GERMANIA

In primul rand(va rog sa nu radeti...prea tare!) a fost primul meu zbor cu avionul.Imi venea,cu adevarat sa iau o piatra.daca nu in gura,macar in buzunar.Eram super incantata,adrenalina crestea pe masura ce avionul prindea viteza pe pista inainte de a se desprinde de sol.Apoi printre nori ,o Doamne,eram in extaz ca un copil care l-a surprins pe Mos Craciun langa pom.Abia ma stapaneam sa nu ma intorc si sa imi manifest entuziasmul spre vecina de alaturi.aveam loc la geam si puteam vedea cum parca pluteam pe zapada,pe munti de zapada.nu stiu cum au trecut doua ore si ceva.Entuziasmul inca persista,cand am aterizat,si am coborat din avion...pana cand mi-am dat seama ca nu stiu ce sa fac mai departe:un aeroport nu e o statie de autobuz.Nu stiam incotro sa merg,ce trebuie sa fac,iar toate placutele indicatoare erau mai ales in germana.Asa ca am iutit pasii dupa vecina de scaun,o tanara draguta,pe care am abordat-o direct( a se citi "cu disperare")..."Va rog!!!E prima data cand calatoresc cu avionul, desi mi-e jena sa recunosc,insa nu stiu ce am de facut,incotro trebuie sa ma indrept.Cu amabilitate m-a ajutat sa depasesc toate etapele.Cand mi-am recuperat bagajele,am respirat usurata:nu mai era nimic de facut,dincolo de porti ma astepta iubitul meu....Nimic insa nu m-a pregatise pentru marea de oameni care s-a desfasurat in fata mea,cand usile s-au deschis....Am simtit un fior rece:daca nu ma recupereaza el,eu nici in o mie de ani nu am sa il descopar in multimea aia.Dar am avut noroc si asa a inceput un concediu de vis...M-am simtit ca o printesa...ca o persoana careia tocmai ii indeplinea pestisorul de aur 3 dorinte .


Prima cafea,pe aeroport in Frankfurt,dupa aterizare


prin oras,la plimbare

In week-end lumea iese la plimbare si distractie pe strazi


Firesc era sa vina si foamea.intr-o piata,unde se desfasura si un targ cu degustare de vinuri

Cladiri impunatoare,distractie maxima,muzica de toate genurile

Dupa toata nebunia si distractia care a tinut pana tarziu,a doua zi orasul e pustiu,linistit si mai ales curat ca-n palma.nici nu ai crede ca acolo a fost o mare de oameni.Acum ,doar noi,cativa matinali.



Am pornit la drum spre izvorul Dunarii.Eu cunoasteam capatul drumului ei,dar era pacat sa fiu atat de aproape de izvor si sa nu vad minunea.M-au incantat curatenia si cladirile impunatoare si neaparat cu flori la ferestre.








ELVETIA

Calatoria a continuat,cu masina.Am traversat ce mai era din Germania si am trecut in Elvetia.Vremea era superba.Ma incanta tot ce vedeam.Totul era nou,era strain de ceea ce cunosteam eu.Erau chiar sosele si autostrazi line ca in palma,fara gauri.Imi placeau intrarile si iesirile de pe autostrada.erau cate cel putin 8 porti de intrare sau iesire.Imi ieseau ochii din orbite ca la melc,cand vedeam cata disciplina rutiera.Masinile care veneau de pe o strada secundara si incercau sa intre pe autobanda,faceau "fermoar"(una de pe autobanda,una de pe strada laterala),iar asta era ca o lege a strazii,nu erai la mana vreunui sofer nervos sau plin de fite..ma incanta amabilitatea functionarilor...si m-am indragostit for ever de specialitatile lor(renumite) de ciocolata si de branza,pe care le mancam,mai la vedere,mai pe blat,ca doar nu era sa ma apuce cura de slabire taman in concediu....nu le puteam rezista!!!Am ramas o noapte in orasul Bassel.Dimineata la prima ora am plecat din nou la drum.Tinta era sudul Frantei.Rasaritul soarelui l-am admirat langa lacul Gruyere,unde am luat si micul dejun.Inainte de a trece granita,am facut o mica croaziera cu vaporasul pe"Grand lac du Geneve"
Rasaritul soarelui la Lacul Gruyere


Geneva si "Grand Lac"
Puteti crede ca "puchinul" ala mic si alb(prin comparatie) sunt eu?!


Fantana arteziana din mijlocul lacului

Ce frumos e...

mai ales la izvorul Dunarii

Liliana, ai un fel de a povesti minunat! M-ai facut sa ma simt si eu prezenta in acele locuri, mi-ai transmis din emotii......foarte interesant.
Cum ti se pare acasa, dupa ce ai vazut asa locuri minunate? Te pup

Multumesc frumos !
Calatoria nu s-a incheiar aici...voi continua.Dar ca sa nu te tin in suspans:m-am simtit ca o mica printesa transformata in cenusareasa(adica mi se parea ca eu sunt "un pisic fin" si nu e de nasul meu atata mizerie cata descopeream pe strazi la noi,proasta crestere cata vedeai pe la cei care lucreaza in comert...nu toti,doar unii....si mai voiaaaaaammm inapooooi!!!! )

Cei care lucreaza in comert sunt o serioasa problema la noi.
Astept cu nerabdare continuarea

FRANTA


Dupa calatoria cu "vaporasul",in jur de ora 15 am pornit la drum spre Franta.Am traversat toata partea de rasarit,intrand prin Lyon, clatindu-mi ochii cu intinse culturi de vita de vie,pe coastele dealurilor.Foarte des se vedeau in zare ruinele ori cladirea intretinuta a unui vechi "Chateau"(castel).Drumul nostru a mers prea putin prin oras...Mai mult pe autostrada.Eu aveam misiunea de "copulet"(copilot).Mai exact trebuia sa tin harta si sa dau indicatii....Luata prea repede insa ,tineam harta cu susul in jos.Pana sa citesc placutele indicatoare de pe autostrada,ele treceau.si erau asa de rareeee!Asta era reprosul pe care l-am facut francezilor.Nu au bine pus la punct sistemul de placute indicatoare pe autostrada.tot din misiunea copuletului mai facea parte si aruncarea gunoiului din masina,in statiile de alimentare cu benzina si stergerea parbrizului("la 150-200km la ora nici o musca nu ramane intreaga pe parbriz!").nici partea cu spalatul parbrizului nu am prea indeplinit-o cu succes.am avut reclamatii(am consumat o rola de servetele de bucatarie ca sa usuc parbrizul,ca nu ma pricepeam sa manuiesc peria aceea speciala de la statia de benzina).Unica sarcina pe care am dus-o la capat cu brio a fost mentinerea conducatorului auto cu atentia treaza(spunand tot felul de trasnai,facad pe DJ-ul cu CD urile din masina).am trecut prin orasul Nimes ,am mers paralel cu Cote d'Azur mult timp si apoi am ajuns seara tarziu,pe la ora 21 in sud,in Montpellier.Rezervasem camera la un castel vechi,intr-un fel de sat.Abia asteptam sa ajungem sa ne incarcam bateriile.Aerul era curat,,soarele era la apus inrosind cerul....Castelul s-a dovedit a fi o viluta inca neterminata de renovat,dar interiorul era foarte romantic ,curat imbinat cu modern.Camera era plina de ingerasi:pe tablia patului,in tablouri pe perete,.Sapunul chiar era un ingeras.Era intradevar o camera pentru indragostiti.Ce nu ne-a placut era baia comuna(desi extraordinar de moderna...totusi,sa defilezi pe hol in prosop,dupa dus,nu prea iti venea).Apoi seara toata lumea cobora sa socializeze.Nu era chiar ce ne doream,insa am ramas in noaptea aceea acolo.Eram prea obositi dupa atata cale.
Micul dejun a fost foarte bogat.M-am indragostit de croissantele super fine,de untul lor...de specialitatile de branza nu mai amintesc,ca am povestit de mai inainte.As fi mancat branzuri si croissante pana nu as mai fi incaput pe usa de la intrare.
Am plecat la drum,sa cautam un hotel...pana la urma ne-a mai trecut romantismul:voiam baia in camera,sa se puna si sa se stranga masa fara a astepta ca abia atunci sa gateasca ce ne dorim....am ajuns in oraselul Beziers,unde ne-am cazat la hotel Climoc,in apropierea Mediteranei.Acolo am si ramas inca vreo cateva zile,timp in care am facut vizite in statiuni sau orase importante.
SAINT TROPEZ

O statiune mondena mica,inchisa,unde nu poti intra cu masina pana nu parasesc altii statiunea.Parcarile sunt numai subterane sau etajate,nu raman masini pe strazi.Calatoria spre Saint Tropez a inceput dimineata dupa micul dejun,pe la 9-10 ,trecand prin Marseille,care mi s-a parut un oras marinaresc.Ceva din aspectul lui imi amintea de marinari,docuri,nave ancorate in port,jocuri de noroc,"conturi reglate" in bar. Am ajuns inapoi dupa miezul noptii.Mult timp l-am pierdut in ambuteiaje si asteptand sa intram in statiune.A fost o excursie cu peripetii,pe care chiar sa vreau nu o pot uita.Dupa ce ne-am vazut fericitii posesori ai unui loc de parcare ,ne-am ridicat cu liftul sa iesim la plimbare.Afara tocmai plouase.Scarile de la cladirea parcarii veneau in forma de cochilie de melc.Eu eram o cuconita plina de mine,tzantzosa si ...cu slapi.Am reusit sa cobor ca tot omul doar 1,2 trepte,restul le-am coborat rapid...cu fundul:mi-au alunecat slapii,am dat cu fesa de pamant,cand dadeam sa ma ridic,alunecau mai departe si tot asa,pana jos.In cursa mea rapida,am incercat sa ma agat de tricoul iubitului,bineanteles fara succes.Veneam cu viteza din urma lui,habar nu avea ce se intampla,pana sa se dezmeticeasca intercity-ul de mine am ajuns la baza scarilor.In cateva fractiuni de secunda am gandit:daca fac criza de nervi si fac precum toate animalele salbatice,nu am nimic de castigat,devin si mai ridicola.Daca sunt prima care face haz de necaz voi fi si mai simpatica.Am inceput sa rad singura de situatie.Prietenul meu ingrijorat,m-a ajutat sa ma ridic,sa vada daca oasele sunt in regula:"Bai Crenguta(de la I.Creanga=darul meu de a palavragi mult) asa repede s-a petrecut totul ca pur si simplu nu am avut timp sa....scot camera si sa iti fac o poza cum zburai pe scari!!".In fine :dupa ce ca imi zdruncinasem oasele ,mai umblam si mandra,...uda pe pantaloni la spate,de la sale pana la genunghi...dar o vorba spune ca "pe o adevarata doamna nu o intereseaza ce se intampla in spatele ei"...asa ca nici nu ziceai ca eu sunt aia uda in fund.In poze se vede ca se trasese umezeala si mai spre fata...usor puteai banui ca am facut pe mine:))).
Cand in sfarsit ,datorita vantului,s-au uscat si pantalonii mei...a reanceput ploaia si i-a udat la loc....Dar cu bune si rele a fost superb.Am vazut vechea cetate a Saint Tropez-ului unde erau expuse sculpturi monumentale in metal,statiunea plina de ambarcatiuni care mai de care mai luxoasa,la chei,cu magazine de suveniruri,cu strazi inguste ,specifice,cu pictori care pentru cativa euro iti faceau un portret.
La intoarcere ploaia era torentiala.Niciodata nu m-am infricosat si totodata minunat de puterea unui fulger,ca atunci.Fulgera si limbi de foc se intindeau tot cerul ca un trident.De pe autostrada puteam admira maretia flacarilor ce ieseau parca din gura unui balaur din neant.

Marseille

Saint Tropez


La Citadelle(vechea cetate)


Abia ma uscasem si a venit iar ploaia










pe ploaie prea putini cuteaza in larg


S-a oprit ploaia si apar vitejii

Strazile inguste(specifice) dintre case


Port,turisti,iahturi luxoase







Toate ca toate,dar copuletul trebuie sa isi mai faca si treaba!!!




(va urma)

Penultima poza e super, zici ca stergi cu sanii Astept continuarea. Fotografiile sunt superbe. Ne faci invidioase. Unde sa mergem, sa fim la inaltime?

AVIGNON

Dupa experienta de la Saint Tropez,ne-am odihnit putin oasele(mai ales eu!!!stiti voi de ce!!) pe plaja,intr-un "vilage naturiste"(daca ma intelegeti ce vreau sa spun) la Cap D'Agde
In ultima zi de stationare pe teritoriul Frantei (si penultima de concediu) am hotarat ca ar fi pacat sa pierdem sansa de a vizita si Avignon,cu renumitul sau pod si Palatul Papilor.
Asa ca dupa micul dejun am pornit-o la drum,in jur de ora 9-10,iar acesta era si drumul de intoarcere spre casa.De fapt era vorba de o cursa contra cronometru aproape ,pentru ca trebuia sa reluam traseul de la venire(Sudul Frantei-Elvetia-Germania,pana in Frankfurt,de unde aveam avion a doua zi dimineata,la ora 11).aceasta insemna aproximativ 1300-1500 km(nu retin cu exactitate)
Asa ca ne-am asternut pe drum spre Avignon unde am ajuns in jurul pranzului(ora~13).Am vizitat Palatul Papilor care e o adevarata bijuterie arhitecturala ,pe afara dar si pe dinauntru,iar pe dinauntru un adevarat muzeu cu colectii de picturi ,statuete,fresce.
Am terminat in jur de ora 16 turul partii turistice,dupa care (femeile cred ca ma inteleg perfect) nu puteam pleca fara mici cumparaturi,suveniruri.asa ca am fost avertizata:"Vezi terasa aia?!Te astept acolo.Incearca sa termini shoppingul cam intr-o ora fiindca avem cale lunga"(Atunci am fost cam debusolata,dar acum stiu ca nu e unicat.Am observat ca toti barbatii tremura de groaza cand e vorba sa iasa la cumparaturi cu o femeie:)))))
Dupa aproximativ o ora l-am gasit relaxat,pe una din terasele cafenelelor,asezate direct pe trotuar,cu un tiganel cu acordeonul de gat...si de ce oare de la distanta l-am ghicit ca e roman?!cu vreo doua vorbe "din ghidul de conversatie in franceza",cu o verva caracteristica,intindea de acordeon, o "La vie en rose" si apoi o "Dunare albastra".Am terminat cafeaua,tiganelul si-a terminat-o si el pe a lui,oferita de noi.Ciudat,dar in afara ,unii din ei au bun simt si iti face placere sa schimbi o vorba in limba ta natala,undeva unde se vorbeste in toate limbile pamantului.
Am pornit la drum.Dar acum voiam sa iau suveniruri pentru cei dragi de acasa.Brusc,iubitul meu a capatat o cupoare palida la fata,respiratia i s-a accelerat.Se citea clar groaza pe chipul sau.Orice,numai nu cumparaturi,cu el taraindu-se dupa mine .asa ca prin acelasi procedeu:"Vezi separeul ala,cand iesi de la casele supermarketului?!Acolo ma gasesti...Incearca,te rog sa nu intarzii prea mult!!!!"
Dupa sedinta de shopping am luat-o voiniceste la drum.era ingrozitor de lung drumul.Eu nu am carnet,deci nu il puteam lasa sa se odihneasca macar cateva minute...Se lasa seara...goneam pe autostrada cu viteza de peste 130km/la ora.Acolo sunt locuri in care esti avertizat sonor de sistemul de urmarire al autostrazii,daca cobori viteza sub 90km,sau daca sunt blocaje pe autostrada,care sunt variantele ocolitoare,cu cat se intarzie in blocaj...Ma simteam obosita,dar prietenul nu ma lasa sa adorm cu nici un chip.Avea dreptate,trebuia sa ii mentin atentia treaza,dar uneori sunt cam egoista....Se lasa noaptea.Nu iesisem nici macar din Franta....La un moment dat,in timpul unei atipeli pe care am furat-o fara sa ma surprinda,mi-a aparut aievea in fata ochilor bunelu(bunicul),deschizand o usa si privindu-ma foarte serios,ceea ce el nu facea cu mine.Ceva din atitudinea lui m-a alertat,mi-a transmis ca suntem in pericol.M-am desteptat imediat si am realizat ca daca eu sunt obosita,el,care si conducea ,era frant si ar putea de asemenea atipi.Atinci am luat fraiele in maini:il intrebam cat mai avem.Imi raspundea."Ok,atunci hai sa iti povestesc de Vi,nebuna asta de prietena a mea care face numai traznai"...povesteam intr-una ca sa il tin atent;uneori simteam ca atipem povestind,dar continuam.Ma intrebam in sinea mea daca nu cumva am deviat de la subiect,vorbind in dodii,in momentele de atipeala.Iar intrebam cat mai avem.Continuam:"Acum am sa iti povestesc ce faceam cand eram la scoala"....Am procedat asa toata noaptea:povesteam,opream pentru cafea si sa dezmortim oasele in aerul noptii,pe la refugiile din autostrada sau statiile de alimentare,porneam mai departe,povesteam.La ora 8 dimineata am ajuns in Frankfurt.Atunci a fost prima data in viata mea cand efectiv am mutit,nu mai aveam glas.A fost prima data cand din cauza oboselii nu am mai calculat bine distanta si nu am mai ajuns cu paharul de suc la gura ci l-am turnat efectiv pe mine,la cativa centimetri distanta de gura.Dupa frushtuk(mic dejun nemtesc) am pornit spre aeroport.Bineanteles ca nu am nimerit drumul din prima ,asa ca am ajuns la limita de timp.Totusi nu ma puteam urca in avion in halul in care eram,cu pantalonii patati de suc si hainele in care eram de ieri.Asa ca pentru prima data in viata mea,mi-a amortit glanda cu bunul-simt si pur si simplu m-am schimbat in parcarea subterana a aeroportului,cu gandul:oricum nu ma cunoaste nimeni aici.Ma transformasem efectiv intr-un automat de cafea(eram drogata de atata cefea),intr-un zombi(eram un mort de somn-viu) mut(imi pierdusem glasul).O parte din mine se bucura ca ajunge acasa,printre ai sai....Dar deja tanjeam dupa frumusetile si bunatatile cunoscute in concediu.

Avignon-Palatul Papilor
















Langa "statuia vie" am stat cred ca mai mult de 5 minute studiind-o intens si intrebandu-ma:e om sau ..statuie.Era nemiscat.Cand am ajuns la concluzia ca e statuie si am facut un pas sa pun mana pe el sa vad din ce e facut,a facut o plecaciune.Nu cred ca vreti sa stiti ce tipat am tras si m-am dat inapoi...mai ceva ca la "camera ascunsa"



La o cafea




Celebrul pod din Avignon(de la care a pornit cantecul copilariei:"podul de piatra/s-a daramat/a venit apa si l-a luat...")



in lumina soarelui,am crezut cu adevarat ca statuia Madonei e din aur

am fost alaturi de tine prin pereglinarile tale! povestesti foarte frumos, dar asta stii , iar pozele sunt superbe. pot sa intreb si eu ca o mata curioasa , cu ce aparat sunt facute? undele dintre ele sunt extraordinare!

te astept si cu alte povestiri si sper ca intr-o zi sa ma loveasca si pe mine harnicia (vise, maica, vise! ) si sa incep sa povestesc si eu intamplari din vacante!

}{

liliana, ce bine ca ai deschis subiectul...poate totusi mai convingem si alte persoane sa posteze. eu nu aveam aparat foto cand mai mergeam in excursii in tara, dar de acum sa te tii. cum fotografiez ceva interesant cum bag pe forum. mie imi plac intamplarile din strainatate si stii bine ca sunt fan poze

Daca as stii, as pune si eu pozele mele din concediul din Grecia.........vedeti la mine in jurnal, niste linkuri cu pozele de prin tara noastra.........
frumos Liliana

E subiect despre cum sa pui poze pe forum. Ia vezi, poate ajuta: Cum incarc o fotografie pe forum?

Cu draga inima ti-as spune,ca doar l-am tinut de atatea ori in mana...insa ce sa fac?!pe blonda nu a dus-o mintea sa citeasca de pe el....sau daca am avut vreo sclipire de inteligenta sa citesc,nu m-a tinut mult,ca am uitat...Aparatul era al prietenului meu.Ce se vede la mine in mana intr-una din poze e un antic aparat foto,clasic,de ala,de trebuie sa developezi fotele...au pardon:pozele


La tine m-am gandit din prima,dar nu stiam cum sa iti dau de veste,fara sa para ca imi fac reclama mascata pe site...si abia acum mi-am dat seama ca aveam optiunea PM ...nu ma mai repet.spun doar atat:blond-gri-reflex

...si totusi,mai e o parte a povestii

Of, Nessie, draguta ca de obicei. Nu am avut timp si nici rabdare sa caut, iar cu programul acela...nu ma descurc deloc.....


Da, mai e? pai povesteste-ne!

SPANIA

...si tot intr-una din zilele petrecute in Franta, ne-am hotarat sa incercam si mai la sud.Atat de la sud,incat sa trecem in Catalonia(N-NE Spaniei).Ideea era de a-i face o vizita-surpriza surorii mele.insa nici eu nici prietenul meu nu cunosteam Spania ,harta ei.Sora mea locuieste in Malaga.Dupa ce am trecut granita in Spania,ne-am cumparat o harta turistica.Copuletul a desfacut-o normal de data asta.Eram in N-NE iar sora mea locuia in sudul extrem al Spaniei.Am intors harta cu fundul in sus sperand ca as putea gasi o solutie,un drum mai scurt.Era aproape imposibil sa ajungem,din motiv ca ne-ar fi trebuit o zi intreaga de mers ca sa traversam Spania.apoi inca una sa ne intoarcem.Ma gandeam si la el ca nu ar fi avut cum sa reziste la un drum asa lung,in situatia in care peste doua zile porneam pe drumul spre Germania,inapoi.cu cat ne duceam spre sud,cu atat ne indepartam mai mult de locul de plecare spre casa.asa ca am renuntat la vis,am sunat-o doar pe sora mea spunandu-i ca suntem in Spania dar prea departe de ei.Am inceput activitatea turistica in zona de nord-est.astfel,luandu-ne dupa harta turistica,am gasit ca monument demn de vizitat Manastirea Sant Pere de Rodes, crescuta ca o floare de colt,pe creasta de nord-vest a Cape-Creus,in orasul-port ,Port de la Selva.
Dealul se nastea iar drumul urca serpuit ca o ghirlanda pe un mare pom de Craciun spre varf,spre manastire.

La granita de N-NE a Spaniei

dealurile se nasc direct din mare,iar casele,vilele si
hotelurile imbraca albul ca pe o uniforma si acoperisurile in tonuri ale aceleasi culori,dau o senzatie de cald,de "esti binevenit"










Ne apropiem de manastirea "Sant Pere de Rodes".Drumul serpuieste in serpentine .Am plecat in maieuri,de la caldura plajei si ajungem sa ni se zburleasca pielea pe noi si un usor abur sa ne iasa din gura.



incepem sa descoperim tainele manastirii-fortarete:











Apoi am parasit manastirea,pe acelasi drum,minunandu-ne de maretia naturii,de harul ei de a naste muntii din mare si de iscusinta oamenilor de a-si face traiul placut pe malul marii,ca in causul palmelor ocrotitoare ale lui Dumnezeu.

Pozele cu muntii iesind din ape sunt minunate........