si fumeaza de rupe 
....cred ca daca ar sta prea mult acasa mi-as face o mie de nervi sa-l vad ca pierde timpul aiurea si nici nu comunica cu familia, ma bucur ca nu se duce in baruri, cu fufe, asa ca din punctul asta de vedere m-am obisnuit....nu stiu cum o sa suporte bia lipsa tatalui atatea ore, dar sper ca o sa stiu sa o fac fericita
ii inchid laptopul ).gif)
.Pe asta imi e mai greu sa il inchid, dar atunci cand suna cineva la 1 noaptea raspund eu ca am somnul usor 
si ii spun ca sotzul meu doarme, sau este ocupat cu altceva , sa revina la o ora decenta.
da, mie imi pare rau ca mai mereu noi avem initiativa, planurile, dar ei? sa-si bata si ei capul 
al meu sot ma intreaba tot timpul in we ce planuri avem si daca-i zic "tu ce propui?" raspunde "pai in general tu esti cea cu planurile "...ideea este ca eu vin cu planuri, dar cateodata daca sunt legate si de alte persoane si lui ii este lene sa se deplaseze nu stie cum sa se mai fofileze si ma trimite singura
Al meu ma insoteste mereu, si la paine daca e nevoie, indiferent cat e de obosit, cat de agasante sunt prietenele mele.La noi a iesi undeva inseamna toti 4. Pentru ca workoholica sefa eram pana acum eu, dar de cateva luni si prietenul meu imi calca rau pe urme. Adica muncim ca disperatii si ne vedem cand apucam. De exemplu saptama trecuta ne-am vazut miercuri (10 minute, cat am trecut eu pe la el pe la birou) si duminica seara (vreo 2 ore cat a venit acasa sa se schimbe si sa mancam impreuna cu niste prieteni). Apoi ne-am vazut aseara putin, azi dimineata cand a plecat la munca si... Dumnezeu cu mila! Iar asta in conditiile in care eu sunt in concediu, deci am timp 100% pentru el. De joi incolo, cand ma intorc la munca... nu stiu ce va fi Si nu e bine deloc, pentru ca ne-am instrainat unul de altul, pentru ca in timpul pe care il petrecem impreuna nu mai vorbim decat lucruri pragmatice, stricte si la obiect. Adica stabilim cine plateste facturile, cine cumpara cadou vreunui amic, cine cheama instalatorul sa repare chiuveta si cat atat. 
) ca sa reusim sa ne cumparam alta casa, alte masini, sa punem bani deoparte pentru zile negre si pentru perioada in care eu voi face un copil si nu voi avea salariu. Dar ma tem ca atunci va fi prea tirziu pentru noi. Simt ca il pierd, simt ca ne pierdem unul pe altul. 
Trebuie sa inveti sa te relaxezi . Aveam si eu perioade cand eram contactat la ora doua noaptea sau 5 am pentru rezolvarea unor probleme dar trebuie sa inveti sa spui "Nu pot/nu vreau". Iar daca asta nu se poate, inchide-ti telefonul. Mi s-a intamplat sa-mi inchid telefonul si doua saptamani. In momentele acelea tot timpul oferi replica "ella@compania.ro" alaturi de "Iti voi raspunde cat mai curand posibil" si apoi prioritizezi. E simplu. 
Mi-a spus ca nici prin cap nu-i trecea ca eu as putea sa lipsesc in buricul saptamanii de la birou, asa ca i s-a parut normal sa isi planifice aceasta iesire. Sa-l scuz ca se revanseaza sambata. Dar eu sambata am programare la cosmetica si coafor (deja le iau si pe astea ca pe niste obligatii, nu ca pe o placere. Ca doar n-o sa umblu, ma scuzati, neepilata), la 1 ma duc sa-mi ridic o comanda de pantofi si intre timp trebuie sa fac curat, sa spal, sa spal masina, sa socializez cu mama (ca ea nu intelege si se supara), sa trec pe la posta ca am o recomandata (amenda, probabil) si, daca nu cer prea mult, as vrea sa si dorm.
, dar pentru asta trebuie sa fim amandoi acasa, cand s-o intampla?
Azi am primit una tare apropos de asta... buna de tot Alex, ca si bancul ala cu parfum de calculator