Hai sa va mai povestesc o intamplare din viata mea care in ultimele zile a devenit un adevarat film de groaza, si chiar ca o iau deja pe aratura
Nu mai stiu ce sa ma fac
Imi vine sa dau cu piciorul in toata nunta, si daca nu ar fi Paul chiar ca as renunta la tot. In primul rand ieri mi-a venit colega cu prima bomba: ca ea nu ma poate inlocui pt ca chiar atunci incepe facultatea si nu vrea sa lipseasca. Mi-a spus pe sleau ca ar fi bine ca pe 10(pe 9 am nunta) sa ma prezint la job. I-am explicat ca asta ar insemna sa plec cu 5 ore mai repede de la propria nunta ca sa prind autobuzul care sa ma aduca de la Cluj inapoi la Budapesta

. Mi-a spus ca ii pare rau, dar ea nu poate veni in locul meu, ca POATE ar putea totusi lipsi o zi, dar sa fiu eu constienta ca este pentru prima si ultima oara, si
sa nu se mai repete 
Toate astea, dupa ce s-a autoinvitat la nunta mea, si dupa ce i-am zis cu jumate de gura ca daca vrea foarte mult poate veni(urmatoare intrebare fiind daca ii platesc drumul si hotelul

). Ca sa nu mai zic, ca in ziua cand m-am intors din USA, dupa 19 ore de zbor a trebuit sa vin sa o inlocuiesc ca ea sa mearga in concediu. De la aeroport mi-am dus bagajele acasa si direct la servici am aterizat... ca sa-i fie ei bine...
Asta a fost doar prima bomba. A urmat paul. Nu stiu daca va mai amintiti ca cumnata lui Paul care trebuia sa ne vina de nasa ne-a facut un circ monstru, m-a facut in toate felurile in conditiile in care am vazut-o de doua sau trei ori in viata mea si chiar mi-a fost draga. Dupa circ l-am rugat pe Paul sa faca in asa fel incat sa nu o aduca la nunta, pt ca daca o vad acolo mai bine nu ma duc eu(si asta pt ca ne-a promis ca va face circ la nunta).
Ca sa aflu eu aseara ca de fapt lui paul i-a fost rusine sa ii spuna fratelui lui ca sotia cu probleme mentale nu este invitata la nunta(sau ma rog, nu este binevenita). Fratele insista inca sa o aduca pe muiere, iar paul nu i-a zis nimic.
Asa ca aseara dupa ce mi-a zis am simtit pur si simplu ca intru in pamant. Nu mai stiu ce sa fac. Ma simt vinovata intr-un fel pt ca ma simt rea, dar oare merit eu sa ma stresez inca o luna cat mai am pana la nunta si sa stau cu nervii intinsi la maxim nestiind ce ma asteapta la propria nunta?! Eu zic ca nu este corect asa ceva, nu fata de mine, pentru ca eu nu am facut rau nimanui, si nu merit sa imi strice cineva nunta.
Paul zice ca astea sunt doar istericale de-ale mele si sunt convinsa ca el crede ca daca va veni muierea aceea la nunta voi tacea si nu voi zice nimic, si ca totul va trece cu bine. Dar eu nu mai sunt atat de convinsa. Chiar nu mai stiu ce sa fac, vad ca nu ma pot impune in fata lui, pt ca nu ma asculta.
Voi ce credeti, ce ati face in locul meu?