Iata ca m-am trezit si eu, dupa nici nu mai stiu cat timp de cand haladui pe aici, sa imi fac jurnal. Poate ma ajuta sa fiu mai constiincioasa, sau poate nu, dar cu siguranta este un alt loc de "palavrageala" cu prietenele mele virtuale.
Multe dintre voi stiu povestea mea, dar pentru cine nu stie o sa incerc sa o schitez pe scurt. Cu legatura sticta la dieta este clar o poveste "asa nu!"
Am 26 de ani (27 anul asta, of, ce trece timpu') si mi-am inceput epopeea slabirii anul trecut la sfarsit de ianuarie. Niciodata nu am fost o silfida, in liceu m-am chinuit cu tot felul de cure prostesti cu care mi-am cam distrus stomacul, dar in ultimii ani nu prea am mai dat importanta la chestia asta.
Motivatia a venit anul trecut, cand iubitul meu (actualul sot) a plecat pt trei luni in Germania. Atunci m-am hotarat sa ii fac o surpriza. Si la 31 ianuarie m-am apucat de regim. Am tinut o saptamana dupa capul meu, cu papa putina, iar apoi am descoperit WW si v-am descoperit pe voi. Am reusit sa dau jos peste 12 kg, ajunsesem la 60, eram cam schiloada, avand in vedere ca nici nu facusem sport si imi cam atarnau pieile, mai ales partile superioare, care nu prea mai existau
In fine, am plecat la iubitel, unde am petrecut 5 zile superbe, care s-au lasat cu o cerere in casatorie ca in filme, apoi in mai el s-a reintors in tara, cererea s-a reluat, tot ca in filme, de data asta cu inel. Am fixat data nuntii pt 14 oct si am inceput alergaturile.
Intre timp am abandonat brusc regimul, fara sa trec prin mentinere (prima greseala) si o perioada m-am mentinut pt ca nu exageram. Apoi am inceput sa basculez dulciuri seara si toata perioada mea de abtinere de la dulciuri, marea mea pasiune, s-a razbunat. Mancam cate o casoleta de inghetata singura. Kilogramele au inceput sa vina incet incet. In vara aveam in jur de 64 si aratam ok, pt ca nici prea slaba nu era frumos.
La nunta aveam 67 si iarasi eram ok (asta este prima mea tinta acum), dar prostul ce sa se opreasca? Nuuuu, se poate si mai bine
A urmat o superba luna de miere in Egipt de unde m-am intors cu 70. Si am inceput vartejul: regimuri drastice, nemancat, urmate de perioade de basculat la greu, numai dulciuri si in special seara. Prajituri, cartoane intregi, ciocolate, inghetate, etc......trei zile de infometare, o saptamana de dezmat si tot asa. Din iarna ma lupt asa fara sfarsit. Intre timp am ajuns la un doctor care mi-a detectat o problema de hipofiza, dereglare la nivel vegetativ (somatic functioneaza perfect) care imi cauzeaza mult dintre stari, inclusiv pofta de dulce si nevoia de a manca pana crap. Mi-a dat tratament, dar ce sa isi faca efectul daca eu am mancat ca disperata numai tampenii?
Dupa ce in week-end-ul asta am probat haine care fie nu imi veneau, fie imi stateau ca naiba si am avut un soc realizand cata m-am facut, am fost tentata sa ma apuc de un regim exclusiv de legume-fructe, dar mi-am dat seama ca asa nu voi face decat sa ma afund si mai tare in cercul vicios.
Drept pt care am hotarat sa incep un regim echilibrat, sa reintroduc painea si cerealele (la care renuntasem in favoarea dulciurilor), sa renunt la dulciuri (eu altceva ingrasacios nu mananc) si sa fac sport.
Prima zi a trecut cu bine, sa vedem spre sfarsitul saptamanii cand ma asteapta si multe delegatii. Am avut si curajul sa ma sui pe cantar: 75
Recunosc ca am mare mare nevoie de sprijin, am mare nevoie de voi!
Va pup si va astept la mine in cosulet (ca doar ca o pisica respectabila am un cosulet mare, frumos, roz-bombon
