Cine mai are nevoie de dragoste in ziua de azi? Unde isi gasesc locul amorul si sentimentele inaltatoare in aceasta societate? Care dintre voi mai are curajul sa strige in gura mare "Da, iubesc!", avand in vedere ca iubirea tinde sa devina din ce in ce mai mult sinonima cu: slabiciune, naivitate, suferinta inutila?
Astazi mi s-au deschis ochii pe faptul ca doi prieteni stau impreuna nu pentru ca nu pot trai unul fara celalat, ci pentru ca e mai bine decat sa stea singuri.

Mie mi se pare de neconceput sa trec prin viata fara sa iubesc si sa stiu ca sunt iubita. Daca nu am pe nimeni alaturi stiu ca parintii si Dumnezeu imi sunt mereu aproape si ei ma iubesc asa cum sunt, iar eu pe ei la fel.
Voi ce parere aveti? Este aceasta tendinta spre care ne indreptam? Dragostea nu mai e "in trend" si eu sunt o fiinta depasita de timpuri? Ar fi trist sa fie asa ... pentru ca eu iubesc si imi doresc sa fiu iubita!