Mie nu mi se pare normal sa meditezi copiii la matematica, de ex, sau la informatica, fizica si asa mai departe; e drept ca eu am facut, in clasa a 12-a, dar asta pentru ca am vrut sa intru la o facultate foarte buna; si ce e mai important:
eu am insistat pentru asta, am facut tot posibilul sa invat matematica bine-bine; si de fapt la pregatire faceam foarte putin, important era ca profesorul respectiv imi dadea mult de munca si exact ce trebuia. Am luat bac-ul cu 10 la matematica, dar asta pentru ca facusem din matematica, in acea perioada, pasiunea vietii mele: chiuleam de la ore ca sa mai rezolv niste pb de matematica, in vacanta lucram de la 9:00am la 0:00, cu 2 pauze de masa. Fizica nu mi-a placut niciodata. Insa in a 12-a am realizat ca trebuie neaparat sa o invat, asa ca am insistat si aici pe meditatii si am lucrat si aici foarte mult, facusem si din ea o pasiune (ce-i drept, doar temporara, acum o urasc la fel de mult ca inainte

). Ce vreau sa spun este ca daca face meditatii, dar nu-i place materia, e doar un chin in plus: tot n-o sa invete. Daca face meditatii pentru ca vrea sa stie mai mult, pentru ca ea/el (copilul) vrea asta, si iti permiti, nu ezita. E valabil si pentru materiile scolare si pentru sport si extrascolare (pictura, muzica, dans etc).
Nu mi se pare, insa, normal, sa impui, prin meditatii, copilului o pasiune. Nu se poate. Sfatul meu: intreaba-ti fetele ce le place sa faca si incearca sa plusezi acolo. Nimeni nu vrea sa ajunga pe mana unui meserias caruia nu-i place meseria lui. Adica: nu vrei sa te duci la un doctor caruia nu-i place sa vina la serviciu (asa ca daca fiica ta evita biologia, nu insista

); se aplica la multe meserii.