Aflandu-ma azi intamplator prin centrul orasului,am asistat la ceremoniile dedicate Revolutiei din 1989
Iata un mic rezumat:

-discursul primarului: bla bla 2 vorbe despre revolutie + campanie electorala concretizata printr-o buna parte din speechul sau..bleah ! chiar si in momente d`astea trebuia s-auzim aberatiile lui? + aplauzele furtunoase ale angajatilor primariei

-discursul presedintelui consiliului judetean: tot o abureala..

-discursul mitropolitului : despre revolutie,revolutionari+ 2fraze politice...de cand au de-a face Politica cu Biserica nush...

-discursul presedintelui revolutionarilor din Dolj : emotionant DAR primind doar cateva aplauze la final..si acelea din partea unor preoti si revolutionari...TRIST ! Un om imobilizat intr-un scaun cu rotile,cu glasul tremurand de emotie, a vorbit din inima..si pentru inima ! pentru inimile noastre...pacat ca ele nu s-au deschis !

-depunerea de coroane de flori... iar acelasi SPECTACOL AL IPOCRIZIEI... pe de-o parte,rudele victimelor aprindeau o lumanare cu ochii in lacrimi,pe de alta - personalitatile politice depundeau coroane,DAR in timp ce erau fotografiate,ca sa faca maine subiectul primei pagini a ziarelor...

In acelasi timp,la Bucuresti,spre deosebire de ceilalti ani,seful statului n-a fost prezent la ceremonie. A preferat sa-si viziteze mama la Constanta,dar nu inainte de a chema toate televiziunile,ca sa-l filmeze...si sa vada si poporul ce bun fiu este..ca deh..doar se apropie alegerile si are nevoie de voturi,nu?


......... De ce atata ipocrizie?falsitate? de ce macar in momente solemne nu se poate pastra un minimum de respect pentru memoria celor care s-au jertfit ATUNCI pentru libertatea noastra DE ACUM?


Cand s-a produs Revolutia aveam 1 an si-un pic.... deci n-am amintiri de atunci.. dar asta nu ma impiedica sa vars o lacrima,sa aprind o lumanare la biserica,sa le multumesc -in gand- celor care azi sunt morti,dar datorita carora azi avem unul din bunurile cele mai pret...LIBERTATEA !

Tineri,batrani,femei,barbati,copii...cu totii au preferat sa mearga pe strazi (in ciuda opozitiei familiei care statea ascunsa in casa) .... sa isi strige drepturile...si cu pretul vietii lor,sa le si obtina...

Fizic,ei au murit...dar spiritual...nu... ! Spiritual si moral vor ramane mereu eroii tai, ai mei,ai nostri..! Si nu vor cunoaste moarte !
Desi,pe masura ce trec anii,sunt tot mai putini cei care aloca o secunda,un minut,un moment din timpul lor pentru a se gandii la acesti martiri.... pacat !


Haideti sa nu ingrosam randurile celor care si-au ucis sufletul cu indiferenta,rautate,falsitate...si care sunt incapabili de sentimente nobile... Haideti sa le fim recunoscatori (in adancul inimii noastre) unor oameni care prin curajul lor ne-au dat o lectie de viata ! si din pacate..si de moarte...

Am gasit pe YouTube mai multe filmulete cu si despre Revolutie.. si cu bunavointa unui moderator, poate va aparea ca video aici pe forum,eu nu stiu decat sa pun linkul...


merita vazut !


PS: voi ce-ati facut atunci ? ce parere aveti? ce-ati simtit ? ce simtiti acum ?

Eu imi amintesc ca a trebuit sa merg la tara, ca in oras se tragea (eram destul de mic atunci); ne asteptam in orice moment sa vina cineva la poarta si sa se intample ceva aiurea. Dar nu s-a intamplat. Lucrurile au mers mai departe si imi amintesc doar niste oameni la televizor cu steagul Romaniei gaurit.

Acum, nu pot spune ca am vreun sentiment inaltator gandindu-ma la acea perioada, insa ma impresioneaza modul in care romanii s-au mobilizat si s-au unit pentru a darama pe cel pe care cu cateva zile inainte il proclamau idolul lor. Ba chiar cereau moartea lui. Ma mai impresioneaza Gavroche-ul nostru si povestea lui, pe care am citit-o ieri in Jurnalul National. Si mai sunt cativa pe care ii pot numi, pe care ii pot corela cu revolutia si pe care ii admir. Dar daca aud sintagma "eroii revolutiei", la modul general, nu pot spune ca am vreun sentiment deosebit. Nu inseamna ca ei nu au fost/facut ceva maret, dar eu personal nu percep lucrurile la nivelul asta.

Poate si din cauza impresiei pe care mi-au format-o minerii care au avut o actiune aparent asemanatoare doi ani mai tarziu, cand au venit la Bucuresti cu gandul sa ciomageasca orice intelectual. Daca revolutia din '89 a dat libertatea intelectualilor de a se intalni in pietele Bucurestiului, o alta masa impresionanta de romani au distrus acest fenomen ciomagind orice intelectual pe care l-au intalnit pe strada. De la mineriada din '92 intelectualii au incetat a se mai intalni, a incetat spiritul de cultivare in comunitate; probabil ca de atunci au inceput sa apara manelele. Dar asta e cu totul alta discutie.

auzi,tu ai o fixatie cu manelele ?

Cautam pe net "eroii nu mor nicioadata"....
Uite pagina unei campanii, anul asta(2007) e al treilea an in care o facem:
www.eroiinumor.ro