anul asta implinesc 26 de ani, am trecut de jumatatea distantei dintre 20-30. ma sperie gandul ca ma indrept spre 30. apoi stiu ca pe masura ce va creste fata voi inainta si eu in varsta. chestia este ca parca nu ma simt pregatita sufleteste sa intru cu adevarat in maturitate. eu ma simt inca de 20 de ani, dar usor incep sa se observe unele urme ale trecerii anilor. la maini spre ex, la genunchi, la ochi...ma sperie un pic lucrul asta ...diferenta intre ceea ce simt si ceea ce sunt. ne mai considera barbatii la fel de atragatoare ca in tinerete? topicul l-am deschis pentru ambele sexe. mie de exemplu mi se pare mult mai fermecator un barbat la 35-40 de ani decat unul la 20. la voi cum este?ce simtiti?

Faptul ca te simti tot de 20, nu e de mirare. Cred ca asta e varsta la care se simt majoritatea. Vorbeam cu tata acum vreo cativa ani si imi zicea ca l-a oprit o fata de vreo 18 ani pe strada sa il intrebe nu stiu ce si i s-a adresat cu "nene". Zicea ca era sigur ca nu vorbeste cu el, ca nu se simte "nene", ci tot de 20-25.

Pe mine a inceput sa ma sperie varsta de cand am implinit 23 de ani. De atunci simt ca la fiecare an pierd cate ceva. In ultima vreme sunt terifiata de ridurile care le am la ochi. Am dat o caruta de bani pe o "nuca" de crema pentru ochi antirid de la Clinique, dar am zis ca daca mai opreste din riduri merita.

Eu ma gandesc ca stresul asta este si datorita societatii si familiei (cel putin pentru mine). Toata lumea are ideea ca pana la varsta X ar fi bine sa faci aia, daca nu, inseamna ca e ceva in neregula cu tine. Am ajuns sa evit cat de mult posibil intalnirile cu bunicii pentru ca nu au decat 3 lucruri sa-mi spuna: casa ai, serviciu e bun, cand te mariti?

Oare cum reusesc americanii sa isi convinga familia sa nu se bage in viata lor atat de mult?

Se muta cat mai departe de ei

He he Himere si eu tot 26 implinesc anul acesta, dar ceva mia repede decat tine
Pe mine in afara de faptul ca incep sa am riduri nu ma sperie nimic.
Parerea mea e ca fiecare varsta are farmecul ei.. Si eu mi-am inchipuit mereu ca la 30 de ani o sa arat mai bine decat la 20

Nessie, stiu la ce te referi, prin asta am trecut si eu.. Si parca vad, dupa ce ma marit, o sa apara intrebari de genul: dar copii pe cand?

Eu implinesc 40 anul asta si nu ma sperie nimic. Cea mai grozava varsta zic ca a fost intre 30 si 35.

eu anul acesta fac 30 si pur si simplu nu-mi vine sa cred.....dar nu ma las,fiecare varsta are farmecul ei

Eu nu spun ca fac 33 ci ca am facut 32...parca suna mai bine.
Oricum e cea mai frumoasa perioada din viata mea...deci varsta chiar nu mai conteaza.

Eu ce sa mai zic ca am facut 41 Dar , asta e : sunt anii mei , nu i-am furat si ....ma simt ca la 25 , sa zic

dylly e la 28...in buletin, ca la minte vreo 3 maxim

Pe mine ma incearca, paradoxal, un soi de nerabdare. Nu stiu de ce, dar traiesc cu convingerea ca de la 30 de ani in colo viata mea va fi de-a dreptul minunata, ca toate greutatile tineretii (rate, cumpararea si aranjarea unei case, munca pentru a-mi face un nume in domeniul meu de activitate, stabilizarea relatiei) vor fi trecut iar eu nu voi mai avea altceva de facut decat sa ma bucur de toate astea. Sa traiesc si sa ma bucur.
Nu ma sperie ridurile pentru ca, din fericire, nu am nici unul (Multumesc mama!!!), dar am fire de par alb o gramada. Ei si? Le vopsesc si gata.
Ma gandesc mereu ca la 30 de ani nu voi mai avea prospetimea tineretii, frumusetea de la 18 ani, ca pilea mea nu va mai fi la fel de ferma si nici supla nu voi mai fi, dar voi fi mai dichisita, mai eleganta, voi capata un soi de frumusete matura, asumata.
Mie imi plac femeile de 30 - 40 de ani. Sunt sigure pe ele, elegante, stiu ce vor de la viata.

Eu fac 28 in aceasta vara. Nici pe mine nu ma sperie varsta... am ramas insa socata zilele trecute cand am descoperit riduri in jurul ochilor asa ca am inceput sa ma analizez pe toate partile : pielea nu mai e atat de frumoasa si elastica asta e, vorba Ellei, poate nu mai sunt atat de fresh ca la 18 ani, dar cu siguranta am castigat enorm in alte directii

Eu am facut 36 de ani, ma simt super bine, frumoasa, iubita, asta si datorita copiilor care ii am si care imi spun mereu cat sunt de frumoasa, cat de bine miros, ca vor sa aiba ochii mei si sa fie ca mine.
Sotul meu imi spune ca sunt neschimbata (cred ca exagereaza putin deoarece cand m-a luat aveam 54 de kile ), imi spune ca arat si acum ca un porumbel alb atunci cand imi pun o rochie, ca am fatza zambitoare si luminoasa, ca am ceva kg in plus nu se baga de seama.Celulita nici atat.Cei de langa tine te fac sa te simti minunata si dorita.
Mai am zile in care vad ca fatza ma tradeaza, ca nu ma odihnesc, imi cumpar tot felul de creme scumpe pe care nu ajung sa le folosesc, fond de ten, etc...dar tot naturala ma simt mai bine.
E natural sa imbatranm, eu ma gandesc ce super o sa fie cand o sa duc fata la altar, cand o sa am si eu nepoti si o sa le trimit pe ele la plimbare, sa se distreze si sa ma lase pe mine sa le cresc si sa le educ copii, asta daca vor numai.Fiecare varsta este frumoasa.i eu vreau sa ma bucur cat pot de mult de fiecare zi.Asta ar trebuii sa faceti si voi. Parerea mea sincera.