" Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste,
iar Zilele se aduna in ani... Dar ce e mai important se conserva;
forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care
indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e
unul de plecare.

Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti,
simte-te vie. Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde
printre fotografii ingalbenite de timp ... Mergi mai departe atunci
cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care
o ai in tine.

Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect. Cand nu mai
poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand
nu poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata."


Madre Teresa de Calcutta

Buna dimineata!
Nici nu stii ce ma bucur...


Culturalizare frumoasa in continuare...vad ca esti in forma mai buna azi. Vezi ce inseamna un pic de miscare?

Azi imi fac curat in casutza postala.
Am gasit o groaza de lucruri faine, mailuri nedeschise din lipsa de timp
Vreau sa va daruiesc si voua bucatzi din ele, aici o bucata din viatza aceluias supertalentat priten drag Marius Dobrin;


Semne

Frumoasa a fost intamplarea care m-a adus in Valcea in anii
maturitatii.
Priveam in jur fascinat de ceea ce vedeam, cautand in zadar printre
detaliile cochete ale modernitatii acele vagi imagini ramase din
copilarie, cand ma lua tata de mana si mergeam sa-si viziteze fratii.
Unde era casa inalta, cu o curte interioara, cu cerdac inchis cu
ferestre? Jos era zumzetul unui bufet, probabil si cei din jur erau
tineri, suferinta anilor de inchisoare politica era discret ascunsa.
Nascut tarziu, am fost, sunt inca, plasat undeva intre verii mei, mai
mari decat mine, si copiii lor. Nu stiu cum s-a facut dar pe Dan l-am
intalnit cu adevarat abia la aceasta tarzie revenire la Valcea. Dar era

ca si cand ne-am fi vazut mereu, doar mustata si parul albisera pe ici,

pe colo. Ne-a vorbit despre duminicile lui dintr-o viata cu pofta de
sport, nelipsit din sala sau de pe stadion, i-am vazut sufletul de
ditamai omul topit dupa mica sa catelusa. Aceea care, dupa ce partea
activa a familiei s-a imprastiat prin lume, l-a urmat in mica sa
retragere, de tanar pensionar, in munti.
Unde? La Costesti. Unde? N-am stiut pana de curand. Atat de limpede
parea sa fie, la doi pasi de manastirea Bistrita, atat de departe imi
parea, cum numai necunoscutul este.
Ne-a chemat la el de fiecare data. Ne-a imbiat cu aerul de munte, cu
locuri patronate de spiritualitate, a pledat pentru simplitatea unui
drum si a unui demers. Am promis de fiecare data cand am ajuns in
Valcea. Mereu pe fuga, mereu nepregatiti sa mai facem un pas si pana la

Costesti, oriunde parea el sa fie.
Apoi vacantele, se stie, ni le dorim la mare. In ajunul trenului de
Constanta am sunat-o pe Irina: era intr-o masina la Horezu, o bucla
valceana. Noi am adus de la mare scoici, ea ne-a adus pietre care
cresc.
Stiam din fotografiile Andanei de acestea, dar ignorasem ca erau chiar
acolo, la Costesti. Depanam amintiri din vacanta, cand Liviu mi-a spus
ca, vorba poetului, “sfarsitul nu-i aici”. Si neaparat sa trecem pe
sub
poale de munte, de la Targu Jiu la Valcea, atunci cand frunza isi
schimba cu generozitate culoarea. Era intr-o luni. Vineri vine un
telefon: “A murit Dan!”
A trebuit sa moara ca sa pornim spre Costesti. Ba chiar prima oara spre

Valcea pe drumul vechi. Printre coline intr-o zi cu soare. Pe cand
frunza era inca verde. Si merele tot mai rosii. Emblematice, de la
Balcesti la Horezu, de pe costise pana la margine de drum, “si fara
gard”. La intoarcere am oprit si am intins mana spre fructul
originar.
La magazinul din mijlocul satului nu se gaseau decat fructe exotice.
Cand am intrat in sat, de la Costesti mai spre munte, pe cate o
portiune
de teren imprejmuit se vedea cate o familie muncind. La plecare,
oamenii
se asezasera ca la un picnic. Erau oraseni.
Apropiindu-ne de casa lui Dan vedeam muntele rasarit brusc in fata.
Stanca. Padure. Undeva intr-acolo, silueta manastirii. Liniste. Doar
jalea din curtea casei lui Dan. In spate, pe panta, pomii isi asteptau
culegatorul. Pe buturugile scunde si lustruite, asezate in cerc, sedeau

acum nepotii. Protejand de adierea dela firul ierbii cateva lumanari
plapande.
Nu cred ca a fost vreodata curtea asta atat de plina. Nu ne-am
invrednicit nici unul sa raspundem invitatiilor lui. Priveam in jur si
nu ne venea sa credem ce colt de rai. Bine, multi nu ne invrednicisem
macar sa ne mai vedem din cand in cand. Ne desparteau trezeci sau
patruzeci de ani de acele amintiri pe care le evocam. Dan a reusit sa
ne
adune la un loc, sa ne aduca totusi acolo unde, ignoranti, amanasem sa
venim.
A fost nevoie sa cada victima in singuratate pentru a ne readuce
laolalta.
In biserica mare din Costesti poate ca si Dan intra pentru prima data.
Preotul a vorbit despre rugamintea profesorului de a-l primi pe acest,
de putina vreme, consatean al lor care, desi ridicase o bijuterie de
casa mai in marginea comunitatii, era de-acum de-al lor.
A venit clipa de bun ramas si am observat cum ritualul include si
elemente altfel decat vazusem, de atatea ori, in sud. Printre brazii
inalti, pe strazile ca de oras, intr-o comuna cu muzeu de arta, tot pe
langa case de oameni gospodari si merele uneori cazute in iarba, am
ajuns la cimitir.
Langa un lan de porumb. Nelipsind veghea impozanta a muntelui, nici
departe, nici aproape. Florile uitate din amintirile copilariei, acum
inmuiau durerea momentului.
Manevrele stangace ale groparilor au fost taxate cu apostrofarea:
“Parca
ati fi de la oras!”
La iesirea din cimitir, trista inghesuiala pentru a primi ceva de
pomana. Aici, in acelasi sat chivernisit.
Langa gard era amenajat un spatiu pentru masa de pomenire. Sub un
acoperis, mese si banci lungi, de lemn. Un cazan urias deasupra unei
vetre in care focul ardea de mult. Acum douazeci de ani nu credeam
povestea vecinului care nu putea fi pacalit de sotia lui cu carne de
pui
industrializat, acum am invatat ce gust are aici la tara.
Paharul de tuica, paharul de vin, dupa picaturile varsate spre a potoli

simbolic setea celui disparut, au comutat starile noastre de spirit.
Sunt atat de bine randuite toate incat episodul pomenirii ajuta sa
uitam
durerea si sa putem merge mai departe. Atat de simplu.
Ne actualizam informatiile unii despre altii, incercam sa ne cunoastem
cat se poate intr-o ora daca nu am facut-o in ani. Schimbam numere de
telefon si promitem sa ne vizitam.

Au ramas in urma si merele si poienile si paraurile, doar un drum
serpuitor si stingher, dealurile de unde Sorescu vedea Craiova din car,

si revenirea in matca habitudinilor.
A doua zi, un articol de ziar vorbea de o maternitate de lilieci, sit
protejat UNESCO, ingrijit de maicutele de la un schit. De unde? Din
Costesti.

Ce vom face la vara? Vrem sa mergem la mare...
Doar pe o scoarta s-a mai scrijelit semnul unei amintiri. Oameni si
locuri.

Axe dai si tu cu sapa azi?

Sau esti acasa si bucatarisesti?

La sapa...

Atunci te invit la un ceai negru amestecat cu verde si cu lapte de soia

De cand asteptam sa incerc ceai cu lapte....multumesc de invitatie...sa aduc micul dejun?

Io am mancat la 6:30 o banana si la 7:30 primul ceai cu jumatate de graham.
Mai am la mine niste fructe, apoi o sa fug acasa sa gatesc ceva.

Esti mai matinala, eu azi mi-am permis sa ma scol la 7 si sa plec mai tarziu la munci. Am ajuns pe la 7:50.
Am luat si eu md:3 felii wasa, 2 felii sunca dietetica buna rau,1 felie br. fitness si un iaurt descoperit aseara Brenac de 1% grasime.
Mi-am cumparat si eu o beutura pe baza de soia(dulce) cu fr. de padure de la Savia. E buna rece. Dar simplu nu pot inchiti laptele de soia.



Tacamurile daca le speli cu dero nu trebuie sa ai separate de post...

Dont worry...eu o sa imprumut niste tacamuri de la soacra-mea la Craciun ca nu am atatea pt musafiri!!!

Ziua Ce faci Amelie?

amalia draga vad ca se poate...brava

am vazut ca si axe si-a umplut frigiderul numai de dietetice, eu rod la morcovi...la vita e bella

tie iti urez zapada putina ca sa ai munca mai usoara

Io beau lapte de soia simplu la cutie, dar e facut in Australia.Cel romanesc care se gaseste la sticle nu imi place nici mie.
Io mi-am luat "un iaurt" de soia cu capsuni, dar s-a infipt Ioana in el


Muncesc, alerg, acu-s acasi si spal, apoi ma voi intoarce iar la munca.
Maine ma hodin



Stii vorba "ai grija ce itzi doresti ca s-ar putea sa se implineasca"

Salut, draga Amalia.Dumnezeu sa te ajute cu postul si sa nu te ispiteasca nimic sa calci alturi

Apropo de post.
Cum e cu sexul? E permis sau nu in post?
Nu radetzi de mine, acu invatz si io.
Ai mei nu sunt ortodicsi practicanti, singura pe care as putea sa o intreb e soacra-mea, care banuiesc ca mi-ar zice ca e interzis dupa ce am facut copila

Din cate stiu e interzis .. mai mult pt cine se poate abtine ca la noi ... Doamne iarta

Offffffffffffff, nu mai intzeleg nimic din regulile postului.
Am citit undeva, nu mai stiu unde ca in timpul postului Sa si Du se mananca peste.
Acu citesc aici reguli ale postului ca doar dupa 21 noiembrie, adica azi nu avem voie peste
Acu asta e.
Am manacat la prinz peste la gratar cu cartof copt si salata( varza, mar, morcov, sfecla,lamaie, patrunjel si ulei de masline).

Am gasit asta:
[color=#FF0000]Dezlegari de posturi in conditiile vietii de azi



Respectarea postului este o datorie a oricarui bun credincios, impusa de porunca a doua a Bisericii. Insa nu trebuie sa uitam ca vechile dispozitii canonice, legate de durata, asprimea si obligativitatea diferitelor posturi de peste an, au fost for­mulate pentru credinciosi care traiau in alte vremuri si in conditii de viata cu totul deosebite de cele in care traiesc credinciosii de azi. De aceea, aplicarea lor integrala nu mai este astazi posibila ca in trecut. De altfel, hotararile canonice privitoare la posturi nu au caracter de dogma, adica nu trebuie privite ca niste reguli absolut neschimbabile si eterne, ci fac parte dintre nor­mele bisericesti cu caracter moral-disciplinar, care au fost formulate de autoritatea bisericeasca in functie de nevoile, imprejurarile si evolutia vietii religioase-morale a credinciosilor.



De aceea, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, tinind seama de principiul acesta al acomodarii normelor disciplinare-morale la ne­voile timpului, in sedinta sa din 27 februarie 1956, a hotarat urmatoarele pogoraminte cu privire la respectarea posturilor in conditiile actuale :

A. Copiii pana la implinirea varstei de 7 ani sa fie dezlegati de pra­vila postului, putand manca tot timpul anului orice fel de alimente.



B. Pentru copiii de la 7-12 ani si pentru credinciosii de orice varsta, care sunt cuprinsi de slabiciuni si suferinte trupesti, pravila postului sa fie obligatorie numai in zilele urmatoare :

a) Toate miercurile si vinerile de peste an, afara de acelea cand este dezlegare la peste ;

Prima si ultima saptamana din Sfantul si Marele Post al Pastilor si tot asa din postul Craciunului ;

c) De la 24-29 iunie, adica 5 zile din postul Sfintilor Apostoli Pe­tru si Pavel;

d) De la 1-15 august (adica cele doua saptamani din postul Ador­mirii Maicii Domnului) ;

e) Ajunul Craciunului, ajunul Bobotezei, 29 august si 14 septembrie.



C. Pentru celelalte zile si saptamani din timpul marilor posturi bi­sericesti, copiii de la 7-12 ani si credinciosii de orice varsta, care sunt suferinzi, sa fie dezlegati a manca : peste, oua, lapte si branza

Deci io care sufar de necunoastere, de obezitate si alte boli la cap, care din motive lesne de intzeles nu pot fi divulgate pe forum, sunt dezlegata

Si eu sufar de aceleasi cauze ca tine .. asa ca avem dezlegare amandoua .. Dar am sa incerc sa tin totusi post miercurea si vinerea

Postul e o curatare a sufletului, a mintii, si a trupului... Regulile sint mai mult... orientative, cred ca fiecare stie unde-i sint limitele proprii, si probabil asta tine de constiinta si constientizare. Nimeni, nici macar biserica, nu cred ca are caderea sa zica ce e "interzis" si ce nu. Daca dupa o zi de post pe care ai tinut-o spiritual si nu doar nutritional, si dupa eventuala rugaciune de seara simti ca sexul ar fi ceva... spiritual, go for it! Da' de obicei nu prea simti asta Bineinteles, e si partea infrinarii in post, ca de aici ne invatam sa fim autodisciplinati, si tot tacimul, dar si asta ar trebui sa vina tot din interior... dupa capul meu.

In calendar sint trecute in paranteza zilele in care se maninca peste. Da' nu e obligatoriu sa-l maninci.


ps: sa nu uitam ca totusi Biserica este o institutie (la fel ca Politia, etc) si ca Biserica nu e acelasi lucru cu credinta...

Amelie tu lucrezi la gara in craiova?

Si ca adevarul mai este ca:Nu-i pacat ceia ce intra in gura ci ceia ce iese.

Da.

Si nu cunosti Fam Furis .. amandoi lucreaza la gara.Ele supracontrol pe tren si ea nu stiu ce fct are pe acolo

Ma bucur sa citesc pe la tine de lucruri bune! Ma bucur ca te-ai mobilizat si ca ai inceput autodisciplina. Cand te simti pregatita, asteptam vesti cu meniuri, sport alea-alea.

Nu-i cunosc. Adica nu asociez numele cu nici o persoana.

Nu am cu ce ma lauda inca
Azi am mancat asa:
- ora 7 un graham cu ceai cu lapte de soia;
-cafea;
-ceai cu lapte de soia;
- ora 12 un iaurt vegetal cu capsuni savia;
Acu lesin de foame si ma pregatesc sa fug acasa sa gatesc de post.
Ce? habar nu am inca.
O ciorbitza ca mi cam frigutz si vreaus a fac 2-3 feluri 2 sa am si pentru maine si poimaine la pachet.
Iar alor mei o sa le fac gratar langa ce am gatit.
Sportul nu i-am gasit inca loc bicicletei , e tot in mijlocul sufrageriei

Salut si pupici

Servus draga mea!

pai e bine inseamna ca trebuie sa o folosesti

In curand o sa plec acasa, sa gatesc, sa spla, sa strang rufe de la uscat, sa calc, la 19 ma intorc la serviciu.
Crezi tu ca la 21 cand o sa ajung acasa o sa mai am chef sa pedalez?

O,asta ziceam si eu,ca eu nici acum nu am chef sa dau din picioare si din fund

Io am chef sa dau din ele dar nu pedaland
Afara a nins, e o fleasca pe jos de ar trebui sa merg cu cizme de cauciuc.
Am rezolvat sa nu mai vin io deseara la program, asa ca bicicla mai are o sansa
O colega mi-a spus sa fac praz umplut, ma mai gandesc la ideea asta.
Am mancat un mar.

De-o saptamana visez la mancare de praz si nu gasesc sa cumpar.

Te duci la gara la tren sa iti trimit eu?

Sarumana! Esti tare, ce mai!

Inca mai am sperante sa ajung intr-o piata ca lumea, nu doar chioscuri, tarani in fata blocurilor, cora si altele.

Salut! Gandeste-te ca eu ajung dupa 3 zboruri rupta de oboseala la hotel si inca la ore tarzii cum ar fi ora 23 :00 sau miezul noptii si ma mai duc si la sala si piscina la ora aia. Atat de ambitioasa am devenit. Asta ca sa nu ma scol dimineata inainte de micul dejun .Pupici!

Asa de tare iubiti prajul?Ce mincaruri faceti din el?

Io il folosesc la mancare in loc de ceapa, e mai dulce.

Am mancat zi asa:
-ora 15:40 - 5-6 bucatzi de fistic;
-ora 16 - 2 cartofi coptzi cu praz si sare;
-ora 18- paste cu nuci si miere;
-ora 20:30 - am gustat o sarmalutza.
A trecut bine ziua de post
Am gatit o groaza, asa ca o sa imi iau pachet sa nu ma mai apuce foamea rea la munca

Uite unde e olteanca cu prazu'...!

Te pup si o saptamana mai fructuoasa...

Am spalat si am intins rufele, am strans altele si acu fug la calcat.
Ii musai azi ca imi pleaca omul in delegatzie 3 zile


Nu-s olteanca dar prazul e bun, au si oltenii astia unele scapari

Stiu fata ca nu esti decat prin localizare cu GPS-ul....te pupacesc si spor la treaba!!

Hey Amelie .Daca nu te sui pe bicicleta ti-o iei cand ajung in Cv .Cat despre praz .. am ras inainte de nunta cu niste vecini ca ziceau sa imi iau ceva verde prazuliu ca sa se stie ca sunt olteanca si aiurea ca prima oara vazusem un costumas verde prazuliu dar pana m-am dus eu sa il iau pt cununia civila se vanduse .. asa ca mi-am luat crem .E fain si asta dar ala era deosebit

Amalia, imi plac meniurile tale, sa inteleg ca ti-a revenit ambitia? Sa te tina, bravos!

Ihiii, eu cred Ia-ti o carte, pune-o pe ghidon si da-i!!! Sa vezi cum dispar nervii de peste zi ca prin farmec, uiti de toate si de toti, si viata e mai rozalie, ashe. E un aliat, nu un dusman, daca-l vezi din unghiu' respectiv

Promit sa fac asta maine, acum am cedat.
La cate camasi am calcat se numeste ca am facut fitness
Ma duc sa citesc ceva si sa fac nani, vorba ta maine e o alta zi de cucerit lumea


Nu mai am cu ce sa ma imbrac, serios, daca nu iau masuri ajung "fara sa stiu" iar la 120 kg si nu vreau asta

Hai ca nu mai ajungi, draga
Ai mutat locul bicicletei din sufragerie in dormitor?

Pe tine te-a apucat ambitia si pe mine m-a lasat .... s-a dus , m-a parasit fara un cuvant de adio . Sper sa revina ....


Multa bafta !

Nu inca, nu stiu unde sa o pun.
Io m-am mutat in alt dormitor unde nu mai incape si ea, dar oricum nu o pot lasa in sufragerie
Azi o sa redecorez casa.



Sa stii ca si mancarea de post ingrasa
M-am mobilizat sa tzin post si sa nu mai mananc mancaruri preparate la supermarket, nu neaparat sa tzin regim.


Azi am la pachet:
-un iaurt savia cu ananas;
-fasole batura cu drob de linte;
- paste in 3 culori cu nuci si miere.
Mai am prin birou si niste fructe.

Ami, cum faci pastele cu miere si nuci?