Vad ca sunt multe mamici tinere cu bebei mici pe forum. Vreau sa va intreb ceva? sunteti speriate cand bebe face febra, baga ceva in gura, tuseste, stranuta de 3 ori la rand?
Ce e in sufletul vostru si cum reactionati in fata acestor intamplari?

Eu am trecut prin multe, Bianca a cazut in cap din pat la 5 luni, cu mine de fata, Miruna la 4 luni cu toata familia de fata, au bagat in gura obiecte mici, s-au inecat...au facut febra ,mare de tot.....si curios este ca am ramas calma si stapana pe mine. Daca ma speriam se speriau si ele si era mai rau.
De ex. Bianca la 8 luni a dezlipit un abtipild de la carut si la bagat in gura, i s-a lipit de cerul gurii si omuletz si a inceput sa se sufoce si sa horcaie.
Atunci am luat-o in brate, i-am deschis guritza si i-am scos abtipildul din gura, daca intram in panica asta eram.....si am mute de povestit..
Ce va sperie pe voi?

FETELE MAI PANICOASE SA SARA PESTE MESAJUL MEU.
M-am speriat o data ingrozitor (de nu am fost om vreo saptamana) cand Elise a inceput sa vomite... si sa vomite... si nu se mai oprea... si nu mai respira. Cu o seara inainte auzisem la stiri despre un caz in care un bebelus de 4 luni murise in somn, probabil inecat cu voma. Am clacat, m-am panicat si i-am bagat degetul sa-i tin limba, nu stiu de unde mi-a tunat mie prin cap ca si-ar putea inghiti limba. Mai rau am facut ca a continuat sa vomite. Ma gandeam la cazul cu bebelusul inecat cu voma si ma gandeam ca si copilul meu... Doamne... Am fugit cu ea pe scari si tipam cat ma tinea gura la bunica sa sune la salvare. Nu a sunat pt ca nici nu stia numarul dar intre timp fata mea si-a revenit. A fost o experienta traumatizanta. Cand venea ora mesei ma apuca groaza ca s-ar putea repeta. De atunci nu mi s-a mai intamplat nimic asa de grav. S-a mai inecat cu mancare, a mai vomat in timpul noptii chiar, a cazut si si-a spart gingia, a avut zeci de cucuie dar astea m-au intarit. Nici nu stiti ce dexteritate am acum la bagat degetele in gura ei si scos obiectele interzise. A avut si febra mare dar i-am tinut piept. Cu supozitoare de Novocalmin (desi pediatrul nostru a zis ca nu-i voie ), comprese cu apa calaie, siropele. Ii multumesc in fiecare zi Lui Dumnezeu ca mi-a dat un copil sanatos.

nici eu nu sunt panicoasa de fel..de fapt parca am inceput sa nu mai traiesc asa intens momentele, in adolescenta eram tare emotiva, ma bucuram si ma intristam, si faceam asta din tot sufleteul, pana au fost uneele conjuncturi care m-au dezamagit teribil, oamenii in general si dupa ce eram foarte fericita in ziua aia, se gasea cineva sa o strice...asa ca azi asa, maine asa, am ajuns sa ma calesc, dar in ce fel..ca nu prea mai am atat de mari emotii, nu am avut cand am zis da la la starea civila, cand am plecat spre maternitate sa nasc, nu stiu ce se intampla cu mine...am citit de curand la zodii ca e o caracteristica a zilei in care m-am nascut

eu cred ca ma descurc ok in situatii extreme, am avut parte de 3 astfel de faze in 6 luni (de cand s-a nascut Alexia)
1. a facut febra mare, m-am dus la spital si acolo a a juns la 39.1, era sa faca convulsii pt. ca "draguta" de dr. avea alte probleme....am facut un scandal monstru si imediat s-a putut afla rezultatul analizelor si inceperea tratamentului (aproape 24 de ore tot mi-a zis ca nu are rezultatele analizelor)
2. acum 2 saptamani, ii faceam baita si s-a oprit brusc dinr as a inceput sa tremure si apoi era cam inerta...atunci m-am speriat rau de tot, mi-au venit si rusii de la sperietura, cu toate astea am luat-o repede in prosop si am scos-o din baie....se pare ca eu am fost de vina, lasasem apa sa curga mai mult si s-au facut aburi in baie
3. la doua zile dupa faza cu baia s-a inecat cu propria saliva, atat de rau incat s-a invinetit si nici macar nu mai horcaia....liniste totala nici un pic de aer nu mai tragea....Era mama langa mine si cand a vazut ca eu tot ii dadeam in spate a luat fata si a apasat-o putin pe piept si a tinut-o pe burta a.i sa dea saliva afara.

In principiu nu ma panichez ca o prietena care facea cu schimbul noaptea (ea cu maica-sa) sa pazeasca copilul ca POATE se ineaca; chinuie copilul sa manance si lui nu-i e foame...ca POATE ii e foame copilului si nu cere de mancare etc/

Nici eu nu ma panichez, am constatat ca sotul meu se panicheaza mult mai mult ca mine; recunosc ca nici nu am avut episoade de groaza cu David, a facut o data (chiar cand a implinit 1 an) febra 40 timp de vreo 2 ore, si nu i-a scazut cu nimic, am chemat salvarea atunci; m-am speriat destul de tare cand a cazut cu fruntea de gresie si asta de vreo 2 ori, si in ambele cazuri a facut cucui in acelasi loc, atunci chiar a fost nasol de tot, atat a plans de mi se rupea sufletul, iar eu il chinuiam apasand gheata pe locul respectiv, lucru care il facea sa urle si mai tare, evident ... ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca David e sanatos, asta e cel mai important lucru pentru mine!

Imi doresc un bebe proaspat Dar cred ca sunt cam batrana pentru asta Mi-e o pofta sa smotocesc un pufulete mic...sa-l vad cum creshte shi cum ma surprinde cu gesturi shi gandureli...sa mi se para ca primul pas pe care il face e un pas mic pentru el....unul IMENS pentru omenire ca sa citez un Amstrong Shi sa ma topesc cand spune prima data ma-ma...Hmmm...terminatzi ca fie-mea are 15 ani acushi...shi de-i fac un bebe, ma trimite la azil

un gram de panica o au si cei mai calmi atunci cand e vorba de copii lor...eu de ex am fost pana la bebe un om care nu intra in panica de la nimic...dar cand a venit bb am devenit cel mai fricos om pt ca am si patit-o: de ex la 2 sapt si ceva a facut o dermatita sau ceva de genul si a durat ceva, ma duceam la geam si plangeam cate o ora ...apoi i-a trecut si imediat am descoperit la unul din mameloane un abces , am trebuit s-o duc la chirurgie si au incizat-o si tb sa stau 3 zile in spital dar nu am vrut de nici un fel ca acolo e un focar de infectii si alti gargauni si ma duceam cu masina si la 12 noaptea ca sa -i faca antibiotic plus ca i-au pus un cater la manuta si i-au pus un fel de etela ca sa nu se miste si lumea se uita la mine ca ziceau ca i-am rupt mana la bb....a trecut si asta apoi a avut vreo trei raceli dar nu fff mari si fara febra....la vaccinul de patru luni dupa doua zile mi-a facut febra,apoi probleme cu constipatia, innecatul,cu mancarea..de la cinci luni nu mi-a mai mancat lapte....acum nu prea maninca...nici nu mai stiu,dar simt ca am devenit mai calita nu mai intru in panica f usor si nici nu o indop cu de-a sila...si au mai fost si altele dar cred ca trebie sa scriu o carte