Aventuri din seria anesteziata si zapacita
Sa vedeti ce am patit!!! Ma duc eu sa ma culc si imi vine ideea sa i-au telefonul sa setez alarma sa ma trezesc peste 2 ore. Da .... si dai si cauta telefonul....si nimic. Sun de pe fix pe mobil, nimic....da si cauta ca disperata nimic. Asta e, zic, l-am pierdut. Asa ca sar din pijamale iar in haine de strada, si i-au la rand locurile in care am fost. M-am uitat chioras si la niste baieti cu tel in mana care semana cu al meu. Am fost de doua ori la nasa mea, nimic....du-te la scoala....pe la toate gardurile. Nimic. M-am uitat pana si in congelatorul de unde mi-am luat inghetata mai devreme .... si tot degeaba.
Vin eu intr-un final acasa, trista si resemnata (plus plina de transpiratie, ca e zapusala) ... si ma duc in geanta (care e de blugi de altfel) si o intorc cu susul in jos. M-am gandit ca poate l-am uitat pe vibratii si iau geanta la pipait. Mda.....telefonul meu era intrat bine mersi in captusala (trebuie sa investighez si cum a ajuns acolo

). Si era pe vibratii, si geanta fiind de material, nu se auzea nimic.
Si uite asa s-a incheiat cu bine cautarea mea. Nu imi era de telefon, cat imi era ca nu am desteptator

si nici bani sa imi cumpar

Asta m-a facut sa imi amintesc de o intamplare asemanatoare din copilarie.
Era iarna, tocmai daduse prima zapada zdravana, si ai mei au plecat in oras, cu ordine stricte sa stam in casa ca nu avem voie afara.

de mine....evident ca s-a imbracat repede in urma lor si sa dus afara la copii la zapada. Si m-am distrat eu si m-am distrat, pana observa una din fete ca imi lipseste un cercel, de aur de altfel + cu mare importanta sentimentala

Maaaamaaaa......da si cauta prin zapada. Pe unde erau urme de pasi, da zapada la o parte. Am cautat, toata gasca, mai bine de o ora prin toata zapada. Pana la urma, m-am dus acasa, si ma gandeam ce minciuna sa bag sa nu isi dea ai mei seama ca eu am fost afara (ca nu imi era totusi de cercel

de copil

). Si dau eu haina jos, ma descalt, si imi bag picioarele in frumosii si latosii mei papuci de casa, unde evident, trona cercelul meu.
Si tocmai ii povestisem faza asta cuiva, si zic, ultima faza ar fi ca si telefonul sa fie tot acasa, ca si cercelul din copilarie

Si uite ca asa si era

Adevarul e, ca eu tot ce am pierdut in viata mea, am gasit pana la urma. Nimic nu a fost .... pierdut definitiv