vreau sa-mi motivez un pic alegerea facuta: am vazut acum cateva zile un subiect oarecum legat , acela cu fotografiile de pe Hubble si am observat ca sunt mai multe persoane interesate de domeniu. si in plus si pe mine ma pasioneaza.
pentru inceput atasej aici o carte despre [i]istoria astronomiei, petru cei dornici sa o rasfoiasca.
acum sa trecem la subiect:[/i]
Istoria Astronomiei, este istoria ştiintei care studiază corpurile cereşti.Astronomia include şi studiul planetelor şi a sateliţilor acestora, comete, meteoriţi, stele, materia neagră, sisteme solare şi galaxii.Această ştiinţă conţine informaţii despre corpurile cereşti de la simpla observaţie şi pānă la teorii despre univers.
Astronomia a izvorat din curiozitatea oamenilor, inca din antichitate asupra fenomenelor astronomice. aceştia au inceput să studieze cerul şi să īnţeleagă formarea zilei şi a nopţii, rolul soarelui şi a lunii īn măsurarea timpului şi anotimpurile. Au observat ca obiectele cereşti au un comportament regular aceasta ajutānd la măsurarea timpului formānd zile, luni şi ani.
Soarele răsare dinspre un punct ,est, şi apune īntr-un punct opus, vest, dar ziua nu are aceeaşi lungime pe toată perioada anului, iar noaptea sunt vizibile grupuri de stele, constelaţiile care urmează acelaşi curs o dată la 365 de zile īn jurul unui punct fix.
Calendarul a fost facut după poziţiile şi mişcările lunii şi a soarelui formānd ziua, luna şi anul.
Popoarele antice au asociat obiectele şi fenomenele cereşti, cu zei şi spirite, construind temple şi aliniamente astronomice .- sursa Wikipedia
Pana acum cateva secole, dintr-o mandrie explicabila prin nivelul de atunci al cunostintelor sale, omul si-a plasat planeta, Pamantul, in centrul Universului, considerand-o inconjurata de toate celelalte corpuri ceresti. Abia in anul 1543, astronomul polonez Nicolaus Copernic a "indraznit" sa rastoarne aceasta imagine. El a demonstrat ca Pamantul se misca in jurul Soarelui si nu invers, punand bazele a ceea ce numim noi azi Sistemul Solar .
Organizarea Sistemului Solar propusa de Copernic (sistem care se numeste si heliocentric, adica cu Soarele in centru) a fost o idee revolutionara pentru timpul sau. Dar sistemul heliocentric propus de Copernic a fost aspru criticat de Biserica Catolica, institutie care, din considerente religioase adoptase sistemul geocentric, adica cel care avea in centrul sau Pamantul. Pentru ca au sustinut si dezvoltat ideea heliocentrica, nu putini invatati au avut de suferit din ordinul Bisericii.
Totusi ideea lui Copernic era inca departe de realitate, deoarece el considera ca Soarele este centrul intregului Univers. Modelul lui a predominat insa pana in epoca moderna, pana la inventarea fotografiei si a marilor telescoape. Abia in prima jumatate a secolului XX marile intrumente astronomice au aratat ca unele "stele neclare", numite de astronomi "nebuloase", nu sunt doar niste nori de gaz in apropierea noastra, in Sistemul Solar, ci reprezinta galaxii, vaste aglomerari de stele, aflate la distante uriase de Pamant.
Soarele, Pamantul si planetele celelalte, impreuna cu stelele vizibile si inca multe altele ce nu pot fi vazute de ochiul liber, fac si ele parte dintr-o astfel de galaxie, galaxia noastra. Vazuta de undeva, din mare departare, ea are forma de disc, cu o usoara umflatura in centru. Deoarece Sistemul Solar este situat in planul de simetrie al discului, acesta poate fi vazut in serile senine sub forma unei benzi luminoase care brazdeaza cerul, banda numita Calea Lactee.
In zilele noastre, instrumentele perfectionate si sondele spatiale au largit enorm orizontul cunoasterii. Imaginile obtinute cu ajutorul telescoapelor au atins frontiere de nebanuit ale Universului, de miliarde de ani lumina, iar analiza lor atenta arata o densitate neinchipuit de mare de galaxii. De pilda, numai in regiunea de pe cer delimitata de cele patru stele ce formeaza constelatia Carul Mare, cu ajutorul unui telescop pot fi vazute (pe cliseele fotografice) ... un milion de galaxii! - sursa www.astronomia.go.ro




