20.10.2006

Naufragiatul

Singurul supravietuitor al unui naufragiu a ajuns pe plaja unei insule foarte mici si nelocuite. S-a rugat incontinuu la Dumnezeu rugand sa fie salvat. In fiecare zi scruta orizontul cautand ajutorul, care parea ca nu mai vine. Obosit, a hotarat ca in final sa-si construiasca o casa de lemn pentru a se adaposti si pentru a depozita putinele sale lucruri.
Intr-o zi, dupa ce a cercetat insula cautand ceva de mancare, s-a intors acasa si a gasit casuta in flacari, cu un fum gros care urca pana la cer. Ce era mai rau se intamplase. Pierduse totul. A ramas mut de tristete si furie. "Doamne, cum ai putut sa-mi faci una ca asta?", se plangea cu furie.
Dar a doua zi, dis de dimineata, a fost trezit de sunetul unui vapor care se apropia de insula. Venise sa-l salveze.
"De unde ati stiut ca sunt aici?", i-a intrebat obosit omul pe salvatorii sai.
"Am vazut semnalul de fum...", au raspuns marinarii.

Este usor sa deznadajduiesti cand lucrurile merg prost, dar nu trebuie sa ne dam batuti, pentru ca Dumnezeu lucreaza in vietile noastre, chiar si in mijlocul durerii, incertitudinii si suferintei. Nimic nu este intamplator...o lectie care ar trebui in sfarsit invatata.

H. Agudelo

o alta varianta

In Grecia antica Socrate(469-399 DC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
-Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?
-Stai o clipa, ii replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.
-Trei?
-Asa este, a continuat Socrate.Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?
-Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
-E-n regula, zise Socrate. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
-Nu, dimpotriva..............
-Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?
Omul a dat din umeri, putin stanjenit.Socrate a continuat.
-Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?
-Nu, nu chiar...
-Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?
Omul era invins si s-a rusinat.

Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv

21.10.2006

Va rog sa ma iertati pentru intarziere fetele mele. Am fost plecata aproape toata ziua. Am intrat o data scurt in speranta ca am timp...n-am reusit sa pun vitamina...o fac acum si sper ca "tratamentul" cu vitamine sa nu aiba de suferit pentru aceasta amanare.

Cuvintele inteleptului

A fost odata un rege care avea un intelept foarte batran. Orice decizie avea de luat se consulta cu acesta. Devenise aproape dependent de sfaturile sale. Intr-o zi inteleptul s-a imbolnavit grav. "Inteleptule...ce ma fac eu daca tu vei muri?" Vazandu-i disperarea, batranul i-a dat un inel care avea un compartiment secret si i-a spus sa il deschida numai in cazul in care avea o problema imposibil de rezolvat si ca acolo va gasi raspunsul.
Multi ani dupa moartea batranului, regele a fost de cateva ori pe punctul de a desface inelul, amanand acest moment de fiecare data, pentru o posibila problema viitoare mult mai dificila.
Intr-o zi...n-a mai stiut ce sa se faca si a hotarat sa deschida inelul. Inauntru era o hartiuta pe care scria..."Voi trece si peste asta...".

H. Agudelo...cu multumiri lui Jorge E. Chan (Panama)

22.10.2006

De ce este atat de greu sa ai prieteni adevarati?

Poate ca tot timpul cautam ceea ce nu am putut avea. Tatal meu mi-a zis odata, cand eram mic: "Fiule, prietenii se numara pe degetele de la maini si de multe ori, tot iti mai raman degete." De atunci ma intreb intruna: care or fi adevaratii mei prieteni?
Poate ca trebuie sa nu am incredere in nimeni dintre cei pe care i-am cunoscut? Nu stiu cum sa aflu care sunt adevaratii mei prieteni.
Or fi cei care ma cauta sa iesim impreuna sau cei care ma trezesc cand dorm?
Or fi cei care ma sprijina cand sunt trist sau cei care ma fac sa-mi vad greselile, chiar daca nu-mi sunt pe plac?
Or fi cei care ma felicita de ziua mea de nastere si care sarbatoresc cu mine toata noaptea sau cei care cu un simplu telefon ma fac sa ma simt bine?
Or fi cei care sunt acolo cand am nevoie de ei, sau cei care, in ciuda absentei lor m-au iubit cel mai mult?
Oare sunt cei carora le povestesc despre iubirile mele in secret, sau cei la care fac pe grozavul ca mare cuceritor fara nici un temei?
Cei care imi spun ca totul este bine sau cei care ma contrazic si ma fac sa vad raul?
Cei care imi imprumuta bani cand am nevoie, sau cei care ma refuza stiind cum am de gand sa-i folosesc?
Cei care ma saluta si ma strang in brate cand ma vad sau cei care ma primesc cu un suras si cu o sincera strangere de mana?
Cei care imi raspund la tot ce ii intreb sau cei care, fara sa le-o cer, plang cu mine pentru ce mi s-a intamplat?
Cei care imi spun ca ma iubesc sau cei care, cu un zambet, transmit mai mult decat atat?
Cei cu care nu ma cert niciodata sau cei cu care ma supar cateodata?
Adevarul este ca pot exista o multime de feluri de prieteni; dar eu contez pe cei care, desi cunosc sentimentele mele, gandurile mele, imaginatia mea, bucuriie mele, reusitele si esecurile mele, au incredere in mine si, mai ales, ma accepta asa cum sunt, fara rationamente si reprosuri; care pur si simplu spun... uite, cel de acolo este PRIETENUL meu.


H. Agudelo

23.10.2006

Spitalul lul Dumnezeu

M-am internat in spital sa-mi fac un control de rutina si am constatat ca eram bolnav.
Mi s-a luat tensiunea si am un grad extrem de scazut de BLANDETE.
Mi s-a luat temperatura , termometrul a inregistrat 40 de grade de EGOISM.
Am facut o electrocardiograma si diagnosticul a fost ca aveam nevoie de mai multe by-pass de DRAGOSTE, pentru ca venele mele erau blocate si nu pompau sangele la inima mea goala.
Am trecut la ortopedie: nu puteam merge alaturi de fratele meu si nici nu puteam sa-l imbratisez pentru ca aveam o fractura, dupa ce m-am impiedicat de VANITATEA mea.
La fel mi-au gasit miopie, pentru ca nu puteam vedea dincolo de aparente.
La fel mi-au gasit surzenie si mi s-a pus diagnosticul de a fi ramas singur intre cuvintele goale din fiecare zi.
Jalnic, nu?
Am primit si tratament...In fiecare dimineata cand ajung la serviciu o lingura de BUNA ZIUA. La fiecare ora un comprimat de RABDARE si o cana de TOLERANTA. Cand ajung acasa o injectie cu DRAGOSTE, iar cand voi merge la culcare doua capsule de CONSTIINTA CURATA.

H. Agudelo

Imi cer scuze daca dau buzna. Am primit un mesaj foarte frumos si m-am gandit sa-l cititi si voi. Daca a mai fost ceva asemanator aici (desi nu cred ca citesc mereu vitaminele) va rog sa ma iertati.


A fost o data o fata oarba care se ura pe sine pentru ca era oarba. Ura pe toata lumea in afara de prietenul ei. Intr-o zi fata a spus ca daca ar putea vedea lumea atunci ea s-ar marita cu pretenul ei. Intr-o zi norocoasa cineva i-a donat o pereche de ochi.Atunci ea a vazut totul si pe prietenul ei . Acesta apoi a intrebat-o : acum ca potzi vedea te maritzi cu mine? fata a ramas socata cand a vazut ca prietenul ei este orb , si i-a spus : imi pare rau , dar "nu ma pot marita cu tine pentru ca esti orb ". Prietenul ei a plecat in lacrimi si i-a spus:"te rog sa ai grija de ochii mei"....

Foarte frumos...din pacate se-ntampla adesea in viata de zi cu zi.

Liliana

24.10.2006

Aceasta vitamina cred ca este foarte cunoscuta pentru ca a fost creeata o prezentare powerpoint care a circulat mult prin e-mail. Totusi este superba si v-o scriu.

O legenda spune ca un prunc, inainte de a se naste se intalneste cu Dumnezeu:
"Dumnezeul meu, eu merg in lume si nu stiu ce voi face acolo. Sunt atat de mic si de fragil..."
"Pentru tine am pregatit aolo un inger..."
"Doamne, dar nu stiu limba oamenilor, cum o sa ma inteleg cu ei, cum o sa ma adaptez?"
"Ingerul pe care ti l-am pregatit te va invata limba lor..."
"Doamne, am auzit ca in lume sunt multe rele. Cum o sa le pot dovedi?"
"Ingerul pe care ti l-am pregatit o sa te apere de rele...fii fara grija..."
"Doamne si cum o sa ma pot intoarce la tine?"
"Ingerul pe care ti l-am pregatit o sa-ti spuna cum te vei putea intoarce la mine."
S-a lasat linistea in ceruri...a sosit timpul ca bebelusul sa plece in lume...dar a mai intrebat incet:
"Doamne...cum se numeste ingerul pe care mi l-ai pregatit?"
"Numele nu e important...dar tu ii vei spune MAMA..."

H. Agudelo

Grea fisa asta de post, pentru MAMA.........

OF...nu reusesc sa plasez pps-ul...

Numai asa...

http://www.webfile.ws/d/13312/ cu ID 13312 si parola 1234 Puteti downloada pps-ul. Ce shi fac...is mai inceata la minte...

25.10.2006

Celalalt obraz

Pe varful unui munte se afla o manastire. Calugarii erau saraci, dar pastrau intr-o vitrina trei manuscrise vechi de mare valoare religioasa. Traiau din munca lor si din pomana primita de la credinciosii care veneau sa vada cele trei manuscrise.
O data, un hot a furat doua dintre ele. Calugarii l-au anuntat repede pe staret. Superiorul, ca un fulger, a luat partea ramasa si, cu toata forta a alergat dupa hot sa-l prinda.
"Ce-ai facut? M-ai lasat cu un singur manuscris? Ori imi dai inapoi ce ai luat, ori ia-l si pe acesta. Asa o sa ai opera completa...care nu are nici o valoare daca nu e intreaga."
"Parinte, sunt disperat, nu am ce manca...trebuie sa le vand."
"Bine, a zis staretul, ia si al treilea manuscris. Daca nu, se va pierde in lume ceva foarte valoros."
Povestea spune ca hotul s-a intors dupa o saptamana si a dat inapoi manuscrisele. De ce? Pentru ca simtise puterea iertarii si a generozitatii depline.

Agresorul se asteapta mereu tot la agresiune, nu la un raspuns creativ, neasteptat, neobisnuit. Nici nu banuieste socul puternic a ceea ce numim noi " celalalt obraz".

H. Agudelo, cu multumiri lui Enrique Maniscal

26.10.2006

Faceti-o acum

Daca am descoperi ca ne-au ramas doar cinci minute ca sa spunem tot ceea ce am dori sa spunem, toate telefoanele ar fi ocupate de persoane care incearca sa le spuna celor dragi "Te iubesc."
Fiind profesor la universitate le-am dat o tema studentilor mei...sa se apropie de o persoana pe care o iubesc si chiar sa i-o spuna. Nu pare o tema atat de grea, dar pentru majoritatea barbatilor din grupa de 35 de ani, care au fost invatati ca daca-ti exprimi sentimentele nu esti "macho", a fost cu adevarat o tema dificila. Sa plangi?...Sub nici o forma!!!
La inceputul orei urmatoare am intrebat daca cineva doreste sa ne povesteasca ce s-a intamplat. Eram aproape sigur ca se va ridica o femeie. Si totusi s-a ridicat Dennis...1.88 inaltime si era foarte emotionat si impresionat.
"Saptamana trecuta cand ne-ai dat tema asta am fost foarte suparat. M-am gandit ca oare cine esti tu sa-ti permiti sa-mi invadezi intimitatea. Totusi, conducand spre casa, a inceput sa-mi sopteasca incetisor constiinta. Mi-a spus cu exactitate cui trebuie sa spun "Te iubesc". Acum cinci ani m-am certat ingrozitor cu tatal meu si de atunci nu ne-am mai vorbit. Asa ca m-am hotarat sa ma duc la el si sa-i spun cat de mult il iubesc. Ajuns acasa am facut un pas spre el, l-am luat in brate si i-am spus: "Tata, am venit doar sa-ti spun ca te iubesc." Tata s-a uitat in ochii mei si mi-a raspuns: "Si eu te iubesc, dar n-am putut sa ti-o spun niciodata." Am stat de vorba cu el pana dimineata. Am ras... am plans de bucurie. Era un moment atat de frumos, incat nu doream sa mai plec. La doua zile dupa vizita mea , tata, care avea probleme cu inima, dar nu mi-a spus, a suferit un atac si a ajuns la spital in stare de inconstienta. Nu stiu daca se va mai reface."
Mesajul meu pentru voi este: "Nu amanati sa faceti ceea ce trebuie facut. Este posibil sa nu mai aveti alta ocazie."

H. Agudelo

Am invatat

parola este 1234

ID-ul? ...da m-am prins 13367....dar nu reusesc

Imi pare rau, dar am sters primul link pentru ca mesajul pe site-ul respectiv era "This file was reported as illegal material. Access to the file is temporary blocked." Alina, daca gasesti materialul din nou si vrei sa fie in acelasi mesaj, spune-mi.

27.10.2006

Mana

Editorialul unui ziar vorbea despre o invatatoare care le cerea copiilor ei din clasa intai primara sa faca un desen in care sa reprezinte un lucru pentru care sunt recunoscatori.
S-a gandit ca sunt putine lucruri pentru care ar putea fi recunoscatori acesti copii din cartierele sarace, dar stia ca majoritatea dintre ei vor desena mese pline cu mancare. A uimit-o insa desenul pe care l-a facut Douglas...o simpla mana desenata copilareste. Dar...mana cui?
Clasa a ramas fascinata de acea imagine abstracta.
"Cred ca este mana lui Dumnezeu care ne da de mancare", a zis un copil.
Profesoara s-a apropiat de Douglas si l-a intrebat a cui e mana aceea.
"Este mana dumneavoastra, doamna invatatoare", a ingaimat copilul.
Ea si-a adus aminte ca, frecvent, in timpul recreatiei, il lua pe Douglas de mana. Facea acest lucru mai tot timpul cu toti copii...dar pentru Douglas insemna mult.

Multumirea tuturor consta in ocazia, oricat de mica ar fie ea, de a da altora.

28.10.2006

Visul unei omizi

O omida micuta cobora intr-o zi inspre pamant. Foarte aproape de drumul ei era o lacusta. "Unde te duci?", a intrebat-o. Fara sa se opreasca din mers, omida a raspuns:"Am avut un vis azi-noapte, visam ca priveam toata valea de pe vatful muntelui inalt. Mi-a placut ce am vazut in vis si mi-am propus sa fac acest lucru".

Surprinsa, lacusta a zis, in timp ce prietena ei se indeparta:" Trebuie sa fii nebuna! Cum vei putea ajunge tu pana acolo? Tu, o simpla omida! O piatra va fi un munte, o baltoaca o mare, si orice trunchi de copac, o bariera de netrecut". Dar omiduta era deja departe si nu o mai auzea. Piciorusele ei minuscule nu se mai opreau din mers.

Deodata s-a auzit vocea unui scarabeu: "Unde mergi asa hotarata?" Deja transpirata, omiduta i-a zis gafaind: "Am avut un vis si vreau sa-l realizez, sa urc pe munte ca sa privesc de acolo toata lumea".

Scarabeul nu s-a putut abtine din ras, s-a oprit la un moment dat si i-a zis: "Nici macar eu, cu picioarele atat de mari, nu as incerca sa fac un lucru atat de ambitios." Se tavalea pe jos de ras in timp ce omida isi continua drumul.

In acelasi fel, paianjenul, cartita, broasca si floarea au sfatuit-o pe prietena noastra sa renunte. "Niciodata nu vei reusi!", ii spuneau, dar inauntrul ei era ceva ce o impingea inainte. Deja sfarsita de oboseala, pe punctul de a muri, s-a hotarat sa se odihneasca si sa-si faca, cu un ultim efort, un culcus unde sa innopteze.

"Voi fi mai bine", a fost ultimul lucru pe care l-a zis si a murit. Toate animalele din vale au trecut pe acolo sa-i vada ramasitele. Acolo era creatura cea mai nebuna dintre toate. Mormantul ei li se parea un monument al absurditatii. Era un refugiu demn de cineva care a murit incercand sa-si realilzeze un vis irealizabil. Intr-o dimineata, in care soarele stralucea in mod neobisnuit, toate animalele s-au adunat in jurul acelui mormant ce se transformase intr-un avertisment pentru cei indrazneti. Deodata, au ramas inmarmuriti.

Acea crusta tare a inceput sa crape si, cu uimire au vazut niste ochi si o antena care nu puteau fi ale omidei pe care ei o credeau moarta. Incetul cu incetul, ca pentru a le da timp sa-si revina dupa soc, au iesit aripile frumoase, ca un curcubeu, ale acestei fiinte impresionante pe care o aveau in fata: un fluture. N-a mai fost nimic de zis, toti stiau ce avea sa faca va zbura pana la marele munte si-si va realiza visul; visul pentru care traise, pentru care murise si pentru care s-a intors la viata. Toti se inselasera.

Dumnezeu ne-a creat pentru a realiza un vis, sa traim pentru el, sa incercam sa-l implinim, sa ne punem viata in joc pentru el, si daca vedem ca nu putem, poate ca avem nevoie de un popas si de o schimbare radicala in vietile noastre. Si atunci, in alt mod, cu alte posibilitati si cu harul lui Dumnezeu, vom reusi.

Doar cautand imposibilul, oamenii au gasit si au atins posibilul, iar cei care s-au limitat la ceea ce era evident posibil, nu au inaintat in mici un fel.

H. Agudelo...cu multumiri unui Anonim

Am simtit nevoia sa iti multumesc

Sfinte...habar n-ai ce furtuna de emotii ai starnit.

29.10.2006

Doi frati agricultori

Povestea spune ca erau doi frati care se iubeau din tot sufletul. Amandoi erau agricultori.
Unul s-a casatorit si celalalt a ramas celibatar. Au hotarat sa imparta toata recolta pe jumatate, ca pana atunci.
Intr-o noapte celibatarul a visat: "Nu e drept! Fratele meu are nevasta si copii si primeste din recolta tot atat cat primesc eu. Voi merge la miezul noptii la hambarul lui de grau si o si-i adaug niste saci, fara ca el sa-si dea seama.
La randul lui, fratele casatorit a visat si el: "Nu e drept! Eu am nevasta si copii si tot viitorul meu e asigurat. Dar pe fratele meu cine o sa-l ajute? Voi merge la noapte la hambarul lui de grau si-i voi mai adauga niste saci fara ca el sa-si dea seama. "
Asa au facut amandoi fratii. Si surpriza! S-au intalnit pe drum in acea noapte, carand fiecare saci pentru celalalt. S-au privit intelegand ce s-a intamplat si s-au luat in brate frateste cu si mai multa dragoste si pentru totdeauna.

Cateodata este necesar sa facem un popas in viata si sa ne bucuram de lucrurile cu care suntem binecuvantati cand avem un frate. Este esential sa ne iubim si sa ne acceptam asa cum suntem. Nu putem darui daca nu-i iubim pe cei care sunt mai aproape de noi. Astazi este o zi buna pentru a incepe.

Povestire populara culeasa de Jose Maria Cabodevilla...si rescrisa de H. Agudelo

Multumim Liliana ca ne umplii sufletele in fiecare zi

30.10.2006

Tinerete

Tineretea nu e o simpla perioada a vietii. Este o stare de spirit, este vointa. Este calitatea imaginatiei si intensitatatea emotiei. Este victoria curajului asupra timiditatii, a aventurii asupra confortului.
Nu imbatranesti pentru ca ai trait niste ani, ci pentru ca ai abandonat un ideal. Anii rideaza pielea, renuntarea rideaza sufletul.
Grijile, temerile, indoielile si lipsa sperantei sunt dusmani care incet, incet ne fac sa ne indreptam spre tarana si sa ne transformam in praf inainte de a muri.
Tanar este cel care se mira si se minuneaza. Cel care intreaba ca un copil curios: "Ce urmeaza mai departe?" Cel care sta cu bucurie in mijlocul vietii si infrunta evenimentele.
Esti tanar in functie de cata incredere ai in tine insuti si de cata credinta ai in Dumnezeu.
Esti tanar cat timp mai ai speranta. Descurajarea e semn de batranete.

H. Agudelo

Lilicule....multam!

Mire, iarta-ma...am crezut ca ti-am raspuns la momentul respectiv... Tnx...
Karin, Amalia...

31.10.2006

Mai mult decat un inel de logodna

Baiatul a intrat hotarat la bijutier si a cerut sa i se arate cel mai frumos inel de logodna pe care-l aveau. Bijutierul i-a aratat unul. Piatra frumoasa, solitara, stralucea ca un minuscul soare luminos. Baiatul a studiat inelul si, cu un zambet, l-a ales. A intrebat cat costa si apoi s-a pregatit sa il plateasca. "Va veti casatori curand?", l-a intrebat bijutierul. "Nu, raspunse baiatul. Nici macar nu am logodnica." Surprinderea muta care l-a cuprins pe bijutier l-a distrat pe cumparator. "Este pentru mama mea, a zis baiatul. Cand trebuia sa ma nasc a fost singura. Cineva o sfatuise sa ma omoare inainte de nastere ca sa scape de probleme. Dar ea nu a fost de acord si mi-a dat viata. Si a avut multe probleme, multe. A fost tata si mama pentru mine, mi-a fost prietena si sora, mi-a fost invatatoare. M-a facut sa devin ceea ce sunt. Acum, pentru ca pot, ii cumpar acest inel de logodna. Ea nu a avut niciodata unul. I-l dau in chip de promisiune. Asa cum ea a facut totul pentru mine, acum e randul meu sa fac totul pentru ea. Poate ca mai tarziu voi darui un alt inel de logodna, dar va fi al doilea."
Bijutierul nu a zis nimic. A cerul doar casierei sa faca o reducere din acelea care se fac numai pentru clientii importanti.

H. Agudelo...cu multumiri lui Armando Fuentes Aguirre

Mi se facu dor de mama, si pana la vacanta de Craciun mai este!
Multumesc pentru aceste vorbe pe care le astept in fiecare zi !

01.11.2006

Vorbeste-ne despre casatorie

Şi drept răspuns, Almustafa zise:
„V aţi născut împreună şi împreună veţi rămâne pentru totdeauna.
Veţi rămâne împreună până ce albele aripi ale morţii vă vor împrăştia zilele.
Da, veţi fi împreună până şi în tăcuta memorie a lui Dumnezeu.
Dar este bine să existe spaţii în acest împreună al vostru.
Pentru ca vânturile cerurilor să poată dansa printre voi.

Iubiţi vă unul pe altul, dar nu faceţi din Iubire o oprelişte,
Fie, mai degrabă, o mare vălurind între ţărmurile sufletelor voastre.
Umpleţi vă, unul altuia, cupa, dar nu beţi dintr o singură cupă.
Împărţiţi vă pâinea, dar nu mâncaţi din aceeaşi bucată.
Cântaţi şi dansaţi şi veseliţi vă laolaltă, dar faceţi ca fiecare să rămână singur,
Întocmai cum strunele lăutei sunt singure, în timp ce vibrează în aceeaşi armonie.

Dăruiţi vă inimile, fără a le lăsa, însă, una în paza celeilalte,
Pentru că numai mâna vieţii vă poate cuprinde inimile
Şi ţineţi vă alături, dar nu chiar aşa de aproape,
Căci coloanele templului înălţate s la anume distanţă,
Iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.”

Kahlil Gibran

02.11.2006

Imi doresc sa spun aici, la inceputul acestui citat, ca Octavian Paller, desi uneori prea pasional, este unul dintre romanii fatza de care am un respect profund, consider ca el este intr-adevar unul dintre cei mari. Vorbele sale au mereu intelesuri adanci...fiecare povestioara iti deschide mintea. De aceea am decis sa plasez aici o bucatzica din "Caminante"

Festina lente

"Fiecare secol are, poate, un mal du siecle al său. Al nostru ne împinge să n-avem răbdare... Trenuri, avioane, vapoare, toate gâfâie, îşi ambalează la maximum motoarele aruncând în aer trâmbe de fum... bilete de avion, bilete de vapor, bilete de tren, gări, aerogări, porturi, "Parisul în două zile", "Mexicul pe scurt", vize de intrare, vize de ieşire, hoteluri, "Taxi!", pliante, cine mai are timp să citească Odiseea? Suntem grăbiţi, "legaţi-vă centurile, peste câteva clipe vom decola", trenurile pleacă toate "peste cinci minute", Ladies and Gentlemen, Mesdames et Messieurs, Senoras y Senores, nu mai e timp, nici măcar să alergăm în prima librărie, să citim cartea pe drum... nu-i nimic, poate data viitoare, atunci... şi, la urma urmei, ce vroia Homer? Atâtea încurcături pentru ca să aducă un grec şiret pe un ţărm pietros unde abia creştea iarbă pentru capre... Nu, din păcate, nu mai e timp, suntem între o gară şi alta, între un avion şi altul, îmbătându-ne de graba noastră ca de un scop... Doamne, şi totuşi am vrut ceva, am dorit ceva, dar ce anume? Ne-ar trebui un popas, puţină linişte, să ne adunăm gândurile... dar, vai, semaforul arată că trenul nu mai poate să aştepte, scara avionului s-a retras, "Legaţi-vă centurile de siguranţă!", iar vaporul se desprinde de chei. Să lăsăm Odiseea, să răsfoim ghidurile şi mai ales să nu uităm să trimitem cunoscuţilor şi necunoscuţilor ilustrate, însoţite de câteva rânduri, eventual cu vorbe prescurtate, în vreme ce continuă zgomotul roţilor pe şine, vuietul elicelor în aer, iar pe puntea vaporului toată lumea zâmbeşte auzind un vals desuet: "Valsuri, acum? Cine mai are vreme de valsuri, mon cher? Ne trebuie altceva, care să ne sugereze beţia vitezei în cursele de formula unu..." Festina lente? Cine a spus asta? A, da, am învăţat pe vremuri la orele de latină că poeţii îi sfătuiau pe romani să se grăbească încet, în schimb cohortele înarmate făceau să trepideze drumurile imperiului... Dar ce rost are să ne aducem aminte de dictoane depăşite? Ele sună ca valsul acela de pe vapor. Deşi, ar fi o glumă bună ca în gări şi aerogări, în loc să se anunţe trenurile şi avioanele care vin şi care pleacă, să se repete de fiecare dată aceste două cuvinte, festina lente, mai întâi, rar, silabisit, apoi din ce în ce mai repede, până nu se va mai înţelege nimic. Inclusiv înţelepciunea o vrem în forme concentrate. Nu mai avem chef să reluăm raţionamentele, să cântărim argumentele, vrem să sărim direct la concluzie, nu mai avem răbdare să citim o carte întreagă, vrem o frază frumoasă, înţeleaptă, atât.
Am lăsat în urmă nu mai ştiu câte hoteluri uitate, prin care am dormit, gări şi aeroporturi din care nu mi-au rămas, din cele mai multe, decât un gust de fum, de soare sau de ceaţă, o culoare sau nici atât, fără să fiu, nici prin vocaţie, nici prin palmares, ceea ce se numeşte un globe-trotter. Dar mă întreb dacă nu cumva tocmai cei care vântură lumea în toate părţile o cunosc cel mai puţin. Când să reflecteze la ceea ce au văzut? Abia au vreme să se amăgească, poate, că lumea nu mai are secrete pentru ei. Odinioară, în vreme ce Stephens îşi deschidea drum cu securea în mână spre templele şi piramidele civilizaţiei maya, Prescott, aproape orb, scria pe tăbliţa sa de ardezie Cucerirea Mexicului, descoperind lumii, fără să treacă pragul camerei sale de lucru, civilizaţia aztecă, în ce mă priveşte, mă simt atras de Prescott, nu de Stephens. Căci am rămas un etern diletant între profesioniştii călătoriilor."

Octavian Paler

03.11.2006

„Vorbeşte-ne despre Daruri”

Şi Almustafa răspunse, zicând:

„Nu daţi decât puţin, când daţi din ce-i al vostru.
Numai dând din voi înşivă, daţi cu adevărat.
Pentru că, spuneţi-mi, ce-s averile voastre decât nişte lucruri pe care le păstraţi cu străşnicie, crezând că mâine veţi avea nevoie de ele?
Iar mâine, ce-i va aduce ziua de mâine câinelui prevăzător foarte, ascunzând oasele în nisipul mişcător, în timp ce-i urmează pe pelerini către oraşul sfânt?
Şi ce este frica de sărăcie, dacă nu sărăcia însăşi?
Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsă?

Sunt unii care dau puţin din belşugul pe care îl au şi aceasta pentru a li se recunoaşte dărnicia, însă acea dorinţă ascunsă umileşte darul făcut.
Sunt, apoi, alţii care, puţin având, dau totul.
Aceştia cred în viaţă şi în mărinimia vieţii, iar sacul lor niciodată nu-i gol.
Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare.
Dar sunt şi din cei ce dau cu durere şi doar durerea rămâne botezul acestora.
În sfârşit, sunt cei ce dau fără a simţi nici durere, nici bucurie, necunoscându şi virtuţile.
Ei sunt asemenea mirtului din vale, care îşi răspândeşte parfumul în spaţiu.
Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbeşte Dumnezeu şi dindărătul ochilor acestora El surâde Pământului.

E bine să dai când ţi se cere, dar şi mai bine fără să-ţi se ceară, din înţelegere.
Iar pentru cei dornici să dea, a-i căuta pe necăjiţi este o bucurie mai mare decât darul însuşi.
Fiindcă, se află, oare, vreun lucru pe care să ţi-l refuzi?
O, desigur, tot ceea ce îţi aparţine va fi dăruit într-o zi,
Deci, dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi.

Deseori spuneţi: „Am să dau, dar numai acelora care merită.”
Pomii din livezile voastre nu spun, însă, astfel şi nici turmele din imaşuri.
Ele dau ca să poată trăi, fiindcă a păstra înseamnă a pieri.
Desigur, cel care şi merită zilele şi nopţile, merită totul şi din partea voastră.
Iar cel care a meritat să bea din oceanul vieţii, are tot dreptul să şi umple cupa şi din micul vostru pârâu.

Există oare merit mai mare decât acel ce stă în curajul şi încrederea de a primi milostenie?
Şi cine vă credeţi voi, pentru ca oamenii să şi sfâşâie pieptul şi să lepede orgoliul, ca să le puteţi vedea meritele şi mândria terfelită?
Luaţi aminte, ca mai întâi voi să meritaţi a fi dăruitorul şi instrumentul dărniciei,
Pentru că, într adevăr, viaţa e cea care dă viaţă, în timp ce voi, care vă socotiţi binefăcători, nu sunteţi decât martorii acesteia.

Iar voi care primiţi – şi cu toţii primiţi! – nu vă luaţi povara vreunei recunoştinţe spre a nu vă pune de bunăvoie un jug vouă şi celor ce dăruie.
Înălţaţi-vă, mai degrabă cu cel care dă, primindu-i darurile ca pe nişte aripi,
Fiindcă, a ţine prea mult seama de datoriile voastre, înseamnă a vă îndoi de generozitatea dăruitorului, care are pământul mărinimos drept mamă şi a cărui tată însuşi Creatorul este.”


Kahlil Gibran

Lili!

04.11.2006

„Vorbeşte-ne despre Durere”

Şi Almustafa începu:

„Prin durere se sparge cochilia care vă acoperă judecata.
Precum sâmburele fructului trebuie să se crape, ca astfel miezul de taină să se poată dărui Soarelui: aşa trebuie să vă cunoaşteţi durerea.
Şi numai aşa veţi izbuti să vă păstraţi inima în înflorirea miracolului zilnic al vieţii:
Numai aşa durerea nu vă va părea mai puţin miraculoasă decât bucuria:
Iar voi veţi accepta vârstele inimii, precum totdeauna aţi acceptat anotimpurile trecând peste câmpiile voastre si veţi veghea cu seninătate de a lungul tristeţii iernilor voastre.

O mare parte din durere voi înşivă aţi ales-o. Ea este doctoria amară cu ajutorul căreia neştiutul vraci din fiecare tămăduieşte Eul bolnav.
Mărturisiţi-vă, aşadar, acestuia şi sorbiţi-i leacul în tăcere şi linişte, fiindcă mâna-i, cu toate că grea şi dură, este condusă de mâna binevoitoare a celui Nevăzut.
Iar cupa pe care v-o oferă, chiar dacă vă arde buzele, a fost modelată din lutul pe care Olarul l-a muiat cu propriile sfinte lacrimi.”

Kahlil Gibran

05.11.2006

„Vorbeşte ne despre Conştiinţa de sine”

Şi Almustafa răspunse, zicând:
„Inimile voastre cunosc în tăcere taina zilelor şi a nopţilor, dar urechile fiecăruia însetează după sunetul cunoaşterii din inima voastră.
Ci voi aţi vrea să cunoaşteţi în cuvinte ceea ce deja ştiţi din gânduri, aţi dori să atingeţi cu degetele trupul gol al viselor voastre.
Şi este bine că voiţi aceasta.
Izvorul ascuns al sufletului trebuie să ţâşnească şi apoi să alerge murmurând către mare, iar comoara adâncurilor voastre fără sfârşit vrea ochilor să se arate. Ci nu există balanţă pentru a cântări necunoscuta voastră comoară si nu cercetaţi adâncurile conştiinţei voastre nici cu prăjina, nici cu sonda, fiindcă Eul omului este ca un ocean fără hotare şi de nemăsurat.
Nu spuneţi nicicând „Am aflat Adevărul” ci mai [*****]ând „Am aflat un Adevăr”.
Nu spuneţi „am găsit cărarea sufletului” ci, mai degrabă, „Am găsit sufletul drumeţind pe îngusta-mi cărare”.
Pentru că sufletul aleargă pe toate cărările.
El nu călătoreşte pe o anumită linie, nici nu creşte asemenea trestiei,
Sufletul se desface precum un lotus în petale fără de număr”.

Kahlil Gibran

Asadar esti pe aici, pe undeva...

06.11.2006

„Vorbeşte ne despre Mâncare şi Băutură”

Iar Almustafa dădu răspuns:

„O, dacă aţi putea trăi din aroma pământului şi, asemenea plantelor, să vă îndestulaţi cu lumină!
Dar dacă trebuie să ucideţi pentru a mânca şi să furaţi mieilor şi iezilor laptele de la mamele lor pentru a vă potoli setea, atunci faceţi din acestea un act de sfinţenie.
Şi fie vă masa un altar pe care cei puri şi nevinovaţi din păduri şi câmpii sunt jertfiţi, pentru tot ce este mai pur şi încă mai nevinovat din om.

Când, cu gura însetată, muşcaţi dintr un măr, spuneţi-i în cugetul vostru :
„Seminţele tale vor trăi în trupul meu şi mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea.
Şi împreună ne vom veseli în toate anotimpurile”.

Toamna, când culegeţi viile şi vă stoarceţi mustul strugurilor, să ziceţi în sinea voastră:
„Şi eu, la fel, sunt o vie şi rodul meu va fi cules şi stors
Şi ca şi vinul cel nou voi fi depus în vasele veşniciei.”
Iar în iarnă, când veţi pitroci vinul, să tresalte în inima voastră un cântec pentru fiecare cupă.
Şi să aveţi în fiecare melodie câte un gând, pentru zilele toamnei, pentru vie şi pentru teascuri."


Kahlil Gibran

07.11.2006

As vrea sa nu va suparatzi daca pentru astazi v-am pregatit o poezie eminesciana, care mie, personal mi se pare extraordinara...citit-o cu spiritul, cu mintea deschisa shi gasiti-i intelesurile dintre randuri.

08.11.2006

Ieremia

Ieremia s-a nascut cu probleme fizice si cu probleme de intelegere. Avea o boala care ii lua putin cate putin viata. Chiar si asa, parintii lui au incercat sa-i ofere o viata normala trimitandu-l la scoala. La 12 ani Ieremia era in clasa a doua. Invatatoarea era vizibil deranjata de el, pentru ca mereu ii iesea saliva din gura si scotea gemete. A discutat cu parintii, dar acestia au implorat-o sa-i inteleaga. Invatatoarea a incercat sa-i inteleaga si s-a straduit mai mult.
Primavara se apropia si copii au inceput sa vorbeasca despre Paste. Invatatoarea s-a hotarat sa le dea o tema legata de aceasta sarbatoare. A dat fiecaruia cate un ou mare de plastic si le-a spus: "Vreau sa le duceti acasa astazi, iar maine sa mi le aduceti inapoi cu ceva inauntru care sa reprezinte o noua viata." "Da", au raspuns copii emotionati.
A doua zi cei 19 elevi ai clasei erau foarte nerabdatori sa vada ce pusese fiecare in ou. Invatatoarea le-a adunat pe toate intr-un saculet de panza si apoi a inceput sa le deschida pe rand. In primul a gasit o floare. O fetita a ridicat mana si a strigat: "Este al meu." In altul a gasit un fluture. Unul dintre oua era gol. Invatatoarea l-a pus deoparte fara sa spuna nimic, pentru ca banuia ca este oul lui Ieremia si nu dorea sa-l faca de ras. Atunci copilul a intrebat: "Dar despre oul meu de ce nu spuneti nimic?" "Pentru ca este gol..." Ieremia a privit-o drept in ochi pe invatatoare si i-a spus: "Si mormantul lui IIsus era gol..." Timpul parca s-a oprit in loc.
Trei luni mai tarziu Ieremia a murit. Toti au fost surprinsi cand au vazut pe mormantul lui 19 oua de plastic. Toate erau goale.

H. Agudelo

Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata:

- In viata fiecarui om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila. O lupta intre doi lupi. Unul rau:
el întruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele.
Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila.

Copilul priveste intrebator spre bunicul lui:
- Si care dintre ei va invinge?

Batranul il priveste in ochi.
- Cel pe care il vei hrani.

Uai de capul meu ce super e chestia asta. O shtiam, dar acum ca ai spus-o am conshtientizat-o shi ma simt excelent. July...ca de obicei m-ai lasat....wow. Multzam fain.

09.11.2006

Iertati si intarzierea de astazi...Azi am un examen, luni predau o lucrare, marti am o testare pe probleme de serviciu...plus lucrul cotidian. Ma iertati, asa-i?

Sarutari in aer

De multe ori avem de invatat de la copiii nostri. Acum ceva vreme un prieten a pedepsit-o pe fata lui pentru ca a stricat o rola intreaga de hartie aurie pentru impachetat cadouri. Nu prea aveau bani si copila a incercat sa decoreze o cutie de cadouri, pe care s-o puna sub bradul de Craciun. In ciuda faptului ca era pedepsita, micuta i-a dat cadoul tatalui in dimineata urmatoare si i-a zis: "E pentru tine tati!" El s-a simtit rusinat pentru reactia pe care o avusese, dar s-a suparat din nou cand a vazut ca pachetul era gol.
A tipat la ea: "Nu stii ca atunci cand faci un cadou trebuie sa fie ceva in el?"
Micuta l-a privit cu lacrimi in ochi si i-a zis: "Tati, nu este gol. Eu am pus acolo multi pupici numai pentru tine tati..."
Tatal s-a simtit distrus. A luat-o in brate pe fetita lui si a rugat-o sa-l ierte. Prietenul meu a pastrat cutia aceea multi ani. Cand se simtea descurajat, mai lua cate un pupic din cutie, amintindu-si cu cata dragoste fusesera pusi acolo.
Sa-i intelegem pe copiii nostri si sa avem rabdare. Ei au intotdeauna sau ceva foarte important sa ne spuna.


H. Agudelo, cu multumiri unui Anonim.

Lilicule, eu iti multumesc pentru fiecare vitamina pe care ne-o oferi!
Succes la examen si spor la toate treburile pe care le ai!

cu placere lilicule



iertam, iertam si pupam de mai multe ori
si-ti multumim pentru vitaminizare

10.11.2006

Perla

Jenny era o fetita frumoasa de 5 ani, cu ochi stralucitori. Intr-o zi, in timp ce era intr-un magazin cu mama ei, a vazut un colier de perle false care costa 2,5 dolari. Cat de mult si-l dorea! A intrebat-o pe mama ei daca i-l cumpara si ea i-a raspuns: "Facem o intelegere, eu iti cumpar colierul si cand ajungem acasa, facem o lista de lucruri pe care le-ai putea face tu ca sa-l poti plati, bine?". Jenny a fost de acurd si mama ei i-a cumparat colierul.

Jenny se straduia in fiecare zi sa faca toate treburile pentru a putea plati. In scurt timp, si-a platit datoria. Jenny isi iubea perlele! Le purta pretutindeni: la gradinita, cand dormea si cand iesea cu mama ei.

Jenny avea un tata care o iubea foarte mult. Cand mergea la culcare, el se ridica din fotoliul sau favorit ca sa-i citeasca povestea preferata. Intr-o noapte, dupa ce i-a citit povestea i-a zis: "Jenny, tu ma iubesti?" "Oh, da, tata". "Atunci daruieste-mi mie perlele tale", i-a cerut el. "Oh, tata, nu perlele -a zis Jenny. Dar ti-o dau pe Rosita, papusa mea preferata. Mai stii care? Mi-ai facut-o cadou anul trecut de ziua mea. Ti-o dau cu lucrusoarele ei cu tot. E bine tata?" "Oh, nu fetita mea, lasa, nu conteaza" si sarutand-o pe obraji, i-a zis: "Noapte buna micuto!".

O saptamana mai tarziu, tatal o intreaba din nou, dupa ce ii citeste povestea: "Jenny, ma iubesti?". "Oh, da tata, sti cat de mult te iubesc!" i/a raspuns ea. "Atunci da/mi mie perlele tale". "Oh, tata, nu perlele; dar ti-l dau pe Lazos, calul meu de jucarie. Este preferatul meu, parul lui e atat de moale si poti sa te joci cu el si sa-i faci codite". "Oh, nu, fetito, lasa" si i-a zis la ureche: "Somn usor!"

Dupa cateva zile, cand tatal intra in dormitor sa-i citeasca povestea, Jenny statea pe pat si cu tremur in voce i-a zis: "Ia, tata" si i-a intis mana. A deschis palma: in ea se afla pretiosul colier. Tatal, cu o mana a luat colierul de plastic si cu cealalta a scos din buzunar o cutiuta de catifea albastra. In cutiuta erau superbe perle adevarate. Le pastrase acolo, asteptand ca Jenny sa renunte la acel lucru ieftin ca sa-i poata oferi unul de valoare.

Asa e si cu tatal nostru ceresc. El asteapta ca noi sa renuntam la lucrurile fara valoare din viata noastra pentru ca El sa ne dea comori nepretuite. Nu e bun Dumnezeu? Asta ma face sa ma gandesc la lucrurile de care ma agat si la care nu-mi vine sa renunt si ma intreb: oare ce vrea Dumnezeu sa-mi ofere in locul lor?

H. Agudelo, cu multumiri lui Felicidad Garza si unui anonim.

11.11.2006

Lectia

Un sot s-a dus sa viziteze un batran intelept pentru a-i spune ca nu o mai iubea pe sotia lui si ca avea de gand sa se desparta.

Inteleptul l-a ascultat, l-a privit in ochi si i-a zis un singur cuvant: "Iubeste-o". Pe urma a tacut

-Dar deja nu mai simt nimic pentru ea.
-Iubeste-o a zis din nou inteleptul.

Si in fata nedumeririi domnului, dupa o cuvenita tacere, a adaugat: "Sa iubesti este o decizie nu un sentiment; sa iubesti inseamna dedicare si daruire. A iubi este un verb si rodul acestei actiuni este dragostea. Dragostea este un exercitiu de gradinarit: sa smulgi tot ceea ce face rau, sa pregatesti terenul, sa semeni, apoi ai rabdare, uda si ingrijeste. Fii pregatit pentru ca vor fi calamitati, vor veni secete sau prea multa ploaie, dar nu iti abandona gradina din cauza asta. Iubeste-ti perechea, adica accept-o, pretuieste-o, respect-o, arata-i dragoste si devotament, admir-o si intelege-o. Asta este totul, iubeste-o".

H. Agudelo cu multumiri Stellei Velasquez si lui Gonzalo Gallo

De-ar fi asa de simplu cum zice inteleptul...

12.11.2006

Iata cuvinte duhovnicesti ale cuviosului Paitie Aghioritul: „Lumea vrea sa pacatuiasca si Îl vrea si pe Dumnezeu Bun. El sa ne ierte si noi sa pacatuim. Noi adica sa facem orice vrem si Acela sa ne ierte. Sa ne ierte mereu si noi... vioara noastra.”

13.11.2006

Un pacient de 32 de ani îl întîlni pe terapeutul Richard Crowle .
“ Nu reuşesc să mă las de obiceiul de a-mi suge degetul mare,” se lamentă.
“Nu-ţi face mari probleme din cauza asta, “ îi spuse Crowley. “Dar încearcă să sugi un alt deget în fiecare zi.” Pacientul încercă să facă întocmai cum i s-a spus. Şi de fiecare dată cînd îndrepta mîna spre gură, trebuia să facă o alegere conştientă pentru a alege care deget trebuia să fie subiectul atenţiei sale în acea zi. Înainte de sfîrşitul acelei săptămîni, obiceiul era vindecat. “Cînd un viciu devine obişnuinţă, e greu de controlat,” spune Richard Crowley. “ Dar cînd ni se cere să dezvoltăm noi atitudini, să luăm decizii noi şi să facem alegeri noi, devenim conştienţi că nu se merită”.

Paulo Coelho...Maktub

14.11.2006

“Uită-te la acel sfînt umil care merge pe stradă,” spuse un diavol altuia. “Cred că voi merge să-i corup sufletul.” “ Nu te va asculta pentru că este interesat doar de lucrurile sfinte” îi spuse tovarăşul său.
Dar diavolul, în maniera sa impetuoasă, luă înfăţişarea Arhanghelului Mihail şi apăru în faţa sfîntului.
“Am venit să te ajut,” spuse.
“Cred că m-ai confundat cu altcineva,” răspunse.
“Nu am făcut nimic în viaţa mea care să merite atenţia unui înger.”
Şi îşi văzu de drum fără să ştie niciodată pe cine evitase.

Paulo Coelho...Maktub