Dana, vrei povesti?
Hai sa spun sa poti naste pe urma linistita
Poze nu am ca am uitat aparatul aici si ne-am dus fara...
Am ajuns acasa si doua zile am plans aproape non-stop pt ca peste tot il vedeam pe Tata, ii vedeam lucrurile... Bine, hainele le-am dat dar imi aminteam de el si ma umpleam de lacrimi.
Apoi dupa doua zile mi-a venit ciclul
).gif)
si n-am mai plans mai deloc. Probabil ca toata melancolia a fost si din cauza rusilor, nu stiu...
Intre sarbatori am mers la neamuri, a trebuit sa mancam la fiecare, iar cel mai frumos a fost - cum va spuneam - la fratele lui Paul unde cumnata-sa nu a vorbit cu noi si s-a si luat de Paul...
De Rev n-am vrut sa merg nicaieri, doar in ultimul moment ne-am hotarat sa mergem la fratele meu care sta in vecini. Surpriza a fost ca a vanit si fratele lui Paul la ei

cucumnata si copilul...
Sa mai spun?
Cumnata lui Paul a plans(vb serios! a plans cu lacrimi) aproape toata noaptea ca ea e somera, ca din cauza asta noi nu o luam in serios, ca sotul ei e un badaran(ceea-ce nu e adevarat), ca eu o barfesc pe la spate

(ceea-ce iar nu e adevarat)... Cumnatei mele care era gazda i-a spus ca nu are de gand sa stea si sa-i asculte povestile

...
Deci cam asta a fost...