Neatza,
Hai ca mi s-a blocat vita asta de calc si am pierdut tot ce scrisesem, si scriesesem mult
Spuneam ca va impartasesc starea de deprimare dar la mine totul are legatuta exclusiv cu persoana mea, nu este deprimare, ci amestec de dezamagire si furie pe mine, pe prostia si nesabuinta mea, pe imposibilitatea de a ma controla, de a imi domina pornirile...
Pe scurt, azi dimineata, dupa ce aseara am dat iarasi iama intr-o tavita plina cu prajituri, m-am suit pe cantar si m-am ingrozit:76! E adevarat ca sunt si constipata si am si mainile umflate de vreo 3 zile de nu imi mai iese nici verigheta dar oricum...M-a apucat un plans nervos, efectiv un plans se disperare, am inceput sa strig ca ma urasc, ca nu ma mai suport, ca sunt o fiinta groznica, ca nu ma mai incape nici o haina, nici pantalonii masura 44 de care speram sa scap cat mai repede, si aia urla pe mine, ca degeaba fac sport daca bag dulciuri ca vaca, etc....Si sotul meu saracul, care azi incepe serviciul si evident ca avea si el gandurile lui, m-a luat in brate si mi-a spus ca el ma iubeste asa cum sunt, ca mi-am dezvoltat o obsesie si de asta nu reusesc sa ma tin de treaba si alternez perioadele de mancat normal sau uneori prea putin cu cele de mancat necontrolat, ca totul sta in mine, sa scap intai de obsesie, sa o iau incet, ca el este langa mine, ca primul pas pe care il vom face va fi sa nu mai cumparam dulciuri, ca trebuie sa mananc normal, dar rational, sa fac miscare si ca incet incet se va vedea. Stiu ca totul sta in mine, dar echilibrul meu e pa pa!
Citeam la Luchi in jurnal starile prin care trece si ma regaseam suta la suta in ceea ce simte ea....
Stiu ca forta si puterea stau in mine, dar pur si simplu nu prea stiu cum se face....o sa incerc sa o iau incet, incepusem azi cu prostii ca ma apuc de dieta daneza dar sotul iarasi m-a adus cu picioarele pe pamant....
Important este ca el este alaturi de mine si, vorba lui Himere, sunt sanatoasa, am un sot care ma iubeste, am o familie sanatoasa, o mama si o bunica care ma iubesc ca pe ochii din cap, nu serviciu decent, e loc si de mai bine, dar nu am dreptul sa ma plang.
Scuze de pledoarie, dar incerc sa nu imi mai plang de mila si s ma trezesc pana nu e prea tarziu si ajung la 80 de kile, ca mult nu mai am...
Va pup si va doresc o zi superba!