„Când Iubirea vă face semn, urmați i îndemnul,
Chiar dacă drumurile-i sunt grele și prăpăstioase,
Și când aripile-i vă cuprind, supuneți vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar dacă vocea-i vă vorbește, dați-i crezare,
Chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustiește grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă și crucifice. Precum vă face să creșteți, ea trebuie să vă și reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălțimea voastră, alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleștarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă [*****]ăța de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeți foarte supuși,
Ca apoi să vă hărăzească focului său și să puteți deveni pâinea sfântă la ospățul divin.
Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteți cunoaște tainele inimii și astfel să deveniți o parte din inima Vieții.
Dar dacă, stăpâniți de teamă, veți căuta doar tihna și plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiți goliciunea și să ieșiți din treierișul Iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veți râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie și unde veți plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine și nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpânește și nu vrea să fie stăpânită,
Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.
Când iubiți, nu trebuie să spuneți: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în inima Creatorului”,
Și să nu credeți că puteți croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritați, vă va arăta drumul ea însăși.
Iubirea nu are nici o altă dorință decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubești și trebuie să ai dorințe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topești și să devii izvor ce sursurul în noapte și cântă,
Să cunoști durerea prea marii duioșii,
Să fii rănit de înțelegerea Iubirii,
Să sângerezi de bunăvoie și bucurându te,
Să te trezești în zori cu inima întraripată și să înalți mulțumire pentru încă o zi de Iubire,
Să te odihnești la ceasul amiezii și să cugeți la extazul Iubirii,
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,
Și apoi, să dormi înălțând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”
„V-ați născut împreună și împreună veți rămâne pentru totdeauna.
Veți rămâne împreună până ce albele aripi ale morții vă vor împrăștia zilele.
Da, veți fi împreună până și în tăcuta memorie a lui Dumnezeu.
Dar este bine să existe spații în acest împreună al vostru.
Pentru ca vânturile cerurilor să poată dansa printre voi.
Iubiți vă unul pe altul, dar nu faceți din Iubire o opreliște,
Fie, mai degrabă, o mare vălurind între țărmurile sufletelor voastre.
Umpleți-vă, unul altuia, cupa, dar nu beți dintr-o singură cupă.
Împărțiți vă pâinea, dar nu mâncați din aceeași bucată.
Cântați și dansați și veseliți-vă laolaltă, dar faceți ca fiecare să rămână singur,
Întocmai cum strunele lăutei sunt singure, în timp ce vibrează în aceeași armonie.
Dăruiți-vă inimile, fără a le lăsa, însă, una în paza celeilalte,
Pentru că numai mâna vieții vă poate cuprinde inimile
Și țineți-vă alături, dar nu chiar așa de aproape,
Căci coloanele templului înălțate-s la anume distanță,
Iar stejarul și chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.”
Kahlil Gibran...Intai despre iubire, apoi despre casatorie
Va doresc voua, care va incepetzi viata unul alaturi de altul sa avetzi sanatate, intelegere, fericire, bunastare...visele sa va surprinda implinindu-se. Casa buna impreuna.

Lilish