Multe dintre voi stiu povestea, in porimavara prietenul meu m-a anuntat, dupa 10 ani de relatie, ca trebuie sa ne despartim intrucat relatia noastra a devenit plata si comuna.
Si avea dreptate. Din cauza muncii viata noastra se desfasura ca intr-un carusel, alergam de bezmetici in toate partile iar pentru noi doi ne ramanea doar timpul stict necesar sa ne achitam de obligatiile sociale (si nici de alea in totalitate). Adica 6 zile pe saptamana fugeam in toate directiile si o zi pe saptamana faceam frumos in poze la nunti, botezuri, cumetrii... Nu mai aveam timp sa stam doar noi 2, sa vorbim si sa ne si ascultam unul pe altul, nu ne mai plimbam, nu ne mai imbratisam, devenisem 2 straini.
Am plans atunci si am crezut ca o sa innebunesc, dar mi-am adunat puterile si am incercat sa judec rational. de fapt, avea dreptate. Suntem totusi foarte tineri, e pacat de noi sa traim ca niste mosi de 80 de ani.
Asa ca de atunci am schimbat foaia. Nu trece o zi fara sa petrecem minim 2 ore impreuna. Dar alea 2 ore fara telefoane si email-uri, laptop, black-berry. Facem acum lucruri pe care inainte nu le faceam pt ca eram "prea obositi", plecam seara la 10 sa bem un ceai bun la Sinaia sau sa mancam ceva la Mamaia, mergem la picnic in parc, mergem la film, inchiriem filme, ii gatesc chestii-surpriza, gatim impreuna, are grija sa nu imi lipseasca florile si uneori mi le trimite la birou prin curier. Rezerva pt noi vacante pe care stie ca mi le doresc iar eu ii fac masaj cand e obosit.
La inceput mi-a fost foarte greu. Ajungeam acasa la 7 - 8 seara, imi faceam rapid un dus, imi puneam un bigudiu (sa-mi stea parul bine, ce naiba!) si pe la 10 plecam sa ne plimbam ca si cum nu aveam nicio alta treaba pe lume, ca si cum atat conta, ca si cum n-ar fi existat ziua de maine. Sigur, vreo 2 luni am fost chiauna, am ajuns sa am tensiunea 9 dar eu zic ca a meritat. Am scos din galeata o relatie care esua lamentabil, desi noi ne iubeam. A meritat din plin pt ca am trait in ultimele 3 luni mai intens si mai frumos decat in toti cei 10 ani de cand ne stim. Ne-am iubit mai pasional decat la 18 ani si am simtit viata prin toti porii. Am facut lucruri de care nu ma credeam in stare, lucruri simple, dar care mi-au umplut viata. Iar el a atins nesperata performanta de a se prinde ca mi-am deschis parul doar cu o nuanta si de a-si aminti ca port 35 jumate la picior, nu 37 ca majoritatea oamenilor.
).gif)
Ca si tine,
sexy, am grija sa ma imbrac frumos si in casa. Mi-am cumparat niste rochii din alea de la promod si stau prin casa cu ele. Sunt foarte dragute, colorate si sexy.
Apropo de intrebarea din postul tau, daca merita, eu zic ca DA, merita!! Pentru mine cel putin merita! Pt ca EL e foarte important pentru echilibrul meu. Eu sunt genul de persoana care daca nu are liniste acasa, echilibru in familie, e debusolata si dezorientata complet. Toata puterea si energia mea stau in echilibrul familial. M-am crezut o persoana puternica, sunt o fiinta independenta, dar asta pana in momentul in care m-am trezit singura si am simtit ca mi-a cazut cerul in cap.
Nu cred ca vreun efort e prea mare pt a vedea acea privire a sotului sau iubitului tau. Cu conditia ca si eforturile lui de a pastra vie flacara sa fie cel putin egale cu ale tale.
in week-end mai iesim si atunci profit sa ma schimb total de ceea ce sunt in timpul saptamanii ,pe langa haine incerc sa fiu mai blanda si sa fie armonie ,fara stresul si agitatia din restul saptamanii ,poate ca nu-mi iese de fiecare data insa se intampla cand merita cu adevarat .
da ale mele nu sunt de casa .
Am crezut ca inebunesc.Cum se poate asa ceva 
fi tare aki. 
