bine asa.Bine eu inteleg te cunosti un an,doi,trei si daca e tot bine de ce sa nu fiti oficial casatoriti.Eu cred ca atunci cind ai un document la mina e alt ceva.Stii ca acum intentiile sunt serioase si te simti mai legat de omul dat mai cu responsabilitati.Dar asa...Ce dar de o mindra si-si zice nu-i mare tragedie daca ma duc la aia,totuna nu suntem casatoriti.Si tu ce faci cu anii pierduti cu el.Anii trec si te treci si tu.Si de sufletul cui ai pierdut anii astia?Ferice de voi de cei ce au trait impreuna multi ani si apoi sau casatorit.

Da Aki, dar eu incercam sa explic la ce m-am referit cu "nefinalizarea".

Personal, eu cred ca-i mai bine sa tindem catre casatorie.

In particular, pentru cei care nu sunt de acord, le recomand sa priveasca actul in sine ca pe o centura de siguranta pentru zboruri turbulente.

Bravo Tmanbone

eu una n-as putea privi actul in sine nici ca o "centura de siguranta", nici ca o garantie asupra linistii cuplului, a fidelitatii
daca unul/una e pornit/a sa insele/minta/paraseasca, nul il/o va opri o hartiuta semnata

Poate nu hartia semnata in sine, ci sfintenia casatoriei; faptul ca este un act unic, cu o persoana unica.
E ca atunci cand vrei sa-ti iei o casa. Stai cu chirie pana gasesti ce-ti place, dar cand ai gasit si ai si posibilitatile sa o faci a ta, de ce sa mai stai cu chirie? Dupa ce ai casa ta, investeti tot ce ai sa o faci cea mai frumoasa si cea mai trainica, nu?

Asta-i alta poveste, iar eu nu aplicam centura de siguranta doar acestor cazuri. In plus, am inventat termenul doar ca sa-l recomand celor care nu cred in casatorie. Raspunsul te include si pe tine, Bindy.

Eu tocmai ziceam ca SUNT pentru casatorie atunci cand ai dat peste cine trebuie! Tman, nu vad cum e valabil si pentru mine mesajul tau!

Toate bune si frumoase, dar vremurile turbulente pot aparea si in compania acestei persoane unice. Iar in situatii de criza, nu toate deciziile pe care le luam sunt bune. Aici poate ajuta centura asta de siguranta. Ma refer la faptul ca iti e relativ mai usor sa pleci cand nu exista actul casatoriei (juridic vorbind) si ca acesta te-ar putea face sa eviti anumite decizii.

Sa zicem ca n-am inteles la ce te refereai tu cu "finalizarea" relatiei,dar nici cu faptul ca e pierdere de vreme nu-s de acord...
Eu zic ca din orice relatie "nefinalizata" sau nu ai de invatat multe lucruri pina cind vei ajunge sa ai o relatie cu "finalizare".
Sper sa nu se supere nimeni,doar ne spunem parerile aici.

Sunt de acord cu tine, din orice relatie inveti ceva, din unele mai mult, din altele mai putin.

Nu mai incerc sa exprim finalizarea, nefinalizarea, pentru ca am putea discuta pe tema asta la nesfarsit. Poate la o bere, caci atunci parca toti avem chef de filosofie.

Scuze,dar acum am vazut ca esti de sex masculin
Intelegeam altfel problema.
La o bere cind s-o putea ca acum sunt cam gravida.

Imi place forumul asta mixt,ca ne mai aduce cineva,si pe noi femeile la realitatea.

Wow, sexul masculin ajuta?

Felicitari pentru copil! Cand ma fac mare o sa-mi iau si eu unul.

Cat despre realitatea femeilor, vezi pamfletul de aici.

PS. Fiecare avem dreptul la parerile noastre. Dezbaterea in public se numeste democratie, dupa unii. Eu ii zic bun simt.

nu toate persoanele de sex masculin. cele intelepte

Va multumesc pentru grija purtata si pentru sfaturi! Nu ma simt in stare sa discut acum despre ce s-a intamplat, dar daca doriti sa ma ajutati in continuare, poate imi raspundeti la noua mea grija! : Unde iti poti intalni jumatatea. Merci!

Se pare ca am aflat finalul...