Sa va zic...Poveste faina.
A fost al meu plecat vreo 2 luni intregi in Italia. Na...cu treaba lui. Vecinii ma tot intreabau...unde-i sotzul? Io...fraiera, adevarul...pai, castiga bine, ii merge bine, sta mai mult acolo. Da' vezi tu, adevarul nu era suficient de pikant shi mintea lor e cu sorcova de mult.
Intre timp aparuse un amik de-al sotzului, neamtz de felul lui, cu-n BMV-eu de-ti cade fatza, proaspat divortzat...in vizita. Ma pupa in fatza blocului, imi da o cutie mare cu choco

m-ajuta la bagaje (ca veneam de la market), o ia pe fie-mea de gat...na, de-ale intalnirii dupa multa vreme.
Soseshte sotzul acasa...shi veseli coboram scarile blocului: vecinii masca...parca vedeau o stafie...si-l intreaba..."Milan, dar tu cum de esti acasa?" Al meu

"Pai, m-am gandit sa mai vin shi eu pe-acasa...zice

" "Dar eu am auzit ca ai patzit lucruri tare rele. "

Io n-am de lucru shi intreb: "Da' de unde-ati auzit?" "Tie nu-ti spun ca tu eshti secretoasa shi nu spui ce-i cu voi"
Vecinii mei pensionari au scos asta:

Ca l-am transhat pe al meu (PAROL!!!) shi ca pretenu' ma finanatzeaza ca de-aia imi fac eu mobila shi alte alea, ca ala shi-a lasat nevasta-n necaz shi a venit la mine....asta era o varianta. Ailalta...ca e in Italia in pushcarie, ca a facut un accident maaare de mashina, ca io merg saptamanal la el cu schimburi

....
Ideea este ca sotzul le-a zis ca nu e asha...da' vecina

"No hai ma Milan ca mie potzi sa-mi spui adevarul...noi ni-s preteni

" Shi iaca ashea nu ne-au crezut vecinii. Aia cu sacii a cazut (l-au vazut intreg), da aia cu pushcaria nu. Io zic ca de mai statea al meu inca o luna, venea politzia la usha sa ma intrebe unde mi-e barbatul. Shi mai aveam in casa shi copilul nou nascut al prietenului nostru. Ce zicea politzia?
Shi nebunu' meu striga de cate ori face baie..."Lil' ascute naibii flexul ca ma chinui prea mult....

"
Nu'sh cat am fost de coerenta in poveste...da' shi acum ma doare capu' de prostia unora