sa batem campii cu Vi-partea I
Ma apucase o mare pofta de pictat, asta dupa ce era sa adorm in cada...si cum imi zbura mintea de la una la alta..am ajuns la ideea ca perfectiunea exista...si ca este si asa de perfecta, bineinteles fara sa-mi amintesc de unde am pornit-o cu filozofia.Pesemne de la cat de perfect era sa adorm in cada...si asta in timp ce musacaua din cuptor incepuse sa miroasa,deasemenea, perfect a ars...Desi nu se arsese,dracia, ca am sarit ca arsa -eu-din cada.
Acuma , cu cea perfectiune, ce sa zic...nimic nu mai e nou sub soare.Daca la 18-20 de ani perfectiunea era legata in mintea mea de frumusete absoluta, despre care eram in stare sa jur ca exista dar pe care eu nu o vedeam nici de-a naibii si nemultumirea mea era cat casa... cu timpul m-am luminat, pacat ca nu si brusc, si anume ca exista imens de multa perfectiune atata timp cat esti dispus sa pornesti de la ideea ca perfectiunea sta si in lucrurile marunte. Din momentul acela ce e perfect iti sare in ochi si te trezesti spunand foarte des :este perfect(a), absolut perfect(a)...exact asa cum este."Exact asa cum este"-asta-i formula magica.Cam la fel e si cu draguta fericire.O chestie de perceptie.Pe la vreo 25 de ani am avut o perioada de mare tristete si ma saturasem pur si simplu de sentimentul acela apasator.Ma gandeam...se naste cineva cu o fire absolut trista, sau dimpotriva cineva cu o mare valiza de fericire? N-as crede...Depinde ce alegi pana la urma.Depinde cu ce asociezi ideea de fericire.Posibil ca in toate sa existe un abecedar.Inferent-trebuie s-o pornesti cu un A, deci cu ceva mic.Sper sa nu par chiar nebuna..dar se poate sa fii fericit si atunci cand mananci un mar.Imi pare rau ca nu am acum nici un mar in casa...oare merge si cu un pahar de acva chioris? Parca mai mult cred in sampanie pt. ca sa fiu sincera acum sunt cam abatuta ca nu am primit nici un telefon de la cine as fi vrut.. Valeeuuu...m-am luminat, de la pictura lui Monet m-a trasnit cu perfectiunea...Hai ca nu numai motaiam in cada...ma gandeam la pictat...Of, dragul de Monet..il iubesc din toata inima. Nu pot descrie caldura si emotia pe care o simt cand ma uit la tablourile sale. Prima oara cand am vazut un album Claude Monet, nu stiu ce a atins in sufletul meu pt ca dadeam paginile si tarziu mi-am dat seama ca imi curgeau lacrimile.A fost prima data cand ma apuca bocitul de mult ce imi placea ceva.Dupa aia am patit-o mai des.Dupa aceea chiar m-am obisnuit...ca apoi sa dau in extrema cealalta...sa devin mandra ca sunt cu adevarat vie, nu scortoasa si blazata..Norocul meu ca ma apuca fara public, e in sfera mea privata unde nu calca oricine.Mai cred ca perfectiunea ti-o mai recunoaste si sufletul, chiar nu conteaza daca esti incult, sau bleg, sau rau ...etc. Fetelor: vioara sau pianul?Din partea voastra stiu sigur ca pianul.La mine nici pomeneala. Vioara fetelor...de la ea am bocit pe covor sufocand pisica la piept. Noroc de un "miooorlaaauuuu"aducator la realitate.Vioara-for ever-nu uitati ca mie imi place ploaia cu tunete si fulgere, sunt o natura mai dramatica ...nu un vanticel de primavara.Hmm...Nella Fantasia-Brightman la un concert de Craciun la Vatican m-a amutit.Si acum, dupa 6 ani, cand imi pun melodia asta de vreo 10 ori succesiv ma tot minunez de perfectiunea ei.
Fetelor, sper sa aveti bunul simt sa ma lasati s-o uschesc prima, nu de alta dar urasc parastasele..In fine, din viata scapa cine poate,insa alta era ideea. Sa nu uitati cand mor, nu mai vreau sa-mi puneti "Life Is Life: si sa-mi scrieti pe coliva "La m,ulti ani!"-cum va bateam la cap pe la 20 si ceva de ani...alea erau teribilisme. Acum bagati la cap ce poftesc.Sa nu care cumva sa vad pulpe de pui.Sau daca nu o sa aveti incotro, numai de la genunchi in jos.Ma refer tot la picioarele puilor. Asa, si in loc de "Life is Life"-neaparat-ca alfel va bantui masiv-U2 cu "With or Without You"Acuma sa nu o luati ad literam-ca am s-o uschesc si ca imi va fi egal "cu sau fara tine", dar sa fim realiste e mai bine asa pe rand ca nu o sa ne cataram toate in vreun Titanic, sa ne iasa vreun "en gros", nu ?Si melodia asta ramane pt mine nr1, cand sunt in dispozitie rock, si zau, daca la moarte ma gandesc o data la 3 ani, la aceasta melodie ma gandesc de fiecare data, daca o litera sau o nota s-ar schimba ar deveni mai frumoasa?Si raspunsul este de fiecare data"NU!!! Este perfecta EXACT asa cum este.Asta ca sa-mi inchei palavrele de mare insomniaca cu un "leit motiv".
V-am pupat, mi-a mai trecut un pic "spleen-ul"
sa batem campii cu Vi-partea a IIa
Lil, tu ia si citeste si taci, ca te lamuresti pe parcurs.Te scutesc de un telefon...ca sa vezi ce am patit cu Dorina..
Dorinica draga,
Dupa ce am primit telefonul tau, precum ca te-ai speriat nitel de mailul meu la partea cu parastasul, in fine, am zis ca asa esti tu ...mai simtitoare...ti-e frica de paianjeni,lighioane mici, etc.
Am ajuns acasa, motait in cada, mancat musaca...bla- bla-idem ieri, mai putin Monet-ul..
Bun.Hai pe net...Ia sa vad eu pe racoare ce le-am zis eu la fete.Mai, ce sa zic???Nu aveam rabdare sa citesc toata poliloghia asa ca am dat un print pana m-am demachiat si cu tigara in bot ma pun pe citit...La partea cu parastasul m-am pus pe un ras...Doamne iarta-ma ca nici acum nu imi trece, suna in linistea asta absolut ciudat rasul meu, cu ecou maica, casa fiind cam goala...valeu, mooor, haha...mai femeie, ai ceva dreptate.Nu se intelege cand anume poftesc U2+piciorusele de pui.CAT MAI TARZIU!!! Spre "never"...ma vezi doar cum arat..nu juri ca sunt Violeta McLoud din neamul McLoud??? Fata, iti mai amintesti serialul Nemuritorul...cand era Adrian Paul, manca-l-ar mama, Duncan McLoud, bineinteles ca din neamul McLoud si cum le taia, mititelul, gatisorul celorlalti nemuritori ...cu asa o tristete, el nefiind o fire violenta decat la mare nevoie...Ah, Doamne, cum se mai asezau hainele pe individ, mai mare dragul sa-l privesti tot serialul chiar daca el se dadea de ceasul mortii in intrigile acelea.Eu il priveam linistita din toate unghiurile, ce eram asa proasta sa ma las furata de actiune, hm, nu se deducea din titlu ca ramane in viata... mai ales ca spunea intr-una ca trebuie sa ramana doar UNUL.Pardon, mult prea previzibil... producatorii erau probabil pregatiti sa ne ingroape si pe noi.Uite cum revenim la oile noastre, vezi? Inca una despre minunatul McLoud si gata...Stii cand o gasise pe blondina aceea rasata dar cu usoare semne de ofilire+accent frantuzesc, asta ca sa dea asa o nota de atemporal?Cum se framanta ea, sarmana, ca timpul trece si McLaud ramane neschimbat si ea ce face?Ei, asta-i intrebarea, cum a ramas? Ca nu imi mai amintesc..A dus-o la azil sau i-a facut parastasul???Ha, ha, ha. Fata, eu nu mai pot de ras, mooor..
Imi pare rau daca ai crezut, Dorinica,ca vreau sa mor curand, nu sunt pregatita sa dau nas in nas cu Jessus, prietenul meu dealfel, treburile sa ramana la fel, sper ca distanta sa nu fie asa un impediment. Si apoi eu chiar am crezut in tine cand mi-ai promis ca imi vei cumpara la fiecare pensie un pachet de tigari, asta in cazul in care o sa fiu o babeta saraca. Daca tii minte, insistam destul de mult sa-mi promiti, imi trebuia o asigurare, eu in compensare ramanea sa-ti fac un ceai de musetel.Fire practica, domnule, asta mai creste spontan inca pe faleza si cu ecologistii astia care capata din ce in ce mai multa putere, zic eu ca de un ceai o sa gasesc. Free.Sa stii ca insusi printul Charles este un infocat aparator al florei spontane, combatand din toti rarunchii sai englezesti poluarea.Ah, poluarea...ia sa aerisesc eu camera si sa ma culc.
Imi pare rau ca nu sunt intotdeauna coerenta.Imi permit sa nu fiu perfecta...iar cu muritul...nu sunt genul...
Va pup si sper sa nu dea insomnia si in voi
Si...
raspunsul mamarutei!Fa Mitzo mi-am facut putin timp sa-mi citesc mailul si sa vad ce e cu perfectiunea care te framanta noaptea.M-am lamurit ce a bagat-o in racori pe Dorinica.Biata fata,i-a fost frica.Stii doar ca nu se pricepe la colive alambicate.Si s-ar putea ca ea sa nu stie ca tu ai buba la cap.Dar asta shhht!ramane secretul nostru.
In alta ordine de idei:madam, eu nu stiam cat de mult iubesti tu perfectiunea,si ca sa nu iti ies din gratii te anunt ca am mai dat un kil jos,asa ca ma indrept vertiginos spre perfectiune.
Acum imi explic,fir-ai tu sa fii ,de unde ti se trage slabiciunea pentru par in coada,parpalace lungi si barbati inalti si cu nasul inaltat in sferele metempsihozei(ce mama drak o fi aia,dar am vrut sa ma dau si eu docta!)...Ar fi cazul ca Bergenbrau-si-coca-cola sa iti mai impinga niste vizite sau telefoane,ca sa iti regleze pupazul si somnul.Se pare ca te-ai invatat sa asculti dizertatii pana la 5 dimineata si acum iti cam lipsesc.Lasa mitzo,ca mai ai putin si scapi:incepe sesiunea ta si sa te vad eu atunci cum stai cu perfectiunea si mai ales cu insomnia:)))).
Fii atenta,eu azi mi-am propus sa am o intalnire cu Jessus,ca sa stabilim un plan de actiune pentru sesiunea asta.Am sa aduc vorba si de tine,sa il rog sa iti regleze rotita sarita din mecanismul nervilor,mintilor,capului.E bine asa?!Ca doar ce Dumnezeu:Friends forever!...In alta ordine de idei,dupa ce am batut campii pana mi s-a uscat parul spalat,ma intorc la prietenul meu Excel pe care il voi barfi maine la examen...Si nu numai pe el.Mai am eu vreo doi pe care nu-i inghit:Word si Powerpoint.Te-am pupat mitzo,desi n-am parpalac,coada si 2m inaltime,dar nici nu am pretentia sa te pup direct in bot!