Daconst, admiratori am, nu asta e problema. Teoretic, asa ar trebui, sa ma ajute sa trec mai usor peste situatia asta dar... ce crezi ca e asa? as! Pe mine nu ma intereseaza acum nimic si nimeni altcineva.
Sa il fac gelos, sa ma dau indiferenta.... ma tem. Ma tem ca daca o sa vada / creada ca nu ma afecteaza si nu ma intereseaza o sa fie pentru el un argument in plus ca relatia noastra nu mai are nici un viitor. si nu asta vreau acum.
Singurul lucru bun care o sa mi se intample si pe care il astept e ca o sa plec la Roma. Parca e o gura de aer pentru mine.
PS. Tocmai m-a sunat sa imi dea raportul ce face azi, unde merge si cu cine.... nu el l-am sunat, nu eu l-am intrebat.... Ah, si sa imi spuna ca trebuie sa mergem sa cumparam
impreuna cadou pt un prieten la ziua caruia mergem duminica....
deci....
CITAT(Sexymom @ 19-04-2007, 09:43 AM)

Ella nu merita sa suferi pt.nimeni, cat de bun ar fii el.
Eu chiar ti-as sugera sa fii un pic ticaloasa cu el, sa ii spui ca si tu te gandeai la o separare, ca ai nevoie de spatiu, si sa nu ii mai raspunzi cateva zile nici la tel, nici la mesaje, sa faci ceea ce nu iti statea in obisnuinta pana acum, de ex. sa iti cumperi o pisica.Ajuta, iti spun din proprie experienta.Am vb si eu cu unul 8 ani, am locuit impreuna si mi-am dat seama , dupa atata amar de vreme , ca puteam sa fac multe daca nu ma tragea el la fund.Era genul de tip care te descuraja cand vroiai sa faci ceva, era pesimist, si de multe ori ma gandesc ca era invidios pe mine .
Nu s-au terminat barbatii pe lumea asta, si la cat esti tu de frumoasa, de pregatita ,nu trebuie decat sa iesi un pic din carapacea ta.
Sexy, eu nu ma simt chiar deloc frumoasa, sau pregatita, sau avand vreo calitate. Ma simt doar prabusita, inutila, singura si fara nici un fel de viitor. Simt ca nu sunt nimic fara echilibrul din viata privata si simt ca nici energie sa imi construiesc un alt echilibru nu am. Simt ca asta e, asta a fost toata viata mea, aici s-a sfarsit.
El e genul de persoana care pe mine ma echilibreaza. Ma face sa ma simt in siguranta si ma calmeaza atunci cand sunt nervoasa sau obosita. Aveam perioade in care nu puteam sa dorm decat daca dormea cu mine. Singura aveam cosmaruri.
Sunt prea multi ani la mijloc, e prea multa istorie, e prea multa obisnuinta.
E adevarat ca intotdeauna eu am fost motorul acestei relatii. Dar asta nu mi s-a parut ca l-ar deranja pana acum. Se pare insa ca m-am inselat, se pare ca a inceput sa se simta frustrat, inferior, desi nu e asa pentru ca eu n-as fi construit nimic daca el nu ar fi fost langa mine. E adevarat ca sunt realizarile mele, dar eu fara el n-as fi avut energia si puterea de a le face.
Astept cu sufletul la gura sa vad ce idei mai are, ce i-o trece prin cap, ce vrea sa faca. Un singur lucru e cert acum: ca nici el nu prea stie ce vrea.