Unui reporter oarecare i s-a permis sa-i puna o intrebare lui Duimnezeu si acesta a intrebat: Ce te surprinde cel mai mult la oameni?.......Raspunsul Lui: Ca se pliscisesc sa fie copii, grabindu-se sa creasca si apoi suspina dupa vremea cand erau copii. Ca mai intai isi distrug sanatatea pentru bani pentru ca apoi sa piarda banii pentru a recupera sanatatea. Ca, facandu-si prea multe griji pentru viitor, neglijeaza prezentul, si asa nu traiesc nici prezentul nici viitorul. Ca traiesc ca si cand nu ar muri si mor ca si cand nu ar fi trait. Ca nu inteleg faptul ca intotdeauna va fi cineva mai bun sau cineva mai rau decat ei....ca bogat nu este acela care are mult, ci acela care se multmeste cu putin...uita ca a ierta se invata iertand...nu inteleg ca fericirea nu tine de noroc, ci este rezultatul propriilor decizii...ca a dori si a iubi sunt antonime; a dori cere totul, a iubi ofera totul...ca niciodata nu vor face ceva atat de rau incat Dumnezeu sa-i iubeasca mai putin si nici ceva atat de bun incat Dumnezeu sa-i iubeasca mai mult; El pur si simplu ii iubeste...ca distanta cea mai mare la care se pot afla de Mine este distanta unei simple rugaciuni..............adaptare dupa Umberto Agudelo....Va urma.

30.08.2006
Pietricelele albastre
Doua pietricele traiau intre altele in albia unui rau. Se distingeau pentru ca erau de un albastru intens. Cand iesea soarele straluceau ca doua bucatele de cer. Discutau in fiecare zi despre ce isi doreau s-ajunga. Intr-o zi au fost culese de o mana de om. Un timp s-au sufocat in diverse cutii pana cand cineva le-a luat si le-a turtit pe un perete, plasandu-le intr-un lacas de ciment lipicios. Au plans, au implorat, au insultat, au amenintat, dar doua lovituri de ciocan le-au impins si mai mult in acel ciment.
De atunci s-au tot gandit cum sa scape. S-au imprietenit cu un fir de apa, care din cand in cand curgea peste ele si i-au spus: "Scurge-te pe sub noi si scoate-ne din peretele asta nenorocit!" Firicelul de apa a ascultat si dupa cateva luni cele doua pietricele jucau putin in locasul lor din perete. Intr-o zi umeda, in sfarsit au cazut. De pe pamant contemplau locul de unde cazusera. Era un splendid mozaic format din mii de pietricele reprezentand chipul lui IIsus Hristos. Dar in figura Lui era ceva ciudat. Era orb. Pietricelele au inteles in sfarsit. In intunericul in care cazusera, fara sa observe, omul care facea curatenie le-a maturat si le-a aruncat la gunoi.
Ar trebui sa intelege macar atat: desi avem impresia ca intelegem, uneori nu reusim s-o facem pentru ca nu reusim sa vedem ansamblul. Fiecare are rolul lui, care uneori ne da batai de cap. Ganditi de zece ori inainte de a strica o astfel de lucrare....dupa H. Agudelo...Va urma

31.08.2006
Lucrurile importante
Un expert in firmele de gestionare a dorit la o conferinta sa-si surprinda asistentii.
A scos de sub birou un vas mare de sticla, l-a asezat pe masa langa o cutie care continea pietre de marimea unui pumn si a intrebat:"Cate pietre credeti ca intra in acest vas?"
In timp ce asistentii calculau el a inceput sa introduca pietrele in vas pana cand acesta s-a umplut.
Expertul a intrebat din nou: "Este plin?" Toata lumea s-a uitat si au fost cu totii de acord ca da.
Atunci expertul a scos de sub masa o cutie in care erau pietre mai mici si a pus o parte din ele in vas, dupa care l-a agitat. Pietricelele au intrat in spatiile dintre pietrele mari. Expertul a zambit cu ironie si a repetat intrebarea: "Acum este plin?"
De data asta cei prezenti erau in dubiu: "Poate ca nu..." "Bine!" si a scos de sub masa o cutie cu nisip pe care a varsat-o in vas. Nisipul s-a infiltrat in spatiile ramase printre pietrele mari si mici. "Este plin?" a intrebat din nou. "NU!" au exclamat asistentii. Si a scos de sub masa un vas cu apa pe care l-a turnat in vas.
"Bine... a zis, ce-am demonstrat noi astazi?...simplu...daca nu punem mai intai pietrele mari, mai tarziu nu le mai putem pune. Mereu va fi loc pentru inca ceva!"...asistentii au tacut...H. Agudelo...Va urma.

01.09.2006
Discipolul lui Socrate
Un discipol a venit foarte agitat in casa la Socrate si a inceput sa-i vorbeasca in felul urmator:
"Maestre, vreau sa-ti spun ca un prieten de-al tau a vorbit despre tine cu rautate..."
Socrate l-a intrerupt, zicandu-i: "Stai, ai trecut deja prin cele trei cercuri ceea ce vrei sa-mi spui?"
"Cele trei cercuri?"
"Da, a raspuns Socrate. Primul este ADEVARUL. Ai cercetat cu grija daca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat din toate punctele de vedere?"
"Nu...l-am auzit spunand unora din apropiere."
" Dar prin cercul BUNATATII le-ai trecut? Ceea ce vrei sa-mi spui este un lucru bun?"
"Nu, de fapt este chiar opusul." "
"Ah, a raspuns Socrate, macar prin al treilea cerc le-ai trecut? Este NECESAR sa-mi povestesti toate astea?"
"Ca sa fiu sincer nu este necesar."
"Atunci, zambi inteleptul, daca nu este nici adevarat, nici bun, nici necesar...sa-l lasam uitarii."
..........H. Agudelo...Va urma

02.08.2006
Teluri mari

Un profesor voia sa-i invete o lectie pe elevii sai. Le-a dat posibilitatea de a alege intre trei examene: unul de 50 de intrebari, altul de 40 si ultimul de 30. Celor care l-au ales pe cel de 30 le-a pus cate un 8, chiar daca au raspuns bine la toate intrebarile. Celor care au ales testul de 40 le-a pus cate un 9, chiar daca mai mult de jumatate din raspunsuri au fost incorecte. Iar celor care l-au ales pe cel de 50, le-a dat cate un 10, chiar daca au gresit aproape toate raspunsurile. Elevii erau nedumeriti. Profesorul a spus: "Dragii mei elevi, nu voiam sa va verific cunostintele, ci hotararea voastra de a tinti cat mai sus".
Dupa H. Agudelo... va urma.

Buna Liliana! Frumoase meditatiile pe care le-ai scris aici. O singura intrebare am, daca imi permiti: de ce le-ai scris in forumul "Religii"? Cand am intrat ma asteptam sa fie meditatii cu tenta religioasa.

03.09.2006

Vanzatorul de seminte

Un tanar a visat ca a intrat intr-un supermarket nou infiintat si spre surprinderea lui, a descoperit ca Iisus Hristos se afla in spatele tejghelei.
"Ce vinzi aici?", l-a intrebat.
"Tot ce-ti doreste inima", a raspuns Iisus. Fara sa indrazneasca sa creada ceea ce auzea, tanarul emotionat s-a hotarat sa ceara cel mai bun lucru pe care si l-ar dori un om: "Vreau sa am dragoste, fericire, intelepciune, pace in suflet si sa nu-mi fie frica de nimic. Doresc ca in lume sa nu mai existe razboaie, terorism, trafic de droguri, nedreptati sociale, coruptie si violarea drepturilor oamenilor."
Cand tanarul a terminat de vorbit Mantuitorul i-a zis: "Prietene, cred ca nu m-ai inteles. Aici nu vindem fructe, vindem doar seminte."

Transforma in fructe semintele pe care le-ai primit in sufletul tau... H. Agudelo cu multumiri lui David Rodriguez Gonzalez


Iti multumesc foarte mult pentru apreciere. Nu stiu nici eu prea bine de ce le-am plasat aici. Poate pentru ca stiu bine de tot ca, atunci cand cineva cauta, gaseste. Orcum nu stiu cum as putea muta subiectul...si nici nu stiu unde s-ar potrivi mai bine. Gaseste-i tu un loc...m-as bucura sa citeasca si alti ochi aceste cuvinte...

04.09.2006

Cat costa o inghetata

Un copil de 10 ani a intrat intr-un local si s-a asezat la o masa. Chelnarita i-a pus pe masa un pahar cu apa.
"Cat costa o inghetata de ciocolata cu alune?", a intrebat copilul.
"Cincizeci de centime", a raspuns chelnarita.
Copilul a scos mana din buzunar numarandu-si banutii.
"Cat costa o inghetata simpla?", a intrebat din nou.
La alta masa mai asteptau cateva persoane si chelnarita era destul de grabita.
"Treizecisicinci de centime", i-a raspuns repezit.
Copilul si-a numarat din nou monedele. "Vreau o inghetata simpla."
Chelnarita i-a adus inghetata, a pus nota de plata pe masa si a plecat. Copilul a terminat inghetata si a achitat-o la casa. Cand s-a intors la masa ca sa o stearga, chelnaritei nu-i venea sa-si creada ochilor. Acolo, asezate frumos langa farfurioara goala erau 25 de centime...bacsisul ei.

Niciodata sa nu judeci pe cineva inainte de vreme...H.Agudelo...cu multumiri Idaliei Lopez

05.09.2006

Parabola calului

Un taran care se lupta cu greutatile vietii, avea cativa cai de ajutor in mica lui gospodarie.
Intr-o zi, unul din cai a cazut intr-un put. Avand in vedere dificultatea si munca de care avea nevoie pentru a-l scoate, taranul a luat dureroasa decizie de a-l ingropa de viu, gandindu-se ca nu merita salvarea lui. Si a ajutat de lucratorii unui logofat, a inceput sa arunce cu pamant peste cal. Dar, pe nasura ce pamantul cadea peste animal, acesta se scutura si pamantul se aduna sub picioarele sale. Oamenii si-au dat seama ca nu se lasa ingropat, ci dimpotriva, se ridica, pana ce in final a reusit sa iasa din put.

Daca esti acolo jos, simtindu-te fara valoare, iar ceilalti arunca cu pamantul neintelegerii si lipsei de sprijin peste tine, adu-ti aminte de calul din povestea noastra. Nu accepta ca pamantul sa te acopere, scutura-te si urca pe el. Si cu cat vor arunca mai mult, cu atat mai mult vei urca...H.Agudelo...multumim unui Anonim

Liliana, te citesc in fiecare zi si imi place! Ce zici, iti mut subiectul la jurnale? Eu asa il vad, ca pe un jurnal al tau si ma gandesc ca ar fi frumos sa il citeasca si altii.

Cum crezi tu Nessie...Nu ma deranjeaza deloc. M-as bucura sa fie cat mai multi cititori. Am plasat subiectul aici pentru ca multe din "vitamine" au legatura cu dezvoltarea noastra spirituala...ca si religia si credinta.

06.09.2006

Sa pretuim ceea ce avem

Desi imi acopar urechile cu perma si mormai furios cand suna ceasul desteptator...ii multumesc lui Dumnezeu ca pot auzi. Exista multi surzi pe lumea aceasta.

Desi sunt nevoit sa inchid ochii cand ma trezesc dimineata si imi intra Soarele in camera...ii multumesc lui Dumnezeu ca pot vedea. Exista multi orbi pe lumea aceasta.

Desi imi este greu sa ma trezesc si sa ma dau jos din pat...ii multumesc lui Dumnezeu ca am forta sa o fac. Exista multi neputinciosi.

Desi ma enervez cand nu gasesc lucrurile la locul lor pentru ca au facut copiii dezordine...ii multumesc lui Dumnezeu ca am o familie. Sunt multi oameni singuri.

Desi mancarea nu a fost buna si micul dejun a fost si mai rau...ii multumesc lui Dumnezeu ca am ce manca. Multa lume sufera de foame.

Desi munca mea este monotona si de rutina...ii multumesc lui Dumnezeu ca am ce lucra. Exista multi someri.

Desi nu-mi convine viata, ma lupt cu mine insumi si am multe motive sa ma plang...ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat viata.

Iti multumesc Doamne pentru darul Tau din dragoste. ...H. Agudelo cu multumiri lui Ricardo Reinan Raigoza

07.09.2006

Incepe cu tine

Urmatoarele cuvinte au fost scrise pe mormantul unui preot anglican (1100) in criptele abatiei Westminster:

"Cand eram tanar si liber si imaginatia mea nu avea limite, visam sa schimb lumea.
Imbatranind am devenit mai intelept si am descoperit ca lumea nu se mai poate schimba. Atunci mi-am mai redus din obiective si am decis sa-mi schimb doar tara.
Dar, la fel, si ea parea de neclintit. Ajungand la apusul vietii, intr-o ultima incercare disperata, mi-am propus sa schimb doar familia mea, sa-i schimb pe apropiatii mei, dar, din pacate nu mai aveam pe nimeni.
Si acum, cand ma aflu pe patul de moarte, dintr-o data imi dau seama: daca m-as fi schimbat eu mai intai, cu exemplul meu as fi schimbat familia, apoi inspirat si stimulat de ea as fi putut sa fac bine tarii mele, si cine stie, poate chiar as fi reusit sa schimb lumea."

H. Agudelo...cu multumiri lui Roberto Azuero Valbuena

08.09.2006

Un far in desert

Era odata un om care s-a apucat sa construiasca un far in mijlocul desertului.
Toti radeau de el si-l faceau nebun. "Pentru ce sa faci un far in mijlocul desertului?" Omul nu le dadea atentie si continua sa contruiasca.
Intr-o zi a reusit in sfarsit sa termine. In noaptea fara luna si fara stele, splendidul far a inceput sa se invarta in ceata, ca si cand Calea Lactee ar fi devenit un carusel. Odata cu lumina a aparut brusc in desert o mare, cu toate ale ei...Toti au incremenit...un miracol?
Doar omul zambea linistit, pentru ca el stia ca de cineva aprindea o lumina in mijlocul intunericului, la stralucirea acelei lumini vor rasari multe minuni.

Dupa H. Agudelo...primit de la Armando Fuentes si Teresita del Rocio (Queretaro - Mexic)

Multumim!

O tanara statea si astepta avionul in sala de
asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa
astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet
de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat
in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca.
Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe
urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.

Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuit,
domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit
indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa
citeasca.
In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana e
acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as
face morala ..."
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si
el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul
biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi
zice cand se vor termina toti !!" Barbatul a luat
ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.

"Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile,
cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de
asteptare.



Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii
trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui
coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo
jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta
vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se
rusina de modul in care se comporta si abia atunci
intelese ca pachetul de biscuiti pe care il manacse nu
era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit
cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti
indignat, nervos sau superior, fata de ea care se
comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.



MORALA:



Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara
sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a
gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce
ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul
situatiei !!!!

Sper ca nu te superi, Liliana, ca am scris si eu ceva in jurnalul tau
Oricum, aminele tale vitale sunt mult mai interesante

Lacry...sa ma supar? Ma bucur:).
Amalia si tie...
Am creat acest subiect cu atat de multa placere, gandindu-ma ca o sa impartasesc bucuria acestor meditatii cu voi:)...si uite ca se citeste. Nu va puteti inchipui cat de mare e zambetul de pe fata mea acum:).

09.09.2006

Omul Anzilor

Se spune ca un alpinist, incapatanandu-se sa cucereasca Aconcagua, a inceput escaladarea, dupa ani de pregatiri. Dar dorea gloria doar pentru el, de aceea a plecat fara insotitori. A inceput sa urce si s-a facut tarziu, din ce in ce mai tarziu. O noapte grea s-a lasat pe inaltimile muntelui, nu se mai putea vedea absolut nimic. Urcand un perete abrupt, la doar 100 m de varf, a alunecat si s-a prabusit in gol...Cadea cu o viteza vertiginoasa, nu putea sa vada decat niste pete mai inchise decat chiar intunericul., care treceau rapid si traia teribila senzatie ca era supt de gravitatie.
In acele clipe de groaza i-au trecut prin minte toate momentele placute sau mai putin placute din viata lui. Se gandea ca o sa moara, dar intr-o clipa a simtit o smucitura puternica, care aproape l-a rupt in doua...coarda de siguranta. In momentele de liniste care au urmat, atarnand in aer, nu i-a ramas decat sa strige: "AJUTA-MA DOAMNE! AJUTA-MA DOAMNE!"
Dintr-o data, o voce grava si profunda din cer i-a raspuns: "Ce vrei sa fac?"
"Salveaza-ma Doamne!"
"Chiar crezi ca te pot salva?"
"Sigur ca da!"
"ATUNCI TAIE COARDA CARE TE SUSTINE!..."
A urmat un nou moment de liniste si de neclintire. Omul s-a agatat cu si mai multa forta de coarda.
In zilele urmatoare, echipajul de salvare care il cauta pe alpinist l-a gasit inghetat de frig, mort, cu mainile inclestate de coarda...LA DOI METRI DE SOL...

H. Agudelo

10.09.2006

O poveste deosebita

Era odata...un baiat care era bolnav de cancer. Un cancer incurabil. Avea 17 ani si astepta sa moara din clipa in clipa. Statea mereu in casa, dar se saturase si a hotarat sa iasa in sfarsit in oras.
Treacand pe langa un magazin de muzica a observat ca la tejghea era o tanara de varsta lui. Dragoste la prima vedere! Apropiindu-se de ea, tanara l-a intrebat zambind: "Te pot ajuta cu ceva?"
In timpul acesta baiatul gandea ca este cel mai frumos zambet pe care l-a vazut vreodata. Balbaindu-se i-a raspuns: "Ahh...uhh...as vrea sa cumpar un CD". Fara sa se gandeasca a luat primul CD pe care l-a vazut si i-a dat banii.
Tanara l-a intrebat zambind din nou: "Vrei sa ti-l ambalez?" A raspuns ca da, dand din cap, iar ea s-a dus in depozit si s-a intors cu CD-ul ambalat.
De atunci a vizitat in fiecare zi magazinul si a cumparat in de fiecare data un CD.
Intr-o zi si-a facut curaj si a lasat pe furis numarul de telefon pe tejghea iesind apoi grabit.

"Taaaaarrrrrrrrrrrr..."
A raspuns mama lui: "Alo?"
Era fata, a intrebat de baiatul ei. Plangand mama i-a raspuns: "A murit ieri..."
Mai tarziu mama a intrat in camera baiatului pe urmele amintirilor si deschizand dulapul, primul lucru pe care l-a vazut era o gramada mare de CD-uri. L-a deschis pe unul. Inauntru...spre surprinderea ei...era un biletel. "Buna, vrei sa iesi cu mine? Sofia" Vazand asta...mama a inceput sa le deschida si a vazut ca in fiecare era un astfel de biletel...

Daca ai ceva special de spus unei persoane, nu astepta, spune-i azi...maine poate fi prea tarziu.

11.09.2006

Ecoul vietii

Un copil si tatal lui mergeau prin munti. Deodata copilul a cazut, s-a lovit si a strigat: "Aaaahhhh!" Spre surprinderea lui a auzit o voce repetand: "Aaaahhhh!"
Atunci l-a privit pe tatal lui si a intrebat: "Ce se intampla?"
"Mai striga o data, ce vrei tu..."
Si copilul a strigat din nou "Lasule!"...Ecoul a raspuns "Lasule!" Vocea i-a repetat..."Lasule!"
Tatal i-a zambit si i-a spus: "Fiule, fii atent ce fac eu...si a strigat...Te admir!"
Vocea ii raspunse: "Te admir!" Omul striga apoi: "Esti un campion!"
Copilul era uimit, dar nu intelegea.
Tatal i-a explicat: "Lumea ii spune ECOU, dar, in realitate este VIATA...iti raspunde prin tot ceea ce spui si faci...Viata noastra e doar o oglinda a actiunilor noastre. Daca vrei sa existe mai multa dragoste in lume, daruieste mai multa dragoste...daca vrei mai multa competitivitate, creeaza competitia...Viata iti va da inapoi exact ce i-ai oferit. Pentru ca, viata este o oglinda a propriei tale persoane si nicidecum o coincidenta."

H. Agudelo cu multumiri lui Jagninet

12.09.2006

Creta care a cazut

Aceasta este o istorie adevarata care s-a petrecut la Universitatea din Sudul Californiei.
Un profesor de filozofie, ateu convins, incerca sa demonstreze in cursul sau ca Dumnezeu nu avea cum sa existe. Studentilor le era teama sa discute cu el pentru ca avea o logica impecabila si avea proasta reputatie ca-si terorizeaza studentii.
Timp de 20 de ani nimeni nu a avut curaj sa-l contrazica. La sfarsitul semestrului obisnuia sa le spuna celor peste 300 de studenti: "Daca exista aici cineva care inca mai crede in Iisus, sa se ridice in picioare!" Nimeni nu se ridica pentru ca stiau ce avea sa urmeze. Si profesorul continua: "Daca Dumnezeu ar exista, ar putea sa tina bucata asta de creta sa nu cada jos si sa se rupa in mii de bucati...un lucru atat de simplu de rezolvat ar demonstra existenta lui divina, dar nu o poate face." Si in fiecare semestru dadea drumul cretei pe podea...
Si totusi, la un sfarsit de semestru, un student care era decis sa-si afirme credinta, lucru pentru care se rugase tot semestrul...s-a ridicat in picioare. Atat profesorul cat si ceilalti au ramas uimiti...Profesorul a strigat..."Esti un prost! Daca Dumnezeu ar exista nu ar permite ca aceasta creta sa se sparga cand ajunge jos!" Rostind acestea, creta i-a alunecat din mana, i-a intrat pe sub maneca de la camasa, s-a rotit usor pe pliurile pantalonilor si apoi incet, pe pantoful din piele fina si pur si simplu s-a rostogolit fara sa se rupa nici un ciobulet macar...Profesorul privea cu gura cascata creta intacta...l-a privit pe tanarul student si a iesit din clasa rusinat...H. Agudelo cu multumiri lui Jose Antonio Muguerza Garza

E data de 13.09.2006. Unii zic despre 13 ca e numar cu ghinion. Optimistii spun ca e fatidic...adica in aceasta zi se poate sa ai fie un mare ghinion, fie un mare noroc. Sa va dea Dumnezeu noroc.

Judecata nedreapta

Se spune ca in Evul Mediu un barbat virtuos a fost acuzat pe nedrept ca ar fi omorat o femeie. In realitate, vinovata era o persoana foarte influenta in regat si de aceea, din primul moment, a fost cautat un tap ispasitor, care sa plateasca in locul vinovatului.
Omul a fost dus la judecata. Judecatorul, care facea parte din complot, a zis: "Cunoscandu-ti renumele de om drept si devotat lui Dumnezeu, sa lasam in grija lui destinul tau. Vom scrie pe doua hartii separate VINOVAT si NEVINOVAT. Tu vei alege si va fi mana Domnului cea care va decide."
Sarmana victima si-a dat seama ca este vorba despre o capcana si ca nu avea scapare. A tras adanc aer in piept si a ramas tacut cateva secunde, apoi a intins mana, a luat un bilet, l-a bagat repede in gura si l-a inghitit.
Surprinsi si indignati, cei de fata se intrebau: "Si acum cum vom afla verdictul?"
"Simplu, zise omul cu un zambet larg pe fata, cititi celalalt bilet...daca pe el scrie VINOVAT, inseamna ca eu sunt nevinovat..."
...si omul nostru a fost eliberat...

Ceea ce este imposibil pentru oameni...pentru Dumnezeu este posibil...H. Agudelo cu multumiri unui Anonim

14.09.2006

Iisus a tacut

Inca nu-mi dau seama cum s-a intamplat, daca a fost vis sau realitate. Imi amintesc doar ca m-am trezit dintr-o data intr-o sala enorma, cu un perete plin de fisiere, ca acelea din marile biblioteci. Pareau interminabile.
Cand m-am apropiat, mi-a atras atentia un sertar pe care scria "Fetele care mi-au placut". La un moment dat m-am oprit uluit pentru ca recunoscusem numele fiecareia dintre ele. In celelalte fisiere erau scrise intamplarile din fiecare moment al vietii mele, descrise pe scurt sau in detaliu. Unele mi-au adus bucurie...altele...of..."Prieteni"..."Prieteni pe care i-am tradat"..."Cartile pe care le-am citit"...Minciunile pe care le-am spus"..."Lucruri pe care le-am facut la suparare"..."Glumele mele"..."Ganduri carnale"...
Fiecare fisa purta semnatura mea. Mi-era rusine sa vad cate lucruri ingrozitoare facusem si primul meu gand a fost ca nu trebuie sa le mai vada nimeni. Am incercat sa scot sertarele...n-am reusit si am intrat in panica.
Am inceput sa plang...si in timp ce-mi stergeam lacrimile a aparut...Iisus. Priveam neputincios cum deschidea sertarele si citea fiecare fisa in parte. Intuitiv s-a oprit la cele mai compromitatoare fisiere. Cu tristete in ochi mi-a cautat privirea. Ar fi putut sa-mi reproseze, dar n-a scos nici o vorba. A pastrat tacerea si a plans impreuna cu mine. Spre surprinderea mea...s-a intors la fisiere...si pe fiecare fisa....in locul numelui meu trecea semnatura lui...

Nu stiu nici acum daca a fost vis sau realitate...sunt insa convins ca data viitoare cand va reveni in sala va gasi mai multe fise de care sa se bucure...H. Agudelo

15.09.2006

O intamplare de tinut minte

Aceasta este povestea unui baietel foarte rau. Tatal lui, nemaistiind ce sa faca sa-l potoleasca, i-a dat intr-o zi o punguta de cuie si i-a spus ca, de fiecare data cand isi pierde rabdarea si face vreo traznaie, sa bata un cui in usa.
In prima zi baiatul a batut 37 cuie in dosul usii. In saptamanile urmatoare batea tot mai putine, pana cand a inteles ca e mai usor sa se controleze decat sa ia ciocanul si sa bata inca un cui.
Dupa ce l-a informat pe tatal sau, acesta i-a sugerat sa scoata cate un cui de cate ori reuseste sa se controleze.
Zilele au trecut si tanarul a putut sa-l anunte in final pe tatal lui ca nu mai erau cuie de scos din usa.
Atunci, tatal lui i-a spus: "Ai muncit mult fiule, dar priveste cate gauri ai lasat aici. Usa nu va mai fi niciodata ca la inceput. De fiecare data cand iti pierzi rabdarea lasi cicatrici ca acestea. Poti jigni pe cineva si sa retragi ce ai spus, dar ramane modul in care ai vorbit, cicatricea va ramane in sufletul tau pe veci."

H. Agudelo cu multumiri Patriciei si lui Sergio

16.09.2006

Povestea unui samurai

Aproape de Tokio, traia un samurai batran, care ii invata acum pe cei tineri. In pofida varstei sale, legenda spune ca era in stare sa invinga orice adversar.
Intr-o dupa amiaza, un razboinic cunoscut pentru lipsa lui de scrupule, a aparut pe acolo. Era vestit pentru tehnica lui de provocare: astepta pana ce adversarul facea prima miscare si, dotat cu o inteligenta privilegiata pentru a repara greselile facute, contraataca cu o viteza fulgeratoare.
Tanarul si nelinistitul razboinic nu pierduse niciodata o lupta. Cu reputatia lui de samurai s-a dus pana acolo ca sa-l invinga pe batran si sa-i creasca faima.
Toti invataceii lui s-au aratat impotriva acestei idei, dar batranul a acceptat provocarea. Au mers impreuna catre centrul orasului, iar tanarul incepuse deja sa-l jigneasca pe batranul maestru. A aruncat cu pietre spre el, l-a scuipat in fata, i-a adresat toate insultele cunoscute, jignindu-i inclusiv pe stramosii lui. Timp de cateva ore, a facut tot posibilul pentru a-l provoca, dar batranul a ramas impasibil. Spre dupa amiaza, simtindu-se deja obosit si umilit, infocatul razboinic s-a retras.
Dezamagiti de faptul ca batranul acceptase atatea insulte si provocari, elevii lui l-au intrebat:
"Cum ai putut, maestre, sa suporti atata marsavie? De ce nu ti-ai folosit spada, stiind chiar ca ai putea pierde lupta, in loc sa apari las in fata noastra, a tuturor?"
Maestrul i-a intrebat: "Daca cineva ajunge pana la voi cu un dar si voi nu-l acceptati, al cui este cadoul?"
"Al celui care a vrut sa-l ofere...", a raspuns unul dintre elevi.
"Asa se intampla si cu invidia, furia si insultele - a zis maestrul. Cand nu sunt acceptate continua sa apartina celui care le avea de la inceput..."...H. Agudelo cu multumiri Zulmei Karina Shombor de Leon

17.09.2006

Vanzatorul de baloane

Era o data intr-un sat o petrecere mare.Toata lumea isi lasase treburile zilnice pentru a se aduna in piata centrala unde erau jocurile si tarabele. Copiii se bucurau cel mai mult.
In tot acest furnicar se afla si un vanzator de baloane. Avea baloane de toate formele si culorile. Totusi, putini se apropiau sa le priveasca si cu atat mai putini doreau sa cumpere.
Dar vanzatorul era iscusit. Astfel, cand toata lumea se plimba si privea la tarabe, el a facut un gest neobisnuit. A luat unul din cel mai frumoase baloane si i-a dat drumul. Acesta a inceput sa urce cu repeziciune si dintr-o data ajunse desupra tuturor. Atunci un copil a strigat: "Mama, priveste!" La scurt timp si alti copii si-au indreptat privirea spre cerul albastru. Pentru a completa spectacolul, vanzatorul a mai dat drumul la 2 baloane frumos colorate.
La scurt timp aproape toata marfa fusese vanduta, iscusitul vanzator stiind sa renunte pentru a castiga.
In apropiere, un copil negru privea cu lacrimi in ochi cum ceilalti dadeau drumul baloanelor cumparate si se bucurau de zborul lor.Surprins omul il intreba de ce plange.
"Domnule, zise copilul, daca dai drumul balonului negru de colo, o sa zboare la fel de sus cu celelalte de alte culori?"
Atunci vanzatorul intelese despre ce era vorba. Dezlegandu-l, l-a oferit copilului zicandu-i:
"Incearca tu..." Cu nerabdare si speranta copilul deschise mana si imensa i-a fost bucuria cand a vazut ca si balonul lui s-a ridicat la nivelul celorlalte.
Privindu-l cu drag si ciufulindu-i parul carliontat, vanzatorul ii spuse: "Micutule, ceea ce le face pe baloane sa zboare nu este nici forma si nici culoarea, ci ceea ce se afla inauntrul lor!"

18.09.2006

Fa un efort

Nimeni nu-si va atinge scopul dintr-o singura incercare, nici nu-si va perfectiona viata cu o singura miscare, nici nu va ajunge la inaltime dupa un singur zbor.
Nimeni nu priveste viata fara sa se teama de multe ori, ori nu se urca in barca fara sa-i fie teama de furtuna, nici nu ajunge la mal fara sa vasleasca mult.
Nimeni nu simte iubirea fara sa guste si lacrimile ei, nici nu strange trandafiri fara sa simta tepii.
Nimeni nu creeaza opere fara macar un sacrificiu, nici nu-si face prieteni fara sa renunte la sine insusi. Nici nu se face om fara a-l simti pe Dumnezeu!
Nimeni nu ajunge la celalalt mal fara sa faca poduri pentru a trece.
Nimeni nu poate judeca fara a-si cunoaste mai intai propriile slabiciuni.
Nimeni nu-si atinge un ideal fara sa fi gandit de multe ori ca isi dorea un lucru imposibil.
Nimeni nu cunoaste sansa pana nu o intalneste si o lasa sa treaca.
Nimeni nu gaseste fantana intelepciunii divine pana nu trece prin setea desertului.

Nimeni nu inceteaza sa arda atunci cand are flacara interioara. Numai de tine depinde daca flacara ta divina se va stinge sau va deveni valvataie. Daca iti doresti cu adevarat si dai tot ce poti...vei reusi! Dumnezeu te vegheaza...fa un efort...H. Agudelo cu multumiri lui Mili Rodriguez (Peru)

19.09.2006

Cercul celor 99

Era odata un rege foarte trist care avea un servitor tot timpul fericit.
Intr-o zi regele a trimis pe cineva sa-l cheme: " Pajule, i-a zis, care este secretul fericirii tale?"
"Maiestate, ce motive am sa fiu trist? Am nevasta, am copii, am o slujba, am o casa, din cand in cand ne permitem diverse bucurii..."
"Minti pajule, astea nu-s motive sa fii fericit...Pleaca!"
Regele era nebun de furie si-l chema pe inteleptul curtii care-i spuse: "Acest om este fericit pentru ca nu a intrat inca in cercul celor 99...eu pot sa-l fac nefericit..."
"Cercul celor 99?"
"Veti vedea majestate...veti vedea."
Si in noaptea aceea, inteleptul a asezat in fata usii pajului un saculet cu 99 monede de aur...apoi a batut la usa. Pajul a iesit, a vazut sacul, l-a luat, s-a uitat in stanga si in dreapta si a intrat in casa. A rasturnat sacul pe masa si a numarat monedele. Erau 99. Zorile l-au gasit calculand cum sa faca pe 99 sa devina o cifra rotunda...100, gandindu-se ca daca ai 100 de monede poti trai fara grija pana la adinci batranete. Apoi ascunse bine sacul sa nu-l gaseasca vreun hot.

Intr-una din zilele lunii urmatoare, slujitorul, intrand in camera regelui bombanea.
"Ce-i cu tine?" l-a intrebat regele. "Pana nu demult erai foarte fericit..."
"Ce-ar dori alteta voastra, zise slujitorul rastit, sa fiu si sluga si bufon in acelasi timp?"
Dupa putine zile regele l-a dat afara. Nu era placut sa ai un slujitor mereu prost dispus.

Oamenii gasesc mereu motive pentru a fi nefericiti, mereu ni se pare ca lipseste ceva si nu ne putem bucura de ceea ce avem deja. A transforma pe 99 in 100 e o nerozie, o capcana care ne face sa fim tot timpul obositi, prost dispusi, nefericiti si resemnati.

H. agudelo cu multumiri Sarei Diana Ibanez

In ziua asta morocanoasa e o incantare ceea ce citesc aici.
Multumesc

Mi-ai adus zambetul pe buze...ma bucur din tot sufletul:)

Ciao!Eu chiar am niste carticele intitulate "Vitamine zilnice pentru suflet".5 volume....liliana le ai si tu sau cum ti-a venit ideea?

Da...si cu ele am inceput...voi continua cu altele. Am scris acolo, la sfarsit cine e autorul:)...Am toate cele sase volume si mi-au placut atat de mult ca am dorit sa le stie si altii. Nu le-am gasit in libarie, doar pe net. Primele 2 volume le-am cumparat in Arad, venisera la Catedrala Catolica moastele Sf. Anton. Era lume si tara acolo si era plin de tarabe. Dupa ce le-am citit m-am interesat daca mai sunt. Nu le-am gasit in nici o librarie. Pana la urma le-am descoperit pur intamplator pe net. Mai am carti cu "vitamine" de alti autori decat Agudelo...Albisetti, Gibran...e lunga lista. Vitaminele nu-mi apartin, sunt doar putin adaptate. Am scris jos autorul de fiecare data.

20.09.2006

Pachetul de biscuiti

Pe un peron al vietii...

Cand a ajuns in acea dupa-amiaza in gara, s-a anuntat ca trenul cu care avea sa calatoreasca avea intarziere de aproximativ o ora.
Eleganta doamna, putin suparata, si-a cumparat un pachet de biscuiti, o revista si o sticla de apa...ca sa mai treaca timpul. In timp ce rasfoia revista, un tanar s-a asezat langa ea si a inceput sa citeasca un ziar. Deodata, doamna a observat ca baiatul, fara sa spuna un cuvant, a intins mana, a luat pachetul de biscuiti, l-a deschis si a inceput sa manance, unul cate unul, linistit.
Femeia s-a suparat, nu dorea sa fie nepoliticoasa, dar nici nu dorea sa lase aceasta situatie sa treaca neobservata.
Cu un gest exagerat, a luat pachetul de biscuiti si a scos unul, l-a aratat tanarului si l-a mancat privindu-l drept in ochi. Ca raspuns, tanarul a luat si el un biscuit si zambind, l-a mancat.
Doamna era din ce in ce mai iritata, baiatul din ce in ce mai zambitor.
Cand in pachet a mai ramas doar un singur biscuit, baiatul a intins mana, l-a luat, l-a rupt in doua si i-a intins jumatate doamnei. "Multumesc!" a spus femeia. "Cu placere..." a raspuns tanarul.
Atunci s-a anuntat plecarea trenului...
Doamna s-a ridicat furioasa de pe banca si s-a urcat in vagon. L-a privit pe geam pe baiat gandind: "Ce obraznic, ce needucat, ce oameni mai sunt pe lumea asta!" Continuand sa-l priveasca cu resentiment pe tanar a deschis geanta ca sa scoata sticla de apa si a ramas total surprinsa cand, chiar in geanta ei, a dat peste pachetul ei de biscuiti, INTACT.

H. Agudelo cu multumiri Patriciei Cantu Cardenas

21.09.2006

Pastreaza-ti calmul

As vrea sa spun de la inceput ca aceste cuvinte au fost scrise de o tanara oarba surdo-muta din nastere...ciudat...Exista o carte scrisa despre un astfel de personaj...se numeste Bruta si este scrisa de Guy de Cars. Merita citita.

Pastreaza-ti calmul, bataile inimii isi normalizeaza ritmul in timp ce judecata se linisteste. Fa pasii privind spre viitor. Intalneste linistea muntilor, risipeste muzica raurilor care traieste in amintirile tale. Traieste intens pacea somnului. Invata sa iei o vacanta de un minut pentru a mirosi o floare, sau sa contempli linistea serii citind cateva randuri dintr-o carte buna. Aminteste-ti ca a trai intens nu inseamna a trai repede si ca viata inseamna mai mult decat a creste viteza. Tu, care vezi...roteste privirea si intelege ca stejarul creste mare si puternic pentru ca o face incet si bine. Pastreaza-ti calmul, incetineste pasul si infige radacinile in cel mai bun pamant, care sa merite, pentru a creste catre stele.

H. Agudelo....multumiri lui Hellen Keller

22.09.2006

Eu pot fi capabil sa cantaresc lucrurile

Numele ei era doamna Thompson. Cat timp s-a aflat in fruntea clasei a cincea, prima zi de scoala o incepea spunandu-le copiilor o minciuna. Ca majoritatea profesorilor, ea ii privea pe elevi si le spunea ca ii iubeste in egala masura pe toti.
Doamna Thompson observase insa pe unul din elevi, Teddy Stoddard, de anul trecut, ca nu se prea potrivea cu ceilalti copii, hainele lui erau neingrijite si tot timpul se simtea nevoia unei bai bune. Copilul incepuse sa fie chiar respingator.
La scoala unde preda Doamna Thompson s-a cerut o revizuire a trecutului fiecarui copil si profesoara a avut o mare surpriza citind dosarul lui Teddy : Clasa I -"Teddy este un copil stralucit, cu un zambet inegalabil. Isi face temele foarte curat si are bune maniere...este o placere sa-l ai aproape." Clasa a II-a- "Teddy este un elev excelent, se intelege bine cu colegii, dar este ingrijorat pentru ca mama lui are o boala incurabila." Clasa a III-a- "Mama lui Teddy a murit. Isi da toata silinta, dar tatal lui nu se prea intereseaza, iar atmosfera de acasa il va afecta curand." Clasa a IV-a "Teddy este in urma fata de colegii lui, nu prezinta nici un interes fata de scoala. Nu prea are prieteni si uneori adoarme in clasa."
Acum, Doamna Thompson si-a dat seama de problema lui Teddy si ii era rusine de ea insasi.
Cand de Craciun copiii i-au adus cadouri impachetate in tot felul de hartii sclipitoare , Teddy i-a adus un cadou impachetat stangaci intr-o hartie ingalbenita, rupta dintr-o punga. Unii copii au izbucnit in ras. Inauntru era un flacon de parfum inceput si o bratara veche. Doamna le-a spus copiilor sa taca si s-a aratat incantata de cadou. Si-a dat cu putin parfum pe incheietura mainii si atunci copilul, cu lacrimi in coltul ochilor, i-a spus: "Acum mirositi ca mama mea."
Un an mai tarziu a gasit sub usa un bilet: "Ati fost cea mai buna profesoara din viata mea."
Dupa alti 14 ani a gasit din nou un bilet. Numele se lungise putin, scrisoare era semnata de Dr. Theodore F. Stoddard.
Povestea nu se termina aici. A mai venit o scrisoare in care Teddy scria ca avea sa se casatoreasca si pentru ca tatal lui murise in urma cu doi ani, o ruga pe Doamna Thompson sa vina la nunta lui in calitate de mama a mirelui...
...S-au strans in brate si Dr. Stoddard ii spuse profesoarei la ureche: "Va multumesc ca ati crezut in mine." Doamna Thompson a tras aer in piept si a raspuns: "Teddy, eu iti multumesc, pentru ca nu stiam ce inseamna sa educi pana nu te-am cunoscut."

H. Agudelo cu multumiri Ednei Karina Moncada

23.09.2006

Valoarea ta nu se schimba

Un orator si-a inceput seminarul aratand auditoriului o bancnota de 20 de dolari.Adresandu-se celor 200 de spectatori, a intrebat: "Cine vrea aceasta bancnota?" S-au ridicat cateva maini. "O voi da unuia dintre dumneavoastra, dar mai intai o sa fac asa..." si a facut-o ghem, mototolind-o. Apoi a insisitat. "Cine o mai vrea acum?" Mainile s-au ridicat din nou. "Bine... a zis...dar daca voi face asa?" si i-a dat drumul din mana si a inceput s-o calce. A luat-o de jos, a aratat-o auditoriului asa cum era, mototolita si murdara si a intrebat: "Dar asa, inca o mai vreti?" Mainile erau tot pe sus.
"Prieteni, ati invatat o lectie importanta: nu conteaza tot ce i-am facut bancnotei, dumneavoastra oricum o vreti pentru ca valoarea ei a ramas aceeasi. In continuare valoreaza 20 de dolari. De multe ori in viata cadem, , ne mototolim sau ne tavalim pe jos pentru deciziile pe care le luam sau pentru circumstantele in care ne aflam. Ajungem sa credem ca nu valoram nimic. Dar nu conteaza prin cate am trecut sau prin cate am putea trece, niciodata nu vom pierde valoarea pe care o avem."

H. Agudelo cu multumiri Adrianei Maria si lui Guillermo

24.09.2006

Ceea ce poti obtine

O poveste spune ca erau doi copii care se dadeau cu patinele pe un lac inghetat. Era o dupa-amiaza infrigurata si innorata. Copiii se jucau fara probleme cand deodata gheata s-a crapat si unul dintre copii a cazut in apa. Celalalt copil, vazand ca prietenul lui se sufoca sub gheata, a luat o piatra si a inceput sa bata cu ea cu toata forta, pana ce a reusit s-o sparga si mai mult sa-l salveze pe prietenul lui.
Cand au ajuns pompierii si au vazut ce s-a intamplat, s-au intrebat: "Cum a reusit? Gheata era foarte groasa, este imposibil!"
In acel moment a aparut un batran si a zis: "Eu stiu cum a facut." "Cum?" "Nu era nimeni langa el sa-i spuna ca nu se poate..."

Daca iti imaginezi, vei reusi...

H. Agudelo...cu multumiri familiei Gregorini

25.09.2006

Povestea lui Marcos

Intr-o zi Marcos se intorcea de la scoala. Dupa cativa pasi si-a dat seama ca baiatul din fata lui se impiedicase si ca ii cazusera niste carti si un casetofon mic. Marcos s-a apropiat si l-a ajutat. Cum mergeau in aceeasi directie, Marcos l-a ajutat sa care lucrurile. In timp ce mergeau a aflat ca pe baiat il chema Bill si ca-i placeau jocurile video, baseballul si i-a povestit ca avusese multe probleme. Probleme la scoala pentru ca avea note mici, probleme acasa cu parintii si colac peste pupaza probleme cu prietena lui. Mai intai au ajuns la casa lui Bill si Marcos a fost invitat sa intre si sa bea o racoritoare. Au petrecut dupa-amiaza frumos, razand si discutand pe diverse teme. Pe urma Marcos a plecat.
S-au reintalnit la scoala, luau pranzul impreuna de 2-3 ori pe saptamana. Au terminat liceul, mai departe au mers la aceeasi facultate.
Cu trei saptamani inainte de absolvire Bill ii spuse lui Marcos: "Iti aduci aminte de prima noastra intalnire?...Doream sa stii ca atunci caram lucrurile acelea pentru ca imi golisem dulapul si...aveam cu mine somniferele mamei...doream sa ma sinucid. Pentru ca te-ai oprit sa ma ajuti sa le strang, nu doar m-ai ajutat...mi-ai salvat viata."

Fiecare salut, fiecare zambet, fiecare mana pe care o intindem in ajutor pot salva un suflet ranit. Exista un miracol numit PRIETENIE, care se cuibareste in inima. Nu stii cum se intampla sau cum incepe, dar stii ca un prieten este cineva care iti inalta sufletul. Prietenii sunt un giuvaer nepretuit si rar. Atata-le prietenilor tai cat de mult ii respecti si ii iubesti....H.Agudelo cu multumiri lui Rodrigo Cortes

26.09.2006

Emilia Kaczarowka

Emilia este prietena mea. Are aproape 40 de ani si este sotia unui producator de textile. Traieste intr-un sat foarte sarac dintr-o tara comunista. Emilia are un baiat si-mi vorbeste despre greutatile cu care se confrunta. Stie ca eu am oarecare intuitie si cauta la mine sfaturi bune. Vorbind despre copii am discutat despre cat de nesigur este viitorul pentru o familie ca a lor. Pe urma are 40 de ani, nu? "Sa nu-ti treaca prin cap sa faci un copil, ai fi fara judecata!"
La cateva luni Emilia mi-a dat vestea ca este insarcinata. "Femeie ignoranta, de ce nu m-ai ascultat?" Prezicerile mele fataliste se implinesc una dupa alta: Emilia moare la nastere, apoi moare baiatul cel mare si tatal. Micul Karol ramane singur pe lume.
Astazi, 60 de ani mai tarziu, milioane de oameni, barbati si femei de toate rasele si conditiile sociale ii spun lui Karol altfel. "Ioan Paul al-II-lea, te iubeste intreaga lume!"
Emilia, iarta-ma!

H. Agudelo...cu multumiri unui Anonim

27.09.2006

Poveste columbiana

Se spune ca la un moment dat s-au adunat pe Pamant toate sentimentele si calitatile oamenilor. Cand Plictiseala cascase pentru a treia oara, Nebunia, nebuna ca de obicei le-a propus un joc.
"Ne jucam de-a v-ati ascunselea?"
Intriga a ridicat spranceana intrigata si Curiozitatea nu s-a putut abtine si a intrebat: "Dar ce este asta?"
"Un joc. Eu imi acopar fata si incep sa numar, voi va ascundeti si apoi eu trebuie sa va gasesc..."
Entuziasmul a dansat la brat cu Euforia. Bucuria a sarit de-atatea ori incat a reusit s-o convinga pe Indoiala si chiar si pe Apatie, pe care niciodata n-o interesa nimic.
Dar nu toti au dorit sa participe.
Adevarul a preferat sa nu participe, pentru ca pana la urma tot il gaseau. Lasitatea nu a indraznit sa riste. Mandria a fost de parere ca era un joc prost (de fapt o deranja ca ideea nu fusese a ei).

"1,2,3..." jocul a inceput...

Lenea s-a ascuns dupa prima piatra intalnita in drum. Credinta s-a urcat la cer. Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului care, cu forte proprii, reusise sa se urce in cel mai inalt copac. Generozitatea nu reusea sa se ascunda, pentru ca fiecare loc pe care-l gasea i se parea minunat pentru unul din prietenii ei: lacul - minunat pentru Frumusete, scorbura unui copac - minunat pentru Timiditate, zborul unui fluture - pentru Senzualitate, o rafala de vant pentru Libertate. Pana la urma s-a ascuns intr-o raza de soare.
Egoismul a gasit un loc numai pentru el, Minciuna dupa propria imaginatie, Pasiunea si Dorinta in centrul unui vulcan, Uitarea - am uitat unde s-a ascuns...

Cand Nebunia a terminat de numarat, Dragostea nu gasise inca loc sa se ascunda. Pana ce a zarit o tufa de trandafiri si, induiosata s-a ascuns intre florile ei.

Prima care a fost gasita a fost Lenea, la trei pasi, dupa o piatra, apoi a gasit-o pe Credinta pe care a auzit-o vorbind cu Dumnezeu in Cer. Au urmat Pasiunea si Dorinta pe care le-a simtit vibrand in miezul vulcanului. Din greseala a gasit-o pe Invidie si si-a dat imediat seama unde poate fi Triumful. Egoismul a iesit singur pentru ca s-a dovedit ca se ascunsese intr-un cuib de viespi. Facandu-i-se sete s-a apropiat de lac si a gasit Frumusetea. Indoiala era pe un gard, nehotarata pe care parte sa se ascunda. Pe Talent in iarba proaspata, pe Neliniste intr-o grota intunecata, pe Minciuna in vazul tuturor, pe Uitare...uitase ca joaca si ea...

Doar Dragostea nu era de gasit nicaieri. A cautat dupa fiecare copac, sub fiecare piatra, in apele fiecarui paraias, pe culmile muntilor, in fiecare coltisor de pe planeta...si cand era pe punctul de a se da batuta...a zarit o tufa de trandafiri si i s-a parut ca este cineva acolo. A inceput sa miste crengile si a auzit un strigat de durere. Spinii ranisera ochii Dragostei. Nebunia nu mai stia ce sa faca pentru a-si cere scuze. A plans, a implorat, a cerut iertare si a promis ca toata viata-i va fi servitoare.

De atunci, de cand s-a jucat prima data pe Pamant "De-a v-ati ascunselea", Dragostea este oarba, iar Nebunia o insoteste peste tot.

H. Agudelo...cu miltumiri unui Anonim

Ce mistoooooooo!

O sa ajung dependenta de Vitaminele astea .

28.09.2006

Mecanica sufletului

Un om conducea o masina pe un drum lung si singuratic, cand deodata masina s-a oprit. Omul a coborat si s-a uitat la ea sa vada ce are. Gandea ca in curand va gasi defectiunea masinii sale. O cunostea bine, caci o avea demult. Totusi, intr-un tarziu si-a dat seama ca nu reuseste.
In acel moment a aparut o alta masina din care a coborat un domn, acesta oferindu-se sa ajute.
"Domnule, e masina mea, o cunosc ca-n palma. Nu cred sa reusiti s-o reparati, daca eu n-am reusit."
Celalalt barbat a insistat schitand un zambet.
"Bine, incercati, dar nu cred sa reusiti..." insista omul nostru.
Cel de-al doilea, s-a pus pe treaba si in scurt timp a reusit sa porneasca automobilul.
Proprietarul uimit a intrebat: "Dar cum ati reusit?"
"Stiti, numele meu este Felix Wankel...Eu am inventat motorul rotativ pe care-l are masina dumneavoastra..."

Spuneti-mi de cate ori, lovindu-ne de probleme afirmam...aceasta esta viata mea, problema mea, destinul meu?...incercati sa cereti ajutor mecanicului de suflete

H.Agudelo...cu multumiri lui Jose Octavio Acosta Gil

Cel mai greu e sa recunosti ca ai o problema si sa ceri ajutor.

Liliana, multumesc pentru portia de vitaimie! E o placere sa intru la tine aici!

29.09.2006

Cei trei batrani

O femeie a iesit din casa si a vazut trei batrani asezati in strada. S-a gandit ca le e foame si i-a invitat sa intre.
"Barbatul tau e acasa?"
"Nu..."
"Atunci nu putem intra..."
Cand s-a innoptat si barbatul casei s-a intors, femeia i-a spus de cei trei batrani si acesta a rugat-o sa-i invite la masa. Femeia a iesit si i-a invitat pe toti trei.
"Noi nu intram in nici o casa impreuna...Numele lui este Belsug, al lui Succes si al meu Dragoste...Acum intra in casa si intreaba-l pe barbatul tau pe care dintre noi doreste sa-l invite."
Femeia a intrat, i-a povestit barbatului. Acesta s-a consultat cu femeia si cu fata lui...au hotarat sa-l invite pe Dragoste.
Femeia a iesit si a spus: "Dragoste, poftim la masa." Dragostea s-a ridicat si a pornit spre casa. La fel au facut si Belsug si Succes. Surprinsa femeia a intrebat din nou..."Parca spuneati ca nu intrati impreuna in nici o casa?"
"Daca i-ati fi invitat pe belsug sau pe succes...noi am fi ramas afara. Insa oriunde merge Dragoste, mergem si noi."


H. Agudelo

adevarat ce spui tu aici, liliana