Nu stiu sa definesc daca vestile pe care le am sunt bune sau sunt rele. O sa spun ca unul dintre doctori "e cea mai rea situatie dintre cele bune si cea mai buna dintre cele rele".
Oricum, dupa nu mai stiu cate zile de agonie, de neliniste, de incertitudini, e mai degraba o situatie buna pentru ca, atunci cand ti se arata in fata ochilor posibilitati de-a dreptul groaznice, realizezi ca asa cum e, e foarte bine, te bucuri ca nu e mai rau.
Despre ce e vorba: Mama anul trecut a cazut in curte si a facut o vanataie la picior, deasupra genunchiului. Nu i-a dat importanta pana anul asta in martie cand s-a dus la medic la controlul obisnuit si i-a spus ca nu e ok sa aiba chestia aia acolo, mai bine sa o scoata. Procedura obisnuita dupa operatie e sa se faca biopsie. Iar la biopsie rezultatul a fost "liposarcom mixoid". Adica o tumora maligna....
Au urmat analize refacute in nu stiu cate locuri, controale, discutii cu medici. Concluzia la care s-a ajuns dupa toate astea e ca tumora respectiva, desi maligna, a fost deja operata, deci nu mai e acolo. Numai ca nimeni nu poate garanta ca celulele maligne nu au migrat de acolo.... In plus, tipul asta de tumora, netratata, ar avea sanse mari de recidiva. Tratata sansele s-ar reduce la 5%. Am sperat pana ieri ca nu va trebui sa faca chimioterapie sau ca macar nu o sa ii afecteze parul. Numai ca asta trebuie sa faca si i s-a spus foarte franc in fata ca o sa ii cada parul. Ceea ce pe mama a distrus-o. A fost si la bioenergetician, i-a spus ca n-are nimic, ca tumora a fost extirpata corect si nu va avea nici o problema. Dar poti sa te bazezi in totalitate pe terapii alternative?!?! Poti sa refuzi tratamentul traditional si sa dormi linistit?!
Practic, mama va trebui sa faca tratament pur din ratiuni preventive, pentru a elimina eventualele celule maligne migrate din tumora si pentru a reduce la maxim posibilitatea recidivei.
Mama e foarte puternica, e admirabila. A primit soc dupa soc, a plans, initial a negat si a refuzat sa faca ceva. Numai ca gaseste puterea sa lupte. Acum e hotarata sa faca tratamentul pentru ca s-a convins ca nu e ceva grav, ca nu e, propriu-zis, bolnava, ca il face doar ca sa nu fie bolnava. Sigur... efectele adverse va dati seama ca o inspaimanta.
In ceea ce ma priveste... pot doar sa spun ca nu prea mai stiu cum e sa nu plangi. Dar Dumnezeu te intareste mereu, iti da puterea sa treci peste toate, chiar atunci cand ai impresia ca nu mai poti. Azi am plans in toaleta de la birou asezata in fund pe jos pentru ca realmente simteam ca nu mai pot nici in picioare sa stau. Am plans vreo ora, m-am ridicat, m-am machiat la loc, mi-am asezat hainele si m-am dus la sedinta. pentru ca asta e viata....
CITAT(Sexymom @ 17-04-2008, 11:55 AM)

Multa sanatate mamei tale si asteptam numai vesti bune .

CITAT(daconst @ 23-04-2008, 12:43 AM)

Ella,cum mai esti?
Te astept cu vesti bune.

CITAT(lucy @ 23-04-2008, 09:23 AM)

Sanatate multa

Va pup si va imbratisez pe toate, de 1000 de ori.

Nici nu va puteti da seama cat de mult conteaza pentru mine sa simt ca nu sunt singura, ca cineva se gandeste la mine, ca tine la mine.
Va multumesc! Pe bune!