personal simt ca de cand stau acasa cu copilul am devenit mai tensionata, mai agitata. trebuie sa incerc sa le fac pe toate si parca nu mai am stare, parca am devenit mai nerabdatoare, am devenit obsedata de curatenie, desi nu pot sa spun ca e foarte curat
stau foarte multe ore cu copilul si nu mai am viata mea, nu prea am cine sa ma ajute si chiar daca mai vine din cand in cand mama sta cam 1 ora, dar nu apuc sa ma duc si eu la cumparaturi in liniste sau pur si simplu sa ma destind, sa ma duc la un coafor ceva
cand am iesit cu fetele la cumparaturi eu dupa vreo ora gata am si cumparat, adica mi-am facut o idee despre marfa din depozit de ex. am cumparat si am plecat...am iesit cu liliana, membra a onedenului, la fel, au inceput sa sune telefoanele, iar nu mi-a tihnit prea tare...simt ca nu mai am viata mea, macar 1 data pe luna sa am cateva ore ale mele si simt ca ma schimb cumva ca devin genul de persoana care vrea sa faca cat mai multe in putin timp si de aia cred ca nu e prea placut sa vezi o persoana agitata langa tine.
la fel cand ies cu fata, sta ce sta si vrea in brate, in conditiile in care ea este grea si sunt si cu carutul dupa mine. daca vreau sa intru sa cumpar ceva, iar plange ca nu ma vede sau ca-i este cald sau cine stie ce mai are...nu stiu cum sa devin mai calma cand de fapt vad ca daca nu fac unele chestii altcineva nu le face, lucruri care trebuiesc facute...cum e la voi? reusiti sa va mentineti calmul? aveti parte de ajutor, in sensul sa mai respirati un pic fara grija copilului?

vad ca n-a mai scris nimeni, asa ca mai scriu eu in continuare ce simt
de ex. la un moment dat sunt ore cand este cu adevarat posesiva fetita, se tine scai de mine. vreau sa spal vasele si tot ma trage de pantaloni si vrea in brate cu toate ca zic eu ca-i acord suficienta atentie si uneori imi iau cafeaua si ma intorc cu spatele la ea macar 2 minute sa am un pic de liniste. nu stiu, imi dau seama ca poate ea sufera dar si eu vreau sa stau alea 2-3 minute fara imaginea ei...nu stiu cum sa fac. mi s-a zis ca am rasfatat-o prea mult. nu-mi dau seama cum ar trebui sa procedez sa fie mai bine, sa o formez ca om, ca eu oricum daca intru la servici o sa am "spatiul meu"

Draga mea ,eu nu am avut niciodata ajutor din partea nimanui si mi-a fost foarte greu atunci cand aveam adoua zi examen la faculta si eu si sotul meu iar noaptea plangeam ca nu aveam la cine sa-mi las copii pana vin de la examen dar stii totul trece,dupa ploaie vine soare Insa un lucru foarte important este ca eu cu sotul meu totdeauna ne-am completat :atunci cand cedeaza unul dintre noi intra celalalt in scena

Himere - am sa-ti raspund eu desi am trecut de ceva timp de perioada asta - copiii mei sunt mari acum. Dar asa am patit si eu. Sotul meu nu vroia- putea sa stea deloc cu copiii si eu zic ca nu e normal si nici sanatos. Am prietene care au copii mici si ai caror barbati sunt perfect capabili sa stea cu copiii. Si ma gandesc ca nici aia nu au mai multe maini sau mai multe capete decat avea barbatul meu. Si prietenele astea ale mele ies foarte bine si frumos in oras cu prietenele si se destind si se intorc acasa cu alt chef de a se ocupa de copii.

Un exemplu de curand - o prietena care are doi copii de 4 si 1 an si bona la ei a luat-o si pe bona si am mers la sala impreuna iar sotul s-a ocupat 2 ore de copii. Altadata sta ea cu copiii cat sotul merge la fotbal. Pana la urma copiii nu i-am facut singure si e normal ca si sotul sa poata sta cu copiii.

Pentru ca sotul meu nu s-a ocupat deloc de copii - a considerat ca e treaba mea - ca el nu e in stare - copiii nici nu sunt atasati de el ( nici acum cand au 11 si 13 ani). Cand zice ceva pur si simplu il ignora si asteapta sa spun eu ce am de spus.

Eu cred ca sunt doi care fac copiii si trebuie sa fie 2 care sa-i creasca. Nu doar aducand bani acasa - ci participand activ la cresterea lui.


Stand singura toata ziua cu un bebelus e normal sa simti ca o iei razna. Si sa simti din cand in cand nevoia de altceva. Ca asta e uneori o seara cu prietenele sau o plimbare prin magazine sau ca e o seara cu sotul cand bunicii au grija de cei mici( sau o bona) - orice altceva e binevenit si te face sa poti sa o iei de la capat.





Cat are Bia? Incearca sa o obisnuiesti cu prezenta altor copii. Acum a venit primavara - iesi in parc , las-o sa socializeze cu alti copii - la nivelul la care un cpil in jur de 1 an poate socializa. Iar acasa incearca sa-i gasesti ocupatii care sa o faca sa stea fara tine.

Iar Himere - cand ai sa spui ca sotul munceste pana tarziu iar tu stai acasa am sa-ti spun ca asa am facut si eu Cand am inceput serviciul eu munceam mai multe ore si sotul meu tot nu s-a implicat pentur ca vezi doamne - el nu se pricepea - eu eram deja invatata. Asa ca am sfarsit muncind pana la 7 seara, luam copiii de la gradi la 7 in timp ce sotul meu ajungea la 5 si avea nevoie sa se reculeaga.

Himere , te intreb si eu ceva . Daca te deranjeaza - asta e . Tu spui ca fata ta te trage de pantaloni si vrea doar pe langa tine .... Oare nu crezi ca are nevoie de mai multa atentie din partea ta ? Ma gandesc ca stand toata ziua pe net nu prea ai atat de mult timp pentru Bia cat ar vrea ea .
Legat de sotul tau ..... no comment .

dany, nu cred ca poti sta non-stop langa copil...e ca si cum ai sta non-stop langa sotul tau sau orice alt apropiat...ii iubesti enorm, dar ai nevoie si de pauze. si eu cand scriu scriu cu o mana si cu una o tin pe bia in brate, dar asta nu se vede din pacate

subscriu...numai ca dylly e super obosit si nu e in stare sa se concentreze sa scrie el un mesaj cat de cat coerent

Nu sunt crese sau gradinite in oras unde o poti lasa pt cateva ore pe zi, asta ca sa nu spun o zi intreaga?

Asa invata sa socializeze cu cei din jur, cum sa se comporte in prezenta altora, decat a familiei si tu ai capul mai limpede la sfarsitul zilei In plus o aduci super fericita si obosita de la gradinita si adoarme imediat (relativ), nu mai maraie. Astfel tu ai timp de tine si sotul tau se poate odihni cat vrea sau simte ca are nevoie in timpul saptamanii. Va ramane weekend-ul in care sa petreceti timp de calitate cu ea...

hehe ce simplu pare pus pe hartie... dar ca o idee, poate ai posibilitatea sa o si pui in practica

Eu mi-am dus strumful la cresa dupa trei luni a fost incontinuu bolnav,atrebuit sa-mi angajez pe cineva sa aiba grija de el.Oricum ca sa nu innebunesc cand aveam primul copil mic ieseam in supermarketuri cu el ,ne plimbam ore in sir in zilele cand sotul lucra pe tura de zi(de dim pana seara la 8)sau mergeam la o prietena la o cafea

Hai sa scriu si eu la subiectul asta,desi simt exact opusul la ce a scris Himere.

Aladana,a subliniat foarte bine,ca pentru a creste un copil e nevoie de amandoi parinti.
Eu l-am implicat pe sotul meu destul de mult si cred ca de asta sunt fericita si multumita.Cind vine de la servici,sta cu bb si eu plec.Ori la sala,ori la cumparaturi...im fac timp pentru mine si asta imi incarca bateriile.Deci cu psihicul chiar stau bine.Mai rau e cu kg Dar asta e alt subiect.
Cind plec ma intorc cu un dor de bebele meu,de nu va pot explica.Asa ca timpul cit stau cu el,mi-l petrec doar cu el.Si e asa bine.

Exact despre asta vorbeam. Daconst e o mamica fericita. Si chiar daca sotului ei poate ii este un pic mai greu decat taticilor neimplicati, satisfactia pe care o are ca s-a implicat in cresterea copilului lui si mandria ca se poate descurca cu copilul cred ca rasplateste pe deplin efortul.

Da,Dana,sa vezi ce fericit si mandru(desi nu o spune) e cind face fi-su kk pe tura lui si el se descurca.
Eu ma bucur ca simte si el acelasi lucru ca si mine fata de copilul lui.Adica faze de genul ca vine mai repede de la servici ca-i e dor de micut.

Sincer - parerea mea este ca le da barbatilor si un simt al utilitatii in relatia cu copilul si nu permite o relatie prea stransa si exclusivista intre mama si copil - societate din care la un moment dat tatal este exclus.

eu i-am creeat ideea ca are un rol foarte important in cresterea si educatia copilului ,cand mergea dupa paine sau sa plateasca facturi il trimiteam cu copiii,temele le face sotul meu cu copilul pana ajung acasa si din cand in cand ii dau sarcini de genul:spala te rog hainele pana vin si intinde-le ca-i frumos afara si se usuca pana vin acasa de la servici si el le face constient fiind ca trebuie sa ma ajute ,cu atat mai mult cu cat el are si cate doua zile libere iar eu lucrez zilnic.

emu, e cam problematic cu lasatul la cresa din cauza ca pana la 3 ani copilasii nu au sistemul imunitar format si atunci se imbolnavesc destul de repede in colectivitate. ar fi fost ok daca puteai sa lasi copilul 2-3 ore pe zi, dar nu se poate si toata ziua n-o las eu
legat de chestia cu bratele am gasit 2 solutii pe un alt site destinat copiilor
1. sa il lasi sa planga ca usor usor se dezvata- cu chestia asta nu sunt de acord
2. chiar daca esti obosita sa il tii in brate cand cere ca nu reprezinta riscul de a deveni prea alintat, cel putin asa ziceau fetele de acolo ca nu au avut probleme dupa 2-3 ani, la inceput e mai greu. am inteles ca dupa 5 ani mai vor sa stea si singuri si nici asa nu cred ca o sa-mi convina, ca o sa-mi lipseasca apropierea

Himere - asta cu sistemul imunitar pana la 3 ani e discutabila.

Eu am incercat sa-l dau pe Mihai la 1 an jumate la cresa - si pentru ca era foarte atasat de mine plangea din momentul in care il lasam pana ma duceam sa-l iau - a fost o experienta ingrozitoare. Dupa o saptamana a facut o infectie cu un virus cocsakie B - arata cumplit - diaree, febra, conjunctivita atat de grava ca nu mai putea deschide ochii si in gura arata de parca bause soda caustica ( asta m-au intrebat doctorii).
In toata cresa n-a mai existat nici un caz - concluzia doctorilor a fost ca el a facut pe sistem nervos infectia.

Am renuntat la cresa - am renuntat la servici si am incercat din nou in momentul in care cel mic avea 2 ani jumate si cel mare 4 ani jumate.
S-au integrat minunat amandoi ( cel mic mai greu - in sensul ca 3 luni nu a scos nici un sunet - manca, statea la masuta, se juca , dormea dar nu vorbea si nu raspundea) dar tot mi-au facut raceli dupa raceli. Asta in prima iarna. Dupa primul an- dezvoltarea copiilor si felul in care au invatat sa se poarte cu ceilalti copii si cat de sociabili au devenit - a meritat o iarna de raceli.

Si sa-ti mai spun o poveste. Cumnatii mei au o fetita de 2 ani. Foarte atasata de mama si bunica - nu statea decat la ele in brate , cum intra un strain incepea sa planga si sa traga de fusta mamei. Anul trecut in vara au fost cu ea in Bulgaria si au dat-o la gradinita de acolo - unde iti poti imagina se vorbeste in toate limbile pamantului - dupa o saptamana - era alt copil - vesel, sociabil, nu se mai agata de mama ei. Complet schimbata.

Eu am fost data la cresa, camin de la 2 ani si nu am avut probleme cu sanatatea.
Zic ca merita, intra in contact cu copii de aceeasi varsta, socializeaza.

mi se pare normal sa raceasca cateva luni bune la rand (se intampla adultilor, d'apai celor mici) Nu trebuie sa raceasca? Ce... tu n-ai avut muci la nas cand ai fost mica?

Nepotica noastra e la Day Care de 3 luni (au dat-o parintii de la 6 luni, ca vroia mamica sa inceapa un nou job) si vreo doua luni in continuu a fost racita. Asta nu i-a facut s-o retraga si acum fata se simte super din toate punctele de vedere, ca si parintii de asemenea

Himere eu cred ca Bianca e cel mai important lucru din viata ta, te sfatuiesc sa lasi casa sa se umple de paianjeni si sa stai cu ea, sa te bucuri de ea mereu, sa stai pe covor, sa umblii in 4 labe , sa te strambi, sa ii vorbesti, sa iesi cu ea din casa cat poti de mult, mergi la alte prietene in vizita, la magazine, in parcuri, eu te simt cam inchisa , cu un orizont cam micut,o lume a ta ,viata trebuie traita in afara casei, cu ceilalti.
Eu am facut primul copil la 26 de ani , dar mi-am implicat sotul din prima zi a sarcinii in viata de familie.Eu am continuat sa ies cu prietenele mele, sa imi vad de viata mea,de serviciul meu.Asta a facut si el, a iesit in continuare la tenis, la inot cu prietenii, la o bere, ne-am ajutat reciproc.
Sotul tau face foarte rau ca nu sta cu Bianca prea mult, el pierde, stiu ca si el are o pozitie in firma ca si sotul meu, dar sotul meu intra in casa si se inchide in camera cu fetele, sau le suna ca le asteapta in fata blocului si pleaca cu ele la bere, vb. serios, la bere in bar...sau le duce in MC la inghetata, asta in timpul iernii cand afara sunt -10 grade.Si cand se intoarce are bratele pline de flori pt.mine.Ca sa nu fac crize .


Himere, eu nu as lasa fata la cresa asa de mica, mai ales ca poti sta cu ea acasa.
In leg. cu sistemul imunitar: tu nu ii dai nimic ca sa ii cresti imunitatea? ceva gen Ribomunyl, IRS 19, Imunogrip Royal Junior, Bronhovaxon???

In legatura cu calmul...si eu eram la fel ca tine, nervoasa, tensionata, invidioasa pe altii care aveau ajutor si noi pe nimeni.Dar pe masura ce au crescut copii a fost mai bine, iar eu sunt o femeie asa de linistita si de deschisa incat am trecut usor peste orice prblema.Cred ca trebuie sa inveti sa te desprinzi si tu, sa separi cumva lucrurile.

Uite ca a scapat si puiul meu si a citt ce am scris eu. a spus ca mereu e dispus sa stea cu un copil, indiferent al cui este, ca toti sunt minunati

Bronhovaxonul se administreaza doar de la varsta de trei ani si se gaseste sub forma de capsule pe care nu toti copii mici le inghit chiar daca sunt niste capsule foarte mici,iar stimulatoarele de imunitate se prescriu si administreaza sub supravegherea doctorului deoarece pot avea reactii adverse severe.