am citit la Honey in jurnal si asa m-am impresionat!
e minunat sa ai un copil, nu se compara cu nimic altceva de pe lumea asta!
sa va povestesc: desi avem doar 5 saptamani, mi se pare si mie, ca oricarei mamici probabil, ca am un mic geniu!

uneori chiar ma ingrijoreaza gandul asta! daca nu voi fi suficienta de isteata sa-i raspund micutului cat mai bine la intrebarile lui despre lume?!
va spuneam ca deja isi tine capsorul si se uita dupa lumina si zgomot in jurul lui. e impresionant si ma trec fiori cand realizez ca nu e o papusa, ci pur si simplu o personalitate!
acum 3 zile, eu am fost mai obosita si bb a stat mai mult cu socrela ca sa pot sa dorm si eu un pic. cand mi l-a adus sa-l pun sa pape, puiul pur si simplu a inceput sa rada vazandu-mi fata, auzindu-mi vocea si si-a dus sugubat mana la frunte, parca sugerand :"aici erai?! mi-era o foooame si un dorrr de tine!!!" m-a facut praf!
nici nu-mi venea sa cred ca e posibil sa ma fi recunoscut cu asa bucurie, desi si eu si socrela am surprins bine scena. apoi am zis, ca o fi fost o intamplare, dar azi, cand l-a vazut pe tata dupa o zi de absenta a avut aceeasi reactie! era bobi terminat!!!
nu-mi vine sa cred ca deja ne recunoaste foarte bine, ne fixeaza si se uita in ochii nostri.
cu mine deja are schimburi de priviri, se uita urat cand nu nimereste sfarcul din prima, sau cand ne dam in leagan in curte si mama nu-i atenta si-i lasa soarele sa-i intre in ochisori. protesteaza cand intarzai la masa, ma cearta pe limba lui si-mi zambeste fericit cand il iau in brate. si cand plange de dureri de burtica si-si apropie mama obrazul de obrajorul lui, ofteaza si se lipeste molcutz.
si cand suge si-l mai mangai pe burtica se opreste si pur si simplu se uita in jos, sa vada ce-i fac, sau daca-l mangai pe capsor, la fel, se opreste si-mi trage cate una cu manuta: "lasa-ma sa papa, nu vezi ca am treaba importanta?!"
si e tare haios cand ii cant fals cantecele inventate si el zambeste multumit si-l ia somnul. si uneori ne rasfatam si papam in pat lipiti unul de altul si adormim asa, de parca nimic de pe lume nu poate sa rupa legatura asta divina.
cred ca sunt pur si simplu mai precoce copiii din ziua de azi...

sau sunt doar o mama naucita de iubire si admiratie pentru puiul ei.
ma innebuneste mirosul lui dulce de vanilie care mi se imprima pe piele si tare imi mai e drag si as vrea sa-mi petrec timpul numai cu el, nici nu ma gandesc la altceva si daca nu-l vad un pic, mi se face dor!

ma duc la el!

}{